BURSA IDEILOR

Părerea mea...

Cristian Sever Oană

26 Noiembrie 2018

Obiceiul de a ne da cu părerea oricând şi din orice poziţie este bine înră­dă­ci­nat în comportamentul nostru. Asta n-ar fi o problemă dacă ne-am limita la viaţa sentimentală, la vedete şi la reţete de bucate. Problemele apar atunci când datul cu părerea pătrunde în judecata profesională.

Efectul de opinie/părere constă în a încerca să rezolvi o problemă urmând o soluţie care a dat rezultate în trecut. Pe termen scurt poţi rezolva problema, dar ratezi judecata. De exemplu, un jucător de şah care a memorat multe partide poate să identifice o poziţie actuală care să semene cu una cunoscută şi să aplice mutările consacrate. Asta dacă are noroc ca partidele să fie exact la fel. Dacă nu, ar trebui să fie atent pentru că soluţiile familiare nu sunt întotdeauna optime. 

Mintea noastră este înclinată spre soluţii rapide datorită evoluţiei. Asta ne-a asigurat supravieţuirea într-un mediu ostil. Progresul însă a venit în urma gândirii lente care analizează problema în contextul ei specific şi caută soluţii noi. 

Marii maeştri de şah nu joacă pe pilot automat cu adversari de talia lor, ci analizează atent fiecare mutare şi consecinţele ei. Acest lucru e dificil chiar dacă şahul are un număr limitat de piese şi reguli fixe. Ce ne facem însă în medicină, unde realitatea e fluidă, iar regulile nu sunt fixe. Trusa de scule cognitive este redusă în urgenţe, unde ai de urmărit câţiva parametri vitali şi de reacţionat cu promptitudine. Urgenţele vitale în medicină reprezintă exemplul cel mai frumos de gândire rapidă. În schimb, în cazurile complexe şi trenante, această trusă este insuficientă şi inadecvată. Avem nevoie de o trusă de scule cognitive mult mai complexă şi mai bogată ca să diagnosticăm, de exemplu, o durere cronică, sau o scădere în greutate, sau o tulburare mintală. În aceste cazuri trebuie să ne folosim gândirea lentă şi scumpă dobândită prin studiu şi experienţă îndelungată. Chiar şi în aceste cazuri tentaţia unei judecăţi pripite persistă. 

De multe ori în practica clinică suntem tentaţi de soluţii rapide la probleme pe care le identificăm fără efort. Riscul este să trecem uşor în zbor peste problema reală a pacientului. Iar riscul real este al pacientului! De aceea, probabil ar trebui să păstrăm într-un colţ al minţii avertismentul privind pericolul rutinei în practica medicală. Uneori şi rutina poate ucide. Părerea mea! 

Bibliografie


  1. Oană SC, Bruckner IV, Gurghean Adriana. Diagnosticul clinic în ambulatoriu; Editura All, 2017.
  2. Kahneman D. Gândire rapidă, gândire lentă; Editura Publica, 2012.
Articole din ediția curentă

SUPLIMENT PALIAŢIE

Nutriţia şi hidratarea artificială la finalul vieţii – recomandări utile în practica îngrijirii paliative

Anca Raluca Vrânceanu, Gema Băcăoanu, Mihaela Boancă, Laurenţiu Simion, Claudia Cristina Tărniceriu, Vladimir Poroch
Nutriţia şi hidratarea artificială (NHA) la finalul vieţii ridică o problemă frecvent întâlnită în practica medicală, în special î...
SUPLIMENT PALIAŢIE

Nutriţia în oncologie şi paliaţie – de la deziderat la realitate

Laurenţiu Simion, Mihnea Alecu, Teodora-Maria Bărboi, Laura-Maria Lungu, Vladimir Poroch
Nutriţia este o componentă indispensabilă a existenţei, fiind esenţială în prevenţia complicaţiilor ce pot apărea în cazul pacienţilor oncologici. Scăderea ponderală şi malnutriţia sunt factori independenţi de prognostic...
SUPLIMENT PALIAŢIE

Omul din spatele cancerului

Liliana Stănciulescu, Adriana Corina Stanciu, Laurenţiu Simion
Cancerul de sân este unul dintre cele mai frecvente cancere la femei şi o parte dintre paciente sunt descoperite de la diag­nos­ticul iniţial cu boală avansată. Simptomatologia este multiplă, dată de prezenţa metastazelor, şi necesită intervenţii prompte de îngrijire paliativă în paralel cu tratamentul oncolo...
Articole din edițiile anterioare

EDITORIAL

Ajută-ţi medicul!

Cristian Sever Oană
Are medicul nevoie de ajutor în exercitarea misiunii sale? În practica medicală modernă are nevoie atât de ajutor, cât şi de ajutoare. Paternalismul medical s-a întemeiat pe un imens orgoliu pentru că fondatorul, Asclepios, fiul lui Apolo, era totuşi semizeu....
GALENUS DICE

Inteligenţa artificială sau inteligenţa medicului?

Cristian Sever Oană
Autorii au dorit să verifice în ce măsură sunt justificate anunţurile din presă conform cărora inteligenţa artificială (IA) a întrecut judecata medicilor. ...
EDITORIAL

Cealaltă victimă a erorii medicale

Cristian Sever Oană
Orice eroare medicală face două victime: una este pacientul, cealaltă este medicul. Eroarea este intrinsecă oricărei acţiuni umane. Odată ce oamenii au inventat avionul, au inventat şi accidentul de avion. În mod ciudat, medicina modernă nu pare să accepte greşeala sau eroarea. Progresul tehnologic excepţiona...