Dermatita de contact reprezintă o inflamație a pielii. Se împarte în trei categorii:
- alergică: reacție de hipersensibilizare la contactul cu un alergen;
- iritativă: inflamație cutanată determinată de contactul cu un iritant chimic sau fizic;
Clinic există o prezentare asemănătoare: erupție eritemato-veziculară, însoțită de prurit sau senzație de arsură.
În imagine se observă o dermatită de contact iritativă la leucoplast (cel mai probabil la clorura de benzalconiu* existentă în adeziv, substanță cunoscută ca factor puternic iritant). Leziunile sunt net demarcate, observându-se forma benzilor adezive cu care a fost fixată o branulă. Se poate observa severitatea reacției după edemul lezional important, dar mai ales după dimensiunea veziculelor prezente. Din loc în loc pot fi observate și bule.
Tratamentul dermatitei de contact constă, în primul rând, în întreruperea contactului cu factorul declanșator (altfel dermatita se poate croniciza, chiar și sub un tratament corect). În plus, un tratament local cu creme cu dermatocorticoizi este suficient în majoritatea cazurilor. Pentru reacțiile severe se pot aplica substanțe reci, fiind nevoie, pe lângă tratamentul local descris, și de administrarea sistemică de antihistaminice. În toate cazurile este de evitat gratajul leziunilor și este indicată folosirea unei creme-barieră. n
*Clorura de benzalconiu este o sare cuaternară de amoniu, folosită în medicină datorită rolului său antiseptic, având avantajul că nu produce senzație de usturime în contact cu pielea lezată.