Prevenirea bolilor infecţioase – mereu o prioritate

Există multiple motive pentru care programele de monitorizare a antibioticelor (ASPs, Antibiotic Stewardship Programs) s-au dovedit a fi utile în practica medicală. Până în prezent, utilizarea pe scară largă a substanțelor antimicrobiene a condus la o incidență ridicată a bacteriilor foarte rezistente, care, implicit, provoacă numeroase probleme și pot conduce la un prognostic nefast. Beneficiile aduse de supravegherea și controlul consumului acestor medicamente includ îmbunătățirea rezultatelor tratamentului pacienților, diminuarea ratei de efecte adverse (inclusiv infecția cu Clostridium difficile), creșterea susceptibilității la antibioticele deja existente şi optimizarea utilizării resurselor în întregul proces de îngrijire a bolnavilor.
Societatea Americană de Boli Infecțioase (IDSA - The Infectious Diseases Society of America) și Societatea Americană pentru Epidemiologia Îngrijirii Medicale (SHEA - The Society for Healthcare Epidemiology of America) au înlocuit anul acesta ghidurile de practică clinică pentru ASP (varianta precedentă din 2007), punând accent pe beneficiul superior al intervențiilor individualizate, adaptate problemelor locale. Este evident că, în orice țară care dorește cu adevărat să controleze această imensă problemă, sunt necesare studii epidemiologice asupra rezistenței, atât la nivel național, cât și local (în cadrul unui oraș sau al unui spital). Este de salutat apariția recentă în EuroSurveillance a articolului realizat ca studiu interdisciplinar și colaborare instituțională privind carbapenemazele, în trei spitale din România.
Pentru a „lupta“ împotriva bolilor infecțioase, avem deseori la dispoziție „armele“ necesare, însă trebuie să le folosim adecvat și eficient. Cu ajutorul antibioticelor, aceste boli se pot trata, însă creșterea rezistenței antimicrobiene scade eficiența terapeutică și poate conduce la o evoluție nefavorabilă a pacientului. Exemplele care susțin utilitatea vaccinurilor sunt nenumărate, fiind evidentă scăderea incidenței bolilor prevenibile prin vaccinare odată cu introducerea programelor de imunizare.
În iunie 2016, FDA (Food and Drug Administration) din SUA a aprobat un vaccin oral pentru prevenirea holerei călătorilor. Vaxchora se poate administra adulților (18-64 de ani) care călătoresc în zonele endemice afectate de holeră, fiind eficient împotriva serogrupului O1 al Vibrio cholerae. Eficacitatea vaccinului s-a dovedit a fi de 90% printre participanții la studiul clinic, la 10 zile după administrarea sa, iar efectele adverse înregistrare au fost considerate drept minime. Vaccinarea anti-holerică este legată, din punct de vedere istoric, de numele Profesorului Ion Cantacuzino și de institutul care îi poartă numele. Inițiativa profesorului a fost însoțită de rezultate strălucite în combaterea prin vaccinare a epidemiilor de holeră din anii 1913 și 1916. 
Creșterea numărului de cazuri de tuse convulsivă la nivel mondial, în ciuda programelor de vaccinare, a evidențiat, din nou, fenomenul de waning immunity (scădere în timp a imunității împotriva bolii post-vaccinare). Acesta a fost pus pe seama folosirii vaccinului cu componentă acelulară (despre care le vorbesc studenților încă dinainte de anul 2000), care, deși produce reacții adverse într-un procent mai scăzut, este mai puțin eficient în comparație cel utilizat anterior, în ceea ce privește imunitatea de lungă durată.
Pe de o parte, revizuirea și îmbunătățirea constantă a ghidurilor de tratament antibacterian, implementarea programelor de monitorizare a antibioticelor, precum și evaluarea eficacității acestora reprezintă forme de a împiedica creșterea în continuare a rezistenței antimicrobiene. Pe de altă parte, asigurarea unei acoperiri vaccinale optime și adaptarea programelor de imunizare în funcție de rezultatele studiilor clinice și de nevoile fiecărei populații sunt modalități de prevenire a bolilor infecțioase. Lucrurile sunt cunoscute. Implicarea la nivel de autoritate de sănătate publică trebuie să crească și să se aplice toate metodele deja validate la nivel național (de exemplu, în perioada 1998-2000) și internațional.

Prof. dr. Mircea Ioan Popa
Redactor-șef