Cunoștinţe despre infecţia cu virusul papilomatozei umane în rândul tinerilor

Introducere

Infecția cu virusul papilomatozei umane (HPV) reprezintă una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală la nivel global, afectând în special populația tânără activă sexual. Transmiterea se realizează în principal prin contact sexual direct, însă poate apărea și prin contact cutanat sau în timpul nașterii, de la mamă la nou-născut⁽¹⁾.

Manifestările clinice ale infecției variază de la forme asimptomatice până la leziuni benigne (precum condiloamele acuminate) sau transformări displazice cu potențial oncogen. Subtipurile HPV cu risc crescut (în special 16 și 18) sunt implicate în apariția cancerului de col uterin, dar și în alte cancere anogenitale și orofaringiene⁽¹⁾.

Diagnosticul diferențial este esențial pentru excluderea altor etiologii posibile ale leziunilor cutaneo-mucoase, precum infecția herpetică, molluscum contagiosum sau sifilisul. Abordarea diagnostică include investigații paraclinice: teste de screening (Babeș-Papanicolau), testarea ADN-ului HPV pentru genotipare, colposcopia și biopsia pentru evaluări histopatologice ale leziunilor în cazurile suspecte. De asemenea, sunt utile și testele de imunohistochimie și determinările serologice pentru infecțiile asociate^(2,3).

Managementul pacienților HPV-pozitivi presupune o combinație între monitorizare activă, tratamentul leziunilor clinice și consiliere. Abordarea terapeutică variază în funcție de severitatea leziunilor, localizare și statusul imunologic al pacientului. Strategia medicală este personalizată și are drept obiectiv tratamentul leziunilor clinice și prevenirea progresiei către neoplazii. În cazul condiloamelor acuminate, se pot utiliza terapii topice (imiquimod, podofilotoxină, acid tricloroacetic) sau metode distructive (crioterapie, electrocauterizare, excizie chirurgicală, laser CO₂)^(4,5). Leziunile de grad înalt (HSIL) necesită excizie chirurgicală (LEEP, conizație), în timp ce leziunile de grad scăzut pot beneficia de supraveghere activă, în funcție de vârstă și context clinic⁽⁶⁾. În cazurile persistente sau recurente, sunt esențiale monitorizarea imunologică și colaborarea multidisciplinară. Nu există, în prezent, tratament antiviral specific împotriva HPV, ceea ce face managementul infecției dependent de imunitatea gazdei și de tratamentul leziunilor.

Prevenția rămâne cea mai eficientă armă împotriva infecției cu HPV. Vaccinarea profilactică, ideal inițiată înaintea debutului vieții sexuale, oferă protecție semnificativă împotriva celor mai oncogene tulpini ale virusului. Completarea măsurilor profilactice cu educația pentru sănătate, screening regulat și comportamente sexuale responsabile este esențială pentru reducerea impactului infecției cu HPV la nivel populațional⁽⁶⁾.

În România este disponibil vaccinul nonavalent, asigurând protecție împotriva a nouă genotipuri (6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52, 58), schema de vaccinare recomandată fiind cu două sau trei doze, în funcție de vârsta la care este începută vaccinarea, în concordanță cu recomandările producătorului. Scheme de vaccinare: copiii cu vârsta cuprinsă între 11 și 14 ani, două doze – a doua doză trebuie administrată într-un interval de șase până la 13 luni după prima doză. La persoanele ≥15 ani, se vor administra trei doze: momentul zero, la două luni și la șase luni (a treia doză trebuie administrată la cel puțin trei luni după cea de-a doua doză)⁽⁷⁾.

Materiale și metodă

Studiul s-a bazat pe un chestionar structurat sub forma unui formular distribuit în mediul online în perioada 20.11.2023 – 18.01.2024 pe teritoriul României. În cadrul chestionarului au fost vizate următoarele aspecte: date demografice și socioeconomice, cunoștințe, surse de informare și diagnosticare, atitudinea și comportamentul tinerilor față de prevenția infecției cu HPV. Au fost analizate răspunsurile oferite de un eșantion de 360 de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 35 de ani.

Rezultate

Analiza datelor obținute în cadrul acestui studiu referitor la nivelul de cunoștințe al tinerilor despre infecția cu HPV a evidențiat multiple asocieri relevante între variabilele investigate.

Din punct de vedere demografic, 93% dintre res­pon­denți sunt de sex feminin, ceea ce reflectă în primul rând o conștientizare crescută a riscului de infecție cu HPV în rândul femeilor, având în vedere legătura directă dintre anumite tulpini de HPV și apariția cancerului de col uterin. Cu toate acestea, este necesar să accentuăm că infecția cu HPV afectează ambele sexe și că bărbații joacă un rol activ în transmiterea virusului, deși pot fi adesea asimptomatici. Lipsa de simptome evidente la bărbați și lipsa unor programe de screening dedicate pot contribui la subestimarea implicării lor în dinamica infecției. În acest context, educația și conștientizarea adresate și populației masculine sunt esențiale pentru controlul eficient al transmiterii HPV și pentru protejarea sănătății sexuale a ambelor sexe (figura 1).

Vârsta și nivelul de educație. Majoritatea res­pon­den­ților sunt tineri adulți cu vârste între 18 și 25 de ani (59%), dintre care 68% au declarat că urmează sau au absolvit studii universitare. Aceste date sugerează că nivelul de informare privind infecția cu HPV este mai ridicat în rândul acestui segment, probabil ca urmare a accesului la resurse educaționale și a expunerii la informații în mediul academic (figurile 2 și 3).

Mediul de proveniență și sursele de informare. Res­pon­denții proveniți din mediul urban (76%) utilizează în proporție mai mare internetul ca sursă principală de informare privind infecția cu HPV (40%). Această tendință poate fi explicată prin accesul crescut la resurse digitale și la informații privind sănătatea sexuală, caracteristic mediului urban (figura 4, tabelul 1).

Comunicarea cu profesioniștii din domeniul sănătății. Datele colectate relevă aspecte importante legate de interacțiunea respondenților cu cadrele medicale în ceea ce privește informarea despre infecția cu HPV și metodele de prevenție. Astfel, 61% dintre participanți (219) au afirmat că au discutat cel puțin o dată cu un profesionist din domeniul sănătății despre acest subiect. În schimb, 34% au declarat că nu au avut astfel de discuții, iar 5% nu își amintesc cu certitudine dacă au abordat acest subiect în dialogul cu un cadru medical (figura 5).

Percepția riscului și vârsta. O proporție semnificativă a respondenților (81%) consideră că persoanele active sexual prezintă un risc crescut de infectare cu virusul papilomatozei umane. Această percepție este întâlnită în special în rândul adulților tineri, segment care se suprapune cu perioada de debut și intensificare a activității sexuale, ceea ce sugerează un grad ridicat de conștientizare a riscului asociat comportamentului sexual (figura 6).

Vaccinare și momentul optim pentru vaccinare. Un procent majoritar (92%) dintre participanți consideră că momentul optim pentru administrarea vaccinului HPV este înainte de începerea vieții sexuale, ceea ce reflectă o înțelegere corectă a conceptului de prevenție primară și a protecției optime conferite de vaccin înainte de o posibilă expunere la virus (figura 7).

Screening și conștientizare. Datele indică o corelație pozitivă între nivelul de conștientizare a importanței screeningului (90%) și familiaritatea cu metodele de screening pentru cancerul de col uterin (92%). Cu toate acestea, aproximativ două treimi dintre respondenți au declarat că nu au efectuat niciun test de screening în ultimii doi ani. Acest aspect evidențiază un decalaj între cunoștințe și practică, subliniind necesitatea unor intervenții educaționale susținute și a accesului la surse de informare sigure, care să stimuleze participarea activă la programele de prevenție secundară (figurile 8, 9 și 10).

Aproximativ 36% dintre participanți au declarat că fie sunt vaccinați complet împotriva HPV, fie cunosc persoane apropiate care au finalizat schema de imunizare. În plus, 6% (n=21) au primit doar o parte din dozele recomandate. În schimb, 51% (n=185) nu au fost vaccinați, iar 7% (n=25) nu au putut preciza cu certitudine acest aspect. Prevalența scăzută a vaccinării complete sugerează existența unor posibile bariere, precum lipsa informațiilor adecvate, accesul dificil la servicii de vaccinare sau costurile asociate (figura 11).

Rezultatele obținute evidențiază rolul esențial al educației pentru sănătate și al informării corecte în prevenirea și controlul infecției cu HPV. Totodată, se conturează nevoia unor strategii de sănătate publică orientate spre promovarea vaccinării și a screeningului în rândul tinerilor, precum și către îmbunătățirea dialogului dintre populație și profesioniștii din domeniul sănătății. Diferențele de percepție și acces identificate între diverse grupuri demografice trebuie abordate prin politici adaptate, menite să reducă inegalitățile și să crească eficiența programelor de prevenție.

Discuție

În ultimii ani, interesul științific pentru evaluarea nivelului de cunoștințe și al percepțiilor tinerilor privind infecția cu HPV a crescut semnificativ, pe fondul intensificării eforturilor globale de prevenție a cancerului de col uterin. Studiul nostru, desfășurat pe un eșantion de tineri români, a relevat un nivel înalt de conștientizare privind infecția cu HPV și vaccinarea aferentă: 62% dintre respondenți au declarat că au cunoștințe generale despre virus, iar 97% au menționat că știu despre existența unui vaccin.

Strategia globală a OMS lansată în 2020 propune obiective clare până în 2030: vaccinarea a 90% dintre fetele sub 15 ani, screening pentru 70% dintre femeile între 35 și 45 de ani și tratament pentru 90% dintre cazurile pozitive. România are cadrul legal și medical pentru a atinge aceste ținte, însă rezultatele actuale indică un decalaj între politicile de sănătate și realitatea percepției publice⁽⁸⁾.

Cu toate acestea, rezultatele de mai sus relevă o rată scăzută de vaccinare completă (36%) și o serie de percepții eronate: doar 32% dintre respondenți consideră vaccinarea eficientă înainte de vârsta de 18 ani, iar 23% cred că aceasta este recomandată exclusiv femeilor. Lipsa informării clare privind eligibilitatea băieților pentru vaccin sugerează nevoia de campanii educaționale bine direcționate.

Analiza rezultatelor evidențiază diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul de cunoștințe și comportamentele asociate infecției cu HPV, influențate de factori precum vârsta, nivelul de educație și accesul la serviciile de sănătate. Deși tinerii prezintă un grad mai ridicat de conștientizare privind riscurile asociate infecției și beneficiile vaccinării, aceștia pot întâmpina obstacole în accesarea serviciilor de sănătate sexuală, ceea ce poate limita aplicarea practică a cunoștințelor dobândite.

În România, contextul vaccinării anti-HPV este în transformare. Introducerea vaccinului în 2008 a fost urmată de o rată extrem de scăzută de acceptare (2%), însă politicile recente au vizat relansarea campaniilor de imunizare. În prezent, vaccinul este compensat integral pentru adolescenții cu vârsta între 11 și 18 ani și parțial (50%) pentru femeile între 19 și 45 de ani, pe baza unei prescripții de la medicul de familie sau de la alți medici aflați în contract cu casa de asigurări de sănătate⁽⁹⁾.

Conform Raportului INSP privind evoluția vaccinării împotriva papilomavirusului uman, realizat pentru perioada 1 decembrie 2023 – 31 decembrie 2024, România s-a caracterizat printr-o absorbție crescută a vaccinării împotriva HPV. În această perioadă, au fost inițiate 94.497 de scheme de vaccinare, 43% din totalul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 11 și 45 de ani inițiind schema de vaccinare începând cu 1 ianuarie 2020⁽⁷⁾.

Această absorbție crescută a vaccinării împotriva HPV s-a datorat în mare parte extinderii facilităților financiare pentru mai multe grupuri populaționale la risc, a disponibilității crescute a vaccinului HPV (din mai multe surse) și promovării acestei vaccinări⁽⁷⁾.

Cele mai multe doze administrate în această perioadă au fost utilizate pentru vaccinarea persoanelor de sex feminin, diferența fiind una semnificativ statistic, rezultat care este oarecum explicabil prin faptul că peste 99% dintre cancerele de col uterin sunt asociate infecției cu HPV, iar campaniile de vaccinare s-au adresat persoanelor de sex feminin⁽⁷⁾.

Promovarea vaccinării împotriva HPV a adolescenților de sex masculin ar trebui susținută în condițiile în care vaccinarea băieților îi protejează pe aceștia de consecințele infecției cu HPV, dar reduce și transmiterea virusului.

Concluzii

Acest studiu a oferit o perspectivă detaliată asupra nivelului de cunoștințe, percepții și comportamente legate de infecția cu virusul papilomatozei umane în rândul populației tinere. Rezultatele evidențiază un grad considerabil de conștientizare privind riscurile asociate infecției cu HPV și importanța măsurilor de prevenție, însă relevă, totodată, existența unor lacune în înțelegerea completă a problematicii și în aplicarea practică a recomandărilor de sănătate publică.

Participanții au demonstrat un nivel general bun al cunoștințelor privind modalitatea de transmitere a infecției – în special prin contact sexual – și au recunoscut legătura cauzală dintre infecția persistentă cu HPV și apariția cancerului de col uterin. În plus, majoritatea respondenților au fost conștienți de existența unui vaccin eficient împotriva HPV, ceea ce indică o receptivitate favorabilă față de strategiile de prevenție.

În ceea ce privește sursele de informare, internetul și mediul educațional (școala și universitatea) ocupă un loc central. Această tendință este în concordanță cu datele din literatura internațională, care subliniază rolul tot mai activ al platformelor digitale în diseminarea informațiilor medicale. Totuși, se conturează o nevoie clară de implicare mai activă a profesioniștilor din domeniul sănătății și al familiei în educația sexuală a adolescenților, pentru a asigura validarea și corectitudinea informațiilor primite.

În privința screeningului pentru infecția cu HPV și cancerul de col uterin, participanții au manifestat o conștientizare ridicată a importanței acestuia. Cu toate acestea, datele indică faptul că mulți dintre tineri nu au participat recent la testări de rutină, ceea ce subliniază necesitatea unor campanii susținute de informare și facilitare a accesului la aceste servicii, precum și dezvoltarea unor programe educaționale care să detalieze metodele de screening disponibile.

În ceea ce privește vaccinarea, este încurajator faptul că o parte semnificativă a participanților a fost vaccinată, fie complet, fie parțial, și că majoritatea consideră oportună administrarea vaccinului înainte de începerea vieții sexuale. Cu toate acestea, procentajul celor nevaccinați rămâne ridicat. Cauzele pot include lipsa accesului la servicii medicale, deficitul de informații adecvate sau reticența personală ori familială față de vaccinare. Acest lucru atrage atenția către medicii vaccinatori și medicii de familie pentru o mai mare implicare în procesul de informare și vaccinare a populației-țintă.

Îmbunătățirea nivelului de cunoștințe în rândul adolescenților privind infecția cu HPV și vaccinarea specifică poate fi realizată prin implicarea activă a cadrelor didactice și a medicilor școlari. Integrarea unor module educaționale despre imunizare, în general, și vaccinarea anti-HPV, în particular, în curriculumul școlar reprezintă o măsură eficientă pentru formarea unei atitudini informate, iar organizarea de campanii de informare în școli, cu participarea specialiștilor din domeniul sănătății publice – epidemiologi, medici de familie, medici de sănătate publică –, poate consolida nivelul de încrederere al adolescenților în beneficiile vaccinării. Aceste intervenții sunt esențiale pentru combaterea ezitării vaccinale și pentru creșterea acoperirii vaccinale în rândul populației tinere. Adolescenții informați devin, la rândul lor, agenți de influență în comunitate, putând contribui la convingerea părinților și la adoptarea unor decizii responsabile privind vaccinarea viitoarelor generații.

În concluzie, studiul de față evidențiază importanța intensificării eforturilor de educație, promovare și facilitare a accesului la servicii de prevenție a infecției cu HPV. Este necesară dezvoltarea unor strategii integrate, adaptate diversității demografice și culturale, care să asigure acces echitabil la informații corecte și servicii medicale adecvate, cu scopul de a reduce incidența infecției și a complicațiilor asociate acesteia. Implicarea proactivă a medicilor de familie și a sistemului educațional, precum și utilizarea canalelor digitale într-un mod controlat și credibil pot contribui decisiv la o mai bună prevenție a infecției cu HPV în rândul populației tinere.    Introduction

Dental prosthetics is a branch of dentistry that deals with the design, manufacture and maintenance of prosthetic parts intended to replace and prevent deterioration of oral structures. It uses techniques, materials and methods to improve the health of the structures of the dento-maxillary system. The role of dental prosthetics is represented by the replacement of teeth and tissues in their vicinity, but also by the treatment of occlusal and/or temporomandibular joint disorders, the restoration of masticatory efficiency and, most importantly nowadays, the improvement of the orofacial esthetic appearance^(1-4).

General data

When the first edentulous span occurs, it is advisable to treat it as quickly as possible, so as not to create complications at its level, which can subsequently make the future therapeutic approach difficult. Establishing prosthetic treatment immediately after advanced coronal destruction of some masticatory units, or immediately after the appearance of edentulous spans, prevents the onset of masticatory, occlusal, functional, esthetic, phonetic disorders, pathological migrations and periodontal diseases. And, in these cases, both the restoration of masticatory function and the restoration of esthetics and phonation must be taken into account^(1-4).

Oral and dental esthetics have become the most important objective of any restorative treatment today. Thus, new techniques and technologies, modern materials and methods have been developed which allow the manufacturing of prosthetic rehabilitations that are as natural as possible. Regardless of the technique used, the main goal of prosthetic rehabilitation is to improve the esthetic appearance of the smile. Next, several interesting technological aspects will be presented which intervene in the technological flow of manufacturing full-coverage single tooth and/or multiple teeth prosthetic restorations^(1-4).

Case presentations

Case 1

In this case, a metal-ceramic bridge was chosen in the lateral area, for which teeth 2.4, 2.5 and 2.7 were used as retainers, with 2.6 as pontic. The metallic substructure was obtained by the conventional lost wax technique, using of casting the Co-Cr-based metallic alloy and an automatic casting machine.

In a first stage, the dentist performed both the appropriate endodontic treatments and the related grinding of the abutment teeth of the future dental bridge, thus obtaining the necessary preparations for the impression. The functional impression was made in a standard impression tray using dual-consistency silicone condensation materials (putty and light body), and the mandibular antagonist impression was also made in a standard impression tray using silicone condensation material of putty consistency.

Next, the models were cast (the maxillary functional model was cast from type IV dental stone, and later it was sectioned in order to obtain a sectional model, while the mandibular antagonist arch model was cast from type III dental stone), as well as their mounting in a simulator, based on the occlusal record made by the dentist in the specialized office. Subsequently, the metal substructure was fabricated:

first the wax pattern was made, and then it was prepared for investing;

the invested wax pattern was placed inside of a heating furnace to remove de wax and to obtain the mold; the heating temperature of the mold was about 960°C, after which the Co-Cr-based metal alloy was cast to obtain the metal substructure using an automatic casting machine;

after the completion of the casting and the slow cooling, the metal substructure was de-vested, processed and checked for fitting on the functional model, it was later sent to the dental office for try-in;

finally, the sandblasting process of the metal component was also carried out, in order to subsequently veneer it with ceramic masses for esthetic purposes.

The ceramic masses were applied to the metal component to obtain the esthetic component. Initially, the metal component was introduced into the ceramic firing furnace for oxidation, thus obtaining an indispensable layer in the fusion process of ceramic masses to dental alloys. The first layer was represented by wash-opaque, used to facilitate the adhesion of subsequent layers. It was followed by the opaque layer with role of blocking the metal color from showing through the thickness of the ceramic mass. Over the first layers, the dentin and enamel layers were applied to obtain the appropriate shape and color for the restored teeth. Each applied layer was followed by a firing stage according to parameters well defined by the manufacturer. The final appearance of the fully esthetic metal-ceramic prosthetic restoration was achieved by applying and subsequently firing the glaze layer. The prosthetic restoration was sent to the dental office for cementation.

Case 2

A 37-year-old female patient presented to the dental office complaining of sensitivity at the level of teeth 3.6 and 3.7. Following the clinical and radiological examination, massive coronal destruction was revealed in both teeth, due to severe carious processes.

In order to restore the coronal integrity, but especially the masticatory efficiency, the dentist decided to prepare the two dental units (3.6, 3.7), after previously performing the endodontic treatment, in order to create two dental crowns veneered with ceramic masses on a zirconia support, due to the increased resistance of this material to high masticatory forces. In a first stage, an intraoral scan of the prosthetic field was performed. Briefly, the manufacturing stages of these prosthetic restorations can be described as follows:

1. Importing STL files into the digital software. Esta­blishing the limit of preparations at the abutment teeth level.

2. Designing the future resistance substructure.

3. Milling the zirconium oxide structures.

4. Sintering process.

5. Layering the ceramic masses.

Case 3

A 38-year-old patient suffered an accident that resulted in some of the front dental units on the maxillary left quadrant no longer remaining intact. The patient presented to the dental office, wanting to restore the esthetic appearance. Thus, the dentist, with the patient’s consent, decided to create a three-unit bridge, with two retainers, on teeth 2.1 and 2.3, and a pontic for tooth 2.2, on a zirconium oxide structure veneered with ceramic masses, in order to obtain a more natural appearance. After preparing the abutment teeth, an intraoral scan of the prosthetic field was performed. The work steps were the same as in the previous case:

1.
Importing STL files into the digital software. Esta­blishing the limit of preparations at the abutment teeth level.

2. Designing the future resistance substructure.

3. Milling the zirconium oxide structures.

4. Sintering process.

5. Layering the ceramic masses.

Discussion

Achieving esthetic results using full-coverage crowns has taken on a new meaning with the introduction of digital techniques for manufacturing prosthetic restorations. While initially the emphasis was on metal-ceramic restorations, in which the metal component was obtained through the lost wax technique, today the pro­sthe­tic possibilities are much more varied⁽⁴⁾.

The advantages of new technologies can be partially offset by the experience of the dental technician regarding the shape, size and placement in the dental arches. In contrast, new materials bring added value through their color^(5,6). The color of dental alloys is very different from that of hard dental structures, requiring the application of opaque materials to mask it^(7,8). In the case of substructures made of milled ceramic or zirconia, the color is similar to the hard dental structures, these materials being available in different colors^(9,10). For this reason, the esthetics of such restorations have a much more natural appearance compared to the widely used metal-ceramic restorations. The use of a zirconia substrate increases the resistance of the restorations, making them recommended in the lateral area, not only in the anterior area^(11,12).

Conclusions

After reviewing this material, several extremely interesting aspects can be concluded, as follows:

Fixed dental prosthodontics has evolved so much in recent years that patients have begun to desire more esthetic prosthetic restorations, not just functional ones.

With the help of the CAD/CAM technology, prosthetic restorations are obtained at a faster pace, compared to the usual classical methods, while also increasing the quality and proportion of successful treatments.

The use of full-coverage prosthetic restorations, both metal-ceramic and zirconia supported, is increasingly popular among both practitioners and patients.

The esthetic and biological properties of ceramic masses indicate them for a very wide use in dental practice.

Ceramic masses are contraindicated in patients with bruxism. In these cases, semi-physiognomic prosthetic restorations are recommended, with occlusal surfaces made of metal alloys.

Acknowledgement. Viorel Ștefan Perieanu and Ion Ale­xan­dru Popovici are corresponding authors (Viorel Ștefan Perieanu: viorel.perieanu@umfcd.ro; Ion Alexandru Popovici: aipopovici@gmail.com).

Autor corespondent: Ioana-Ștefania Milu E-mail: ioanastefaniamilu@gmail.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.