Conştientizarea existenţei unei protecţii locale antigripale şi cunoaşterea conceptului de „imunizare în masă“ pot modifica dorinţa populaţiei de a se vaccina?

Vaccinarea îi protejează în mod direct pe cetăţeni prin inducerea unui răspuns imun, dar protejează şi comunităţile în mod indirect, prin reducerea gradului de transmitere a bolii.

Conceptul de ,,imunizare în masă“ sau ,,imunizare comunitară“ demonstrează faptul că vaccinarea unei proporţii mari a populaţiei deţine multiple avantaje, printre care capacitatea de a preveni izbucnirea unui focar infecţios şi protejarea atât a persoanelor vaccinate, cât şi a celor nevaccinate. Capacitatea programului de vaccinare de a stopa transmiterea bolii depinde de mai mulţi factori, precum transmisibilitatea agentului patogen, frecvenţa contactelor interumane, eficienţa şi modul de distribuţie a vaccinului.

Gripa, una dintre bolile care pot fi prevenite prin vaccinare, produce, estimativ, anual, între 3 şi 5 milioane de cazuri de boală severă şi circa 250000-500000 de decese în rândul copiilor, persoanelor în vârstă şi în rândul femeilor însărcinate. În SUA, începând cu 2010, vaccinarea antigripală a fost recomandată tuturor persoanelor cu vârsta mai mare de 6 luni, exceptând persoanele cu contraindicaţii medicale, însă estimările ulterioare au arătat că doar 45,6% din populaţie a fost vaccinată. Din cauza faptului că nu poate fi vaccinată întreaga populaţie, eficacitatea vaccinului antigripal scade considerabil, motiv pentru care este necesară menţinerea unui nivel cât mai înalt de vaccinare.

În 2016, în Minnesota, a fost efectuat un studiu pentru a se verifica dacă conceptul de imunizare în masă este corect înţeles şi conştientizat ca importanţă. Participanţii selectaţi au fost medici rezidenţi cărora li s-a cerut să răspundă la 26 de întrebări. Participanţii aveau de formulat definiţia imunizării în masă, de descris istoricul personal privind vaccinările, planurile de vaccinare antigripală, preocuparea cu privire la gripă şi aveau în sarcină să estimeze procentul de protecţie antigripală existentă în localitatea lor. Astfel, în urma rezultatelor a reieşit faptul că dintre cei 554 de participanţi majoritatea cunoşteau noţiunea de imunizare în masă, iar restul de 37,2% dintre aceştia nu cunoşteau această noţiune. Mai mult decât atât, 75,6% considerau că gradul de protecţie antigripală în localitatea lor era mult mai ridicat decât în realitate, unii dintre aceştia considerând că, pentru a fi protejată societatea, ar fi nevoie de un procent de vaccinare de peste 42,2% sau chiar de peste 75% după opinia altor participanţi. De remarcat ar fi faptul că participanţii care, anterior studiului, cunoşteau conceptul de imunizare în masă şi-au manifestat dorinţa de a se vaccina în continuare, spre deosebire de cei care nu cunoşteau conceptul de imunizare colectivă.

După participarea la studiu au existat schimbări semnificative privind dorinţa participanţilor de a se vaccina; participanţii care înainte de studiu nu cunoşteau necesitatea vaccinării unui procent crescut din populaţie şi-au manifestat dorinţa de a se vaccina pe viitor, spre deosebire de cei care cunoşteau dinainte informaţii despre acest proces şi care nu şi‑au manifestat dorinţa de a se vaccina într-un număr mai mare pe viitor, aşa cum poate era de aşteptat.

Ca atare, putem sublinia că educaţia privind necesitatea imunizării unui procent cât mai mare din populaţie ar putea reprezenta un instrument util în creşterea ratelor de vaccinare, generând astfel beneficii majore atât pentru indivizi, cât şi pentru comunitate. Prin aceste activităţi se va putea preveni apariţia unor izbucniri epidemice, iar rata îmbolnăvirilor severe va fi mai redusă.