Reușitele în lupta contra epidemiei globale de SIDA sunt imense, însă acum 10 ani cele realizate astăzi ar fi fost greu de imaginat. O remarcabilă mobilizare de resurse de către Statele Unite ale Americii și Fondul Global pentru SIDA, TB și Malarie, alături de asumarea luptei de către țările și comunitățile afectate, a permis ca 19,5 milioane de pacienți infectați cu HIV (PLHIV) să aibă acces la terapie antiretrovirală (ART). Astfel, morbiditatea și mortalitatea asociate HIV au scăzut, iar incidența este în declin.
Majoritatea PLHIV cu acces la ART se află în Africa subsahariană, unde sistemele de sănătate sunt sărace, cu lipsuri care fac lupta și mai dificilă. Strategia care a făcut posibil accesul acestor pacienți la ART a utilizat algoritmi simpli pentru testare, prevenție și tratament, un singur regim ART de primă linie, teste de laborator standardizate și sisteme de monitorizare raționalizate. Această strategie este indubitabil cea care „ne-a adus aici“, ținând cont că peste 50% din PLHIV au acum acces la tratament. Însă, pentru a obține controlul epidemiei, mai sunt multe de făcut: trebuie ca numărul de PLHIV cu acces la ART să crească substanțial (30 de milioane până în 2020), calitatea serviciilor pentru HIV să fie îmbunătățită, iar prevenția primară să fie sporită. Provocările includ creșterea aderenței la ART și la metodele de prevenție, ameliorarea timpilor lungi de așteptare etc.
Îngrijirea diferențiată ar putea fi un mare pas în atingerea obiectivelor luptei anti-HIV. Abordările vechi luau în calcul doar două grupuri de pacienți (gravide și ceilalți). Îngrijirea diferențiată are în vedere frecvența, localizarea și tipul serviciilor medicale pentru mai multe categorii de PLHIV. Țelul ei este să ofere servicii centrate pe pacient, care să favorizeze implicarea și aderența la tratament, dar și maximizarea eficienței. Este prioritară crearea de sisteme de îngrijire pentru PLHIV stabili pe ART, cu aderență înaltă și dovezi de răspuns imunologic favorabil și/sau supresie virusologică. Aceștia reprezintă majoritatea pacienților care se prezintă în unitățile sanitare, deși nu necesită examinare clinică frecventă, iar constrângerea lor să revină în mod repetat la control este o piedică în calea aderenței la tratament.
Îngrijirea diferențiată include sisteme de grup și individuale. Această abordare recunoaște faptul că succesul tratamentului unei boli cronice, precum infecția cu HIV, depinde de managementul propriu al pacientului, favorizat de sprijinul oferit de familie și de comunitate. Există necesitatea creării unor sisteme de îngrijire diferențiată pentru diverse grupuri de PLHIV, inclusiv femei gravide, pacienți în stadii avansate, adolescenți, emigranți, precum și populații-cheie, cum ar fi homosexualii, lucrătorii sexuali și utilizatorii de droguri injectabile. Deși aceste grupuri prezintă o mai mare pondere în infecțiile HIV, mulți întâlnesc piedici în calea accesului și aderenței la tratament, cum ar fi stigmatizarea sau discriminarea. Alte grupuri de PLHIV se confruntă cu dificultăți în menținerea sub tratament din cauza priorităților: deși creșterea acordării ART pentru gravidele HIV-pozitive a fost marcată, menținerea sub tratament post-partum a lăsat de dorit. Obținerea controlului epidemic necesită mărirea rapidă a numărului PLHIV sub tratament, atragerea populațiilor la risc, creșterea calității serviciilor, crearea și aplicarea de noi programe pentru HIV. Dezvoltarea îngrijirii diferențiate poate scădea aglomerarea centrelor medicale prin mutarea pacienților stabili pe ART în sisteme centrate pe pacient, crescând astfel eficiența și calitatea serviciilor.
Crearea prea multor sisteme complicate de distribuție de servicii riscă însă anularea efectelor pozitive obținute până acum. Este nevoie de un echilibru între „supradiferențiere“ și o îngrijire nediferențiată, iar pe măsură ce îngrijirea diferențiată va căpăta amploare, este crucial să aibă loc și evaluarea ei, pentru a o face cât mai eficace. Crearea, implementarea și generalizarea sistemelor de servicii centrate pe pacienți și bazate pe date concrete vor permite atingerea unei acoperiri mai mari, a unei calități mai bune și a unei eficiențe mai mari a tratamentelor, pavând drumul către controlul epidemic.
Recenzie la articolul: 
Reaching global HIV/AIDS goals: What got us here, won’t get us there. El-Sadr WM, Harripersaud K, Rabki M. PloS Med. 2017;14(11):e1002421. Disponibil la: https://doi.org/10.1371/journal.pmed.1002421
Alexandru Iulian Dogaru, student, UMF „Carol Davila“ București