TEMA EDIŢIEI

Creșterea și pubertatea la adolescentă: între fenotip și etiologie. Repere pentru diagnosticul diferenţial

Growth and puberty in adolescent girls: from phenotype to etiology. Clinical clues for differential diagnosis

Data publicării: 09 Noiembrie 2026
Data primire articol: 08 Octombrie 2026
Data acceptare articol: 15 Octombrie 2026
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
10.26416/Med.173.5.2026
Descarcă pdf

Abstract

Short stature, delayed puberty and primary amenorrhea may result from markedly different mechanisms, including chromosomal abnormalities, gonadal dysgenesis, Müllerian anomalies, hypothalamic-pituitary-gonadal axis disorders and multisystem genetic syndromes. This review discusses Turner syndrome, Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser syndrome (MRKH), Swyer syndrome, constitutional delay of growth and puberty (CDGP), Noonan syndrome and Prader-Willi syndrome, focusing on clinically useful discriminating features. The diagnostic approach is organized around breast development, uterine anatomy, FSH (follicle-stimulating hormone)/LH (luteinizing hormone) and estradiol patterns, longitudinal growth, bone age and extragenital findings. In primary care, early recognition of an abnormal growth or pubertal trajectory can guide appropriate investigations and specialist referral before relevant complications occur.



Keywords
short staturedelayed pubertyprimary amenorrheaTurner syndromeMRKHSwyer syndromeNoonan syndromePrader-Willi syndrome

Rezumat

Statura mică, întârzierea pubertară și amenoreea primară pot reprezenta expresia unor mecanisme foarte diferite, de la anomalii cromozomiale și disgenezii gonadale până la malformații mülleriene, tulburări ale axului hipotalamo-hipofizo-gonadal sau sindroame genetice multisistemice. Articolul analizează sindromul Turner, sindromul Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser (MRKH), sindromul Swyer, întârzierea constituțională a creșterii și pubertății (ICCP/CDGP), sindromul Noonan și sindromul Prader-Willi, cu accent pe elementele utile diagnosticului diferențial. Evaluarea este structurată în jurul dezvoltării sânilor, prezenței uterului, profilului FSH (hormonul foliculo-stimulant)/LH (hormonul luteinizant) și estradiolului, curbei de creștere, vârstei osoase și semnelor extragenitale. Pentru medicul de familie, recunoașterea precoce a unei traiectorii anormale de creștere sau pubertate poate orienta investigațiile și trimiterea către specialitățile relevante înaintea apariției complicațiilor.

Cuvinte Cheie
statură micăpubertate întârziatăamenoree primarăsindrom TurnerMRKHsindrom Swyersindrom Noonansindrom Prader-Willi

Introducere

Statura mică, întârzierea dezvoltării pubertare și absența menarhei sunt motive de evaluare care se pot suprapune clinic, deși mecanismele lor pot fi complet diferite. Aceeași adolescentă poate ajunge la medic pentru că „nu a crescut suficient”, „pubertatea nu a început” sau „nu a apărut menstruația”, iar aceste formulări nu localizează singure nivelul disfuncției. Evaluarea amenoreei primare este indicată atunci când menstruația nu a apărut până la 15 ani în prezența dezvoltării normale a caracterelor sexuale secundare; absența dezvoltării mamare până la 13 ani necesită, de asemenea, investigații(1,2).

Raționamentul devine mai clar dacă sunt analizate succesiv câteva repere: există dezvoltare mamară și, deci, expunere estrogenică? Este prezent uterul? FSH și LH sugerează insuficiență gonadală sau o cauză centrală? Cum a evoluat talia și care este vârsta osoasă? Există malformații, dismorfism, antecedente neonatale sau alte manifestări sistemice? În această logică, sindromul Turner, sindromul MRKH, sindromul Swyer, ICCP, sindromul Noonan și sindromul Prader-Willi nu sunt simple „variante ale aceluiași tablou”, ci modele fiziopatologice distincte care se întâlnesc în același diagnostic diferențial.

Sindromul Turner

Sindromul Turner apare atunci când, în prezența unui cromozom X normal, al doilea cromozom sexual lipsește integral sau parțial, generând un tablou clinic recognoscibil. Cariotipul monosomic 45,X reprezintă forma tipică, însă în practică se întâlnesc frecvent mozaicisme celulare și rearanjări structurale ale cromozomului X, care explică de ce expresia clinică variază atât de mult de la o pacientă la alta(3,4).

Statura mică este una dintre manifestările cele mai constante. Haploinsuficiența genei SHOX (short stature homeobox) contribuie la deficitul statural și la unele particularități scheletale, iar abaterea de la traiectoria de creștere poate preceda cu ani problema pubertară(4,5). De aceea, statura mică inexplicabilă la o fată justifică luarea în considerare a sindromului Turner, chiar dacă lipsesc pterygium colli, limfedemul sau alte semne considerate clasice(3).

Afectarea ovariană rezultă din pierderea accelerată a celulelor germinale și reducerea rezervei foliculare. Frecvent apare insuficiența ovariană primară, cu estradiol scăzut și FSH/LH crescute, adică hipogonadism hipergonadotrop. Clinic, dezvoltarea sânilor poate fi absentă sau incompletă, pubertatea întârziată, iar amenoreea primară este frecventă. Totuși, funcția ovariană este variabilă: unele paciente, mai ales în anumite mozaicisme, prezintă pubertate și chiar menarhă spontană, astfel încât menstruația spontană nu exclude Turner(3,6). Uterul este prezent; în hipoestrogenismul sever poate rămâne de dimensiuni prepubertare.

Importanța diagnosticului depășește sfera pubertății. Turner este o afecțiune multisistemică, asociată cu valvă aortică bicuspidă, coarctație de aortă, hipertensiune și risc de dilatare/disecție aortică, dar și cu anomalii renale, afectare auditivă, tiroidită autoimună, boală celiacă, tulburări metabolice și probleme de sănătate osoasă(3,7,8). Fenotipul poate include torace larg, cubitus valgus, implantare joasă a părului sau limfedem, însă niciunul dintre aceste semne nu este obligatoriu.

Confirmarea este citogenetică. Ghidul internațional din 2024 recomandă analiza a minimum 30 de metafaze ca test de primă linie(3).

Din punct de vedere clinic, suspiciunea de sindrom Turner trebuie să crească și în fața unei combinații de semne aparent nespecifice: statură mică plus otite/hipoacuzie, hipertensiune, anomalie renală sau cardiopatie congenitală(3).

La pacientele cu insuficiență ovariană, inducerea pubertății prin estrogeni urmărește dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, creșterea uterină și sănătatea osoasă, cu introducerea ulterioară a progestativului conform stadiului de dezvoltare și expunerii estrogenice. Managementul fertilității și evaluarea cardiovasculară necesită individualizare, deoarece riscul cardiovascular poate influența inclusiv consilierea reproductivă(3).

Sindromul Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser

În sindromul MRKH, uterul și segmentul superior al vaginului nu se dezvoltă sau se dezvoltă incomplet încă din perioada intrauterină, la persoane cu cariotip feminin 46,XX și funcție ovariană normală. Afecțiunea este relativ rară, fiind întâlnită la aproximativ una din 5000 de femei. Pentru că ovarele provin embriologic dintr-o linie diferită de cea a ductelor mülleriene, ele rămân de obicei intacte și funcționale, astfel încât secreția de estrogeni decurge normal(9).

Amenoreea este, așadar, anatomică, nu consecința insuficienței ovariene. Prezentarea tipică este adolescenta cu dezvoltare pubertară normală și amenoree primară. Forma de tip I este predominant izolată, în timp ce tipul II asociază malformații renale și scheletale, dar și anomalii auditive sau cardiace; spectrul MURCS – aplazie mülleriană, agenezie renală, displazie de somite cervico-toracice – reprezintă o formă complexă(9,10). Diagnosticul diferențial esențial este sindromul de insensibilitate completă la androgeni (CAIS)(1,11).

Diagnosticul are și implicații reproductive și psihologice. Funcția ovariană păstrată înseamnă că pot fi obținute ovocite, deși absența uterului funcțional modifică posibilitățile de obținere a unei sarcini(9,12).

Statura este în general normală în sindromul MRKH, astfel încât asocierea unei amenoree cu statură mică marcantă trebuie să determine căutarea unei explicații suplimentare sau alternative. În schimb, prezența unor malformații renale sau scheletale nu exclude sindromul MRKH, ci poate susține forma de tip II. Acest detaliu este important, deoarece o anomalie renală asociată amenoreei nu trebuie atribuită automat sindromului Turner(3,9).

Genetica sindromului MRKH este eterogenă. În formele sindromice sau familiale, evaluarea genetică poate fi utilă, mai ales atunci când coexistă anomalii renale, scheletale ori alte malformații congenitale(13,14). Comunicarea diagnosticului trebuie adaptată maturității adolescentei, deoarece implicațiile privind anatomia și fertilitatea pot avea impact psihologic important(9,12).

Sindromul Swyer

În sindromul Swyer, deși cariotipul este 46,XY, gonadele nu reușesc să se diferențieze complet în testicule funcționale și rămân sub formă de benzi disgenetice. Fiindcă secreția de AMH este insuficientă, ductele mülleriene nu regresează și dau naștere uterului, iar lipsa unei producții androgenice fetale eficiente face ca organele genitale externe să se dezvolte pe linie feminină. Se ajunge astfel la o asociere diagnostică relevantă: aspect exterior feminin, uter prezent și cariotip masculin 46,XY(15,16).

Gonadele disgenetice nu produc suficient estrogen pentru pubertate. FSH și LH cresc prin pierderea feedbackului negativ, iar dezvoltarea sânilor este absentă sau incompletă în lipsa tratamentului; amenoreea primară este frecvent motivul prezentării(15,16).

Evaluarea evidențiază, de regulă, estradiol scăzut, FSH/LH crescute și uter prezent imagistic. Cariotipul 46,XY schimbă fundamental traseul diagnostic(11,15). Prezența materialului cromozomial Y în gonade este asociată cu risc de tumori germinale, în special gonadoblastom și disgerminom. De aceea, după stabilirea diagnosticului sunt recomandate evaluarea specializată și îndepărtarea gonadelor disgenetice conform conduitei DSD (Disorders/Differences of Sex Development)(15-18). Ulterior, substituția estrogenică urmărește inducerea pubertății, sănătatea osoasă și dezvoltarea uterină; prezența uterului poate permite o sarcină prin reproducere asistată cu ovocite donate.

Din perspectiva medicului care evaluează amenoreea, elementul de siguranță este riscul gonadal. O adolescentă cu fenotip feminin, uter prezent, hipogonadism hipergonadotrop și cariotip 46,XY nu trebuie urmărită ca o simplă „pubertate întârziată”; este necesară trimiterea promptă către endocrinologie/ginecologie și echipa DSD pentru conduită și managementul riscului tumoral(15-18).

Întârzierea constituțională a creșterii
și pubertății

ICCP/CDGP (self-limited delayed puberty) descrie o situație în care creșterea și pubertatea se instalează mai târziu decât în mod obișnuit, dar evoluează în cele din urmă spontan spre normal. La o adolescentă, absența oricărui semn de dezvoltare mamară până la 13 ani sau stagnarea unei pubertăți deja începute impun investigații suplimentare. Diferența esențială față de Turner sau Swyer este că, aici, ovarul poate răspunde normal – ceea ce întârzie lucrurile este pornirea tardivă a semnalului hipotalamo-hipofizar care declanșează pubertatea(1,2,19).

Istoricul familial de pubertate tardivă este frecvent. Adolescenta poate fi mai scundă decât colegii, iar vârsta osoasă este de regulă întârziată, ceea ce reflectă maturizarea scheletală tardivă și existența unui potențial restant de creștere. FSH/LH și estradiolul sunt scăzute sau în interval prepubertar, spre deosebire de hipogonadismul hipergonadotrop din sindroamele Turner și Swyer(2,19,20).

Diagnosticul este unul de excludere. Cea mai dificilă distincție este față de hipogonadismul hipogonadotrop congenital. Ambele pot prezenta hormoni sexuali și gonadotropine scăzute, iar niciun test izolat nu separă perfect situațiile în adolescența timpurie(2,19,20).

Absența menarhei trebuie interpretată în raport cu stadiul pubertar. Vârsta osoasă întârziată nu este singură suficientă pentru diagnosticul ICCP, deoarece poate apărea și în hipogonadismul hipogonadotrop. La fel, un istoric familial de pubertate tardivă este util, dar nu absolut discriminatoriu. De aceea, diagnosticul trebuie reevaluat dacă pubertatea nu începe sau nu progresează în intervalul așteptat(2,19). Impactul psihosocial nu este secundar. Întârzierea dezvoltării față de colegi poate afecta imaginea corporală și stima de sine(19-21).

ICCP este autolimitantă, dar întârzierea marcantă nu trebuie banalizată. Au fost raportate posibile efecte asupra densității minerale osoase, taliei adulte și adaptării psihosociale, deși rezultatele sunt neuniforme. Impactul clinic și emoțional trebuie evaluat individual(22).

Sindromul Noonan

Sindromul Noonan face parte din grupul RASopatiilor, boli produse de perturbarea semnalizării intracelulare pe calea RAS/MAPK, putând apărea și la băieți. Tabloul clinic se suprapune adesea, la prima vedere, cu cel din sindromul Turner, deși cele două afecțiuni au origini genetice complet distincte(23,24,25).

Deficitul de creștere este frecvent și poate deveni mai evident în copilărie. Fenotipul facial se modifică odată cu vârsta și poate include hipertelorism, fante palpebrale orientate în jos, ptoză și urechi jos implantate. Toracele poate asocia pectus carinatum superior cu pectus excavatum inferior, iar anomaliile limfatice contribuie la asemănarea cu sindromul Turner(3,23).

La fete, pubertatea poate fi întârziată, dar insuficiența ovariană primară nu reprezintă manifestarea tipică, iar fertilitatea feminină este în general păstrată(23).

Diagnosticul sindromului Noonan nu se bazează pe o singură trăsătură. Corelarea fenotipului cu ecocardiografia și testarea moleculară este importantă, deoarece spectrul clinic este larg, iar relațiile genotip-fenotip pot modifica probabilitatea anumitor manifestări. De exemplu, unele genotipuri sunt mai frecvent asociate cu stenoză pulmonară, iar altele cu cardiomiopatie hipertrofică(23).

Afectarea gonadală în sindromul Noonan este mai bine documentată la sexul masculin, unde criptorhidia și disfuncția testiculară intrinsecă pot contribui la insuficiența gonadală, inclusiv prin afectarea compartimentului Sertoli(26). La fete, insuficiența ovariană primară nu este o trăsătură definitorie; amenoreea necesită evaluare etiologică și nu trebuie atribuită automat sindromului(23).

Sindromul Prader-Willi

Sindromul Prader-Willi (PWS) apare atunci când genele moștenite de la tată în regiunea cromozomială 15q11.2-q13 nu se exprimă, fie din cauza unei deleții paterne, fie prin disomie uniparentală maternă, fie printr-un defect al mecanismului de amprentare genomică. Diagnosticul este confirmat pe baza unui test de metilare, la care se adaugă analize ulterioare pentru a preciza exact mecanismul molecular implicat(27).

Fenotipul se modifică odată cu vârsta. În perioada neonatală predomină hipotonia, suptul slab și dificultățile de alimentație; ulterior apar hiperfagia și predispoziția majoră la obezitate dacă accesul la alimente nu este controlat(27,28).

Statura mică și compoziția corporală cu masă musculară redusă și proporție crescută de țesut adipos sunt legate de disfuncția axului GH-IGF-1. Tratamentul cu hormon de creștere urmărește nu numai talia, ci și compoziția corporală(27,29).

Hipogonadismul este frecvent, dar nu trebuie descris ca exclusiv hipotalamic. Datele disponibile susțin existența unor forme centrale, primar gonadale și mixte. La fete, dezvoltarea pubertară poate fi întârziată, incompletă sau poate stagna; menarha spontană este posibilă, dar amenoreea sau oligomenoreea sunt frecvente(27,30).

Particularitățile neurocomportamentale și hiperfagia au consecințe asupra consultației și tratamentului. Recomandările nutriționale trebuie integrate într-un plan familial și multidisciplinar, deoarece controlul accesului la alimente și structura mediului sunt elemente centrale ale managementului(27-30).

Asemănări și diferențe: repere
care schimbă diagnosticul

Cele șase entități nu trebuie memorate ca liste paralele de simptome. Diagnosticul diferențial devine mai simplu dacă fiecare semn este folosit pentru a localiza mecanismul. Dezvoltarea sânilor indică o expunere estrogenică anterioară. Dacă sânii sunt slab dezvoltați și estradiolul este scăzut, FSH/LH diferențiază orientativ insuficiența gonadală de o cauză centrală: gonadotropinele crescute susțin sindroamele Turner, Swyer sau altă insuficiență gonadală; valorile scăzute ori inadecvat normale sugerează ICCP, hipogonadism hipogonadotrop sau supresie funcțională(1,2).

Tabelul 1. Repere comparative în diagnosticul diferențial
Tabelul 1. Repere comparative în diagnosticul diferențial

Abrevieri utilizate în tabel: POI – insuficiență ovariană prematură (premature ovarian insufficiency); HCM – cardiomiopatie hipertrofică (hypertrophic cardiomyopathy).

Dacă dezvoltarea mamară este normală, prezența uterului devine reperul următor. Uterul absent, în asociere cu sâni normal dezvoltați, impune în primul rând diferențierea sindromului MRKH de CAIS prin cariotip și testosteron. Uterul prezent, dar pubertatea absentă și FSH crescut orientează spre disgenezie gonadală: statura mică și anomalia X susțin sindromul Turner, iar cariotipul 46,XY cu fenotip feminin susține sindromul Swyer(1,3,9,15).

Statura mică aduce informație suplimentară, dar nu este diagnostică singură. Asocierea cu insuficiență ovariană favorizează sindromul Turner; vârsta osoasă întârziată și gonadotropinele prepubertare sugerează ICCP sau o cauză centrală; fenotipul Turner-like cu stenoză pulmonară sau cardiomiopatie hipertrofică sugerează sindromul Noonan; istoricul de hipotonie neonatală, urmată de hiperfagie și obezitate, orientează către PWS.

Capcane diagnostice

Amenoreea primară nu înseamnă automat insuficiență ovariană: sindromul MRKH este exemplul clasic al unei amenoree anatomice cu ovare funcționale. Un uter nevizualizat la ecografia transabdominală nu înseamnă automat agenezie uterină, mai ales în hipoestrogenismul sever. Absența fenotipului clasic nu exclude sindromul Turner, în special în mozaicism. În fine, gonadotropinele scăzute nu confirmă singure ICCP: hipogonadismul hipogonadotrop congenital, deficitul energetic, bolile cronice și patologia hipotalamo-hipofizară pot avea un profil similar(2,3).

Semnele de alarmă care justifică accelerarea evaluării sunt: absența dezvoltării mamare la 13 ani; absența menarhei la 15 ani în prezența caracterelor sexuale secundare; pubertatea care a debutat, dar nu progresează; decelerarea staturală sau statura mică neexplicată; FSH persistent crescut; uter nevizualizat la o pacientă cu amenoree; asocierea staturii mici cu cardiopatie congenitală, limfedem ori malformații renale; cefalee, tulburări vizuale sau alte semne neurologice; anosmie; precum și antecedentele de hipotonie neonatală, urmată de hiperfagie și creștere ponderală excesivă. Aceste repere nu stabilesc singure diagnosticul, dar modifică pragul de trimitere către endocrinologie, ginecologie sau genetică(1-3).

Rolul medicului de familie

Medicul de familie are avantajul perspectivei longitudinale. O abatere progresivă de la curba de creștere, lipsa debutului pubertății sau stagnarea dezvoltării pot fi observate înainte ca adolescenta să ajungă la endocrinologie ori ginecologie. În această situație, curba de creștere și cronologia pubertății pot fi la fel de valoroase pentru orientare ca un test izolat.

Examenul trebuie să includă talia, greutatea, IMC-ul, aprecierea dezvoltării pubertare și tensiunea arterială, precum și căutarea unor indicii fenotipice: pterygium colli, torace particular, cubitus valgus, pectus, scolioză, limfedem sau semne de boală sistemică. Auscultația cardiacă este relevantă, deoarece tipul cardiopatiei poate orienta diagnosticul diferențial dintre sindroamele Turner și Noonan(3,23). Evaluarea genitală se realizează numai când este indicată, într-o manieră adaptată vârstei și centrată pe adolescentă.

Investigațiile inițiale trebuie ghidate de fenotip, nu transformate într-un panel universal. În amenoreea primară, FSH și estradiolul, alături de TSH și prolactină și excluderea sarcinii când este relevantă, identifică o mare parte dintre cauzele frecvente; ecografia pelviană clarifică anatomia(1,2). Statura mică inexplicabilă, hipogonadismul hipergonadotrop, uterul absent, cariotipul 46,XY, semnele neurologice sau cardiopatia congenitală sunt situații în care trimiterea de specialitate nu trebuie întârziată.

Comunicarea este parte din actul medical. Diagnostice precum sindroamele MRKH, Turner sau Swyer pot implica informații despre anatomie, cariotip, fertilitate și sexualitate într-o etapă sensibilă a dezvoltării. Informația trebuie oferită gradual, într-un limbaj adecvat vârstei, cu implicarea adolescentei și respectarea confidențialității(18). Reducerea consultației la „va avea sau nu copii” ignoră impactul asupra imaginii corporale, sănătății osoase, cardiovasculare și psihologice.

După diagnostic, medicul de familie contribuie la continuitatea îngrijirii. Sindromul Turner necesită supraveghere cardiovasculară, metabolică, tiroidiană, auditivă și osoasă; sindromul Noonan implică urmărirea cardiologică și a celorlalte manifestări sistemice; PWS necesită management ponderal și endocrin, evaluarea somnului și suport neurocomportamental. În ICCP, urmărirea longitudinală este chiar o componentă a diagnosticului, deoarece progresia spontană susține caracterul autolimitant(2,3,23,27).

Trimiterea trebuie accelerată atunci când există hipogonadism hipergonadotrop, cariotip 46,XY/material Y, uter absent cu diagnostic neclar, cardiopatie congenitală sugestivă, decelerare staturală importantă sau semne neurologice. Aceste situații pot implica tratament hormonal, supraveghere oncologică, evaluare cardiovasculară sau investigații genetice care nu trebuie amânate printr-o perioadă prelungită de „așteptare a pubertății”(1-3,15-17).

În același timp, investigația trebuie să rămână proporțională cu tabloul clinic. O adolescentă cu dezvoltare mamară normală și amenoree necesită un traseu diferit de una fără telarhă, iar o statură familială mică și viteză de creștere normală nu trebuie abordată identic cu o decelerare progresivă. Acesta este motivul pentru care datele longitudinale din medicina de familie au o valoare deosebită(2).

Concluzii

Statura mică, pubertatea întârziată și amenoreea primară sunt manifestări, nu diagnostice. Sindroamele Turner, MRKH, Swyer, ICCP, Noonan și Prader-Willi demonstrează că același motiv de prezentare poate rezulta din insuficiență gonadală, anomalie anatomică, maturizare tardivă sau boală genetică multisistemică.

Un algoritm bazat pe câteva întrebări reduce complexitatea: există expunere estrogenică demonstrată prin dezvoltarea sânilor? Este prezent uterul? FSH/LH indică o problemă gonadală sau centrală? Cum a evoluat creșterea și există indicii extragenitale? Răspunsurile stabilesc ordinea investigațiilor și testul genetic potrivit.

Pentru medicina de familie, valoarea principală este recunoașterea precoce a unei traiectorii anormale. Diagnosticul la timp nu urmărește doar apariția menarhei: poate permite prevenirea complicațiilor cardiovasculare, metabolice, osoase sau neoplazice, alături de consiliere genetică și reproductivă adecvată și suport psihologic într-o etapă esențială a dezvoltării.

Lista de abrevieri: AMH – hormonul antimüllerian (Anti-Müllerian Hormone); CAIS – sindrom de insensibilitate completă la androgeni (Complete Androgen Insensitivity Syndrome); CDGP – întârziere constituțională a creșterii și pubertății (Constitutional Delay of Growth and Puberty; sinonim cu ICCP); DSD – tulburări/diferențe de dezvoltare sexuală (Disorders/Differences of Sex Development); FSH – hormon foliculo-stimulant (Follicle-Stimulating Hormone); GH – hormon de creștere (Growth Hormone); HCM – cardiomiopatie hipertrofică (Hypertrophic Cardiomyopathy); ICCP – întârzierea constituțională a creșterii și pubertății; IGF-1 – factor de creștere insulin-like de tip 1 (Insulin-like Growth Factor 1); IMC – indice de masă corporală; LH – hormon luteinizant (Luteinizing Hormone); MRKH – sindromul Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser; MURCS – Müllerian duct aplasia, Renal agenesis, Cervicothoracic Somite dysplasia (aplazie mülleriană, agenezie renală, displazie de somite cervico-toracice); POI – insuficiență ovariană prematură (Premature Ovarian Insufficiency); PWS – sindromul Prader-Willi; RAS/MAPK – calea de semnalizare Rat Sarcoma – Mitogen-Activated Protein Kinase; RMN – rezonanță magnetică nucleară; SHOX – Short stature homeobox (gena implicată în statura mică); TSH – hormon de stimulare tiroidiană (Thyroid-Stimulating Hormone)

 

Autori pentru corespondență: Roxana Chiruță E-mail: roxana_chiruta@yahoo.com; Andreea Niță E-mail: andreea.nitza@gmail.com

Conflict de interese: niciunul declarat.

Suport financiar: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licența CC-BY.

Bibliografie


  1. Practice Committee of the American Society for Reproductive Medicine. Current evaluation of amenorrhea: a committee opinion. Fertil Steril. 2024;122:52-61.
  2. Persani L, Bonomi M, Cools M, et al. ENDO-ERN expert opinion on the differential diagnosis of pubertal delay. Endocrine. 2021;71(3):681-688.
  3. Gravholt CH, Andersen NH, Christin-Maitre S, et al. Clinical practice guidelines for the care of girls and women with Turner syndrome: Proceedings from the 2023 Aarhus International Turner Syndrome Meeting. Eur J Endocrinol. 2024;190(6):G53-G151.
  4. Gravholt CH, Viuff MH, Brun S, Stochholm K, Andersen NH. Turner syndrome: mechanisms and management. Nat Rev Endocrinol. 2019;15:601-614.
  5. Binder G. Short stature due to SHOX deficiency: genotype, phenotype, and therapy. Horm Res Paediatr. 2011;75(2):81-89.
  6. Dabrowski E, Jensen R, Johnson EK, Habiby RL, Brickman WJ, Finlayson C. Turner syndrome systematic review: spontaneous thelarche and menarche stratified by karyotype. Horm Res Paediatr. 2020;92(3):143-149.
  7. Silberbach M, Roos-Hesselink JW, Andersen NH, et al. Cardiovascular health in Turner syndrome: a scientific statement from the American Heart Association. Circ Genom Precis Med. 2018;11(10):e000048.
  8. Alves C, Oliveira CS. Hearing loss among patients with Turner syndrome: literature review. Braz J Otorhinolaryngol. 2014;80(3):257-263.
  9. Herlin MK, Petersen MB, Brännström M. Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser (MRKH) syndrome: a comprehensive update. Orphanet J Rare Dis. 2020;15:214.
  10. Kumar S, Sharma S. MURCS (Müllerian duct aplasia-renal agenesis-cervicothoracic somite dysplasia): a rare cause of primary amenorrhoea. Oxf Med Case Reports. 2016;2016(4):73-75.
  11. Batista RL, Costa EMF, Rodrigues AS, et al. Androgen insensitivity syndrome: a review. Arch Endocrinol Metab. 2018;62(2):227-235.
  12. ACOG Committee Opinion No. 728: Müllerian agenesis: diagnosis, management, and treatment. Obstet Gynecol. 2018;131(1):e35-e42.
  13. Herlin MK. Genetics of Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser (MRKH) syndrome: advancements and implications. Front Endocrinol (Lausanne). 2024;15:1368990.
  14. Fontana L, Gentilin B, Fedele L, Gervasini C, Miozzo M. Genetics of Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser (MRKH) syndrome. Clin Genet. 2017;91(2):233-246.
  15. King TFJ, Conway GS. Swyer syndrome. Curr Opin Endocrinol Diabetes Obes. 2014;21(6):504-510.
  16. McCann-Crosby B, Mansouri R, Dietrich JE, et al. State of the art review in gonadal dysgenesis: challenges in diagnosis and management. Int J Pediatr Endocrinol. 2014;2014:4.
  17. Cools M, Looijenga LHJ, Wolffenbuttel KP, T’Sjoen G. Managing the risk of germ cell tumourigenesis in disorders of sex development patients. Endocr Dev. 2014;27:185-196.
  18. Lee PA, Nordenström A, Houk CP, et al. Global disorders of sex development update since 2006: perceptions, approach and care. Horm Res Paediatr. 2016;85(3):158-180.
  19. Howard SR, Dunkel L. Delayed puberty - phenotypic diversity, molecular genetic mechanisms, and recent discoveries. Endocr Rev. 2019;40(5):1285-1317.
  20. Abacı A, Beşci Ö. A current perspective on delayed puberty and its management. J Clin Res Pediatr Endocrinol. 2024;16(4):379-400.
  21. Harrington J. Delayed puberty including constitutional delay: differential and outcome. Endocrinol Metab Clin North Am. 2024;53(2):267-278.
  22. Zhu J, Chan YM. Adult consequences of self-limited delayed puberty. Pediatrics. 2017;139(6):e20163177.
  23. Roberts AE. Noonan Syndrome. In: Adam MP, Bick S, Mirzaa GM, et al. (editors). GeneReviews®. Seattle (WA): University of Washington, Seattle; 1993-2025. Updated February 17, 2022.
  24. Tartaglia M, Gelb BD, Zenker M. Noonan syndrome and clinically related disorders. Best Pract Res Clin Endocrinol Metab. 2011;25(1):161-179.
  25. Malaquias AC, Jorge AAL. Activation of the MAPK pathway (RASopathies) and partial growth hormone insensitivity. Mol Cell Endocrinol. 2021;519:111040.
  26. Moniez S, Pienkowski C, Lepage B, et al. Noonan syndrome males display Sertoli cell-specific primary testicular insufficiency. Eur J Endocrinol. 2018;179(6):409-418.
  27. Driscoll DJ, Miller JL, Cassidy SB. Prader-Willi Syndrome. In: Adam MP, Bick S, Mirzaa GM, et al. (editors). GeneReviews®. Seattle (WA): University of Washington, Seattle; 1993-2025. Updated December 5, 2024.
  28. Angulo MA, Butler MG, Cataletto ME. Prader-Willi syndrome: a review of clinical, genetic, and endocrine findings. J Endocrinol Invest. 2015;38(12):1249-1263.
  29. Tauber M, Hoybye C. Endocrine disorders in Prader-Willi syndrome: a model to understand and treat hypothalamic dysfunction. Lancet Diabetes Endocrinol. 2021;9:235-246.
  30. Pellikaan K, Ben Brahim Y, Rosenberg AGW, et al. Hypogonadism in women with Prader-Willi syndrome: clinical recommendations based on a Dutch cohort study, review of the literature and an international expert panel discussion. J Clin Med. 2021;10(24):5781.
Articole din ediția curentă

TEMA EDIŢIEI

Impactul expunerii precoce la dispozitive digitale asupra neurodezvoltării copilului mic – implicaţii pentru screeningul și intervenţia în medicina de familie

Carmen-Adriana Dogaru, Linda-Nicoleta Bărbulescu
Dezvoltarea accelerată a tehnologiilor digitale a crescut expunerea copiilor la dispozitive cu ecran încă din primii ani de viață. Numeroase studii observaționale și longitudinale au evaluat relația d...
TEMA EDIŢIEI

Accidentul vascular cerebral ischemic postvaricelă la copilul mic – importanţa vaccinării antivaricelice și a recunoașterii semnelor de stroke pediatric

Linda-Nicoleta Bărbulescu, Carmen-Adriana Dogaru
Lucrarea evidențiază complexitatea etiologică a accidentului vascular cerebral (AVC) ischemic la vârsta pediatrică și subliniază corelația dintre infecția cu virusul varicelo-zosterian (VVZ) și vascul...
PREZENTARE DE CAZ

Fibroza chistică în medicina primară: importanţa suspiciunii clinice

Alina-Cristina Jurca, Luminița- Ecaterina Boitor
Fibroza chistică (FC) este o boală genetică cu transmitere autozomal-recesivă, care este definită de mutația genei CFTR (cystic fibrosis transmembrane regulator) și implică dezechilibre ionice ce afectează funcția secret...
Articole din edițiile anterioare

TEMA EDIŢIEI

Impactul expunerii precoce la dispozitive digitale asupra neurodezvoltării copilului mic – implicaţii pentru screeningul și intervenţia în medicina de familie

Carmen-Adriana Dogaru, Linda-Nicoleta Bărbulescu
Dezvoltarea accelerată a tehnologiilor digitale a crescut expunerea copiilor la dispozitive cu ecran încă din primii ani de viață. Numeroase studii observaționale și longitudinale au evaluat relația d...
TEMA EDIŢIEI

Accidentul vascular cerebral ischemic postvaricelă la copilul mic – importanţa vaccinării antivaricelice și a recunoașterii semnelor de stroke pediatric

Linda-Nicoleta Bărbulescu, Carmen-Adriana Dogaru
Lucrarea evidențiază complexitatea etiologică a accidentului vascular cerebral (AVC) ischemic la vârsta pediatrică și subliniază corelația dintre infecția cu virusul varicelo-zosterian (VVZ) și vascul...
SINTEZE CLINICE

Rolul nutriţiei materne în sănătatea sarcinii și dezvoltarea fetală

Roxana Chiruță, Andreea Niță
Nutriția în perioada sarcinii joacă un rol esențial în asi­gu­ra­rea unei evoluții obstetricale favorabile și a unei dezvoltări fetale optime. ...