Este imposibil să-ți imaginezi, de pe băncile Facultății de Medicină, dar chiar și ca medic rezident în Medicina de familie, ce provocare reprezintă această specialitate. Se așteaptă de la noi să fim profesioniști, dar și empatici. Să facem economie sistemului. Să acționăm, dar și să ascultăm, să mediem... Să tratăm, dar mai ales să prevenim. Ne-am gândit mult înainte să decidem ce subiect „ne doare” pe noi, medicii de familie, în ultima perioadă. Sigur că, la o primă vedere, erorile generate de softuri, de cardurile de sănătate, adăugate lipsei de coeziune a unui sistem în care parcă se vorbesc limbi diferite... par lucrurile cele mai supărătoare. Dar, dincolo de scăderea calității vieții noastre profesionale și de consolidarea revoltei pacienților, ele nu produc efecte pe termen lung. Sau nu le intuim încă. Generează doar o senzație emetizantă în fața apelării la niște servicii de sănătate din partea celei de-a doua categorii și din partea noastră, a medicilor… niște atacuri de panică la început de program… peste care se aștern rutina, acceptarea, supunerea, simțul datoriei.
Ne confruntăm însă și cu probleme care pot produce efecte pe termen lung. Conform unui raport OMS din 2015, tuberculoza a devenit boala care rivalizează cu HIV/SIDA în ceea ce privește decesele cauzate de o boală infecțioasă, astfel încât, la nivel global, anul trecut, 1,1 milioane de oameni au murit din cauza tuberculozei și 1,2 milioane de oameni de HIV/SIDA, 400.000 dintre aceștia fiind infectați atât cu HIV, cât și cu tuberculoză. De asemenea, OMS estimează că peste 2,5 milioane de decese sunt cauzate anual în întreaga lume de boli care ar putea fi prevenite prin vaccinare. În România începutului de an 2016, trei copii au decedat din cauza sindromului hemolitic-uremic, apărut într-un context infecțios, dar cu sursă incertă până în prezent. S-a scris și s-a vorbit mult și în treacăt a fost menționat și „vinovatul de serviciu”, respectiv vaccinarea. Întrucât medicul de familie reprezintă „responsabilul cu prevenția”, subiectul ne atinge, chiar dacă sindromul menționat este o complicație cu viză terapeutică în secțiile de terapie intensivă, deci nu face obiectul practicii noastre cotidiene.
Nu ne propunem aici să găsim soluții. Nu avem aroganța să dăm verdicte. Dorim doar să ridicăm întrebări, pentru că cei mai mari dușmani ai noștri sunt ignoranța, lipsa de informație și autosuficiența profesională.
Ce este sindromul hemolitic-uremic (HUS)?
Reprezintă un sindrom caracterizat prin insuficiență renală progresivă, asociată cu anemie hemolitică (nonimună, Coombs negativă) și trombocitopenie. Este cea mai comună cauză de insuficiență renală acută la copii și, de asemenea, din ce în ce mai frecvent întâlnită la adulți(1). Purpura trombotică trombocitopenică, HUS la copil și HUS la adult au cauze diferite, dar și trăsături comune.
Primul eveniment care survine în patogenie este leziunea endotelială, constând în microtrombi arteriolari și capilari și liză eritrocitară.
Clasificarea SHU
SHU este împărțit în două categorii principale, în funcție de asocierea sau nu cu toxina Shiga-like(2,3). Este denumită astfel deoarece a fost identificată inițial în studiile privind dizenteria cu Shigella, dar s-a observat că toxina poate fi produsă și de Escherichia coli.
-
Sindromul hemolitic-uremic tipic (cel asociat toxinei Shiga-like) reprezintă forma primară, clasică sau epidemică. Este în principal o boală a copiilor sub 2-3 ani, deseori având ca formă de prezentare diareea, dar aproximativ un sfert dintre pacienți nu asociază diaree. Leziunea acută renală apare la circa 55-70% din cazuri, iar prognosticul este în general favorabil și 70-85% beneficiază de redresarea funcției renale. În America de Nord și în Europa Vestică, 70% din cazuri sunt secundare infecției cu E. coli serotip O157:H7(4). Alte serotipuri implicate sunt O111:H8, O103:H2, O121, O145, O26, O113 și O104:H4(5).
Proporția de pacienți cu HUS infectați cu E. coli O157:H7 sau cu alte serotipuri de E. coli producătoare de toxină Shiga-like poate fi dificil de determinat, deoarece HUS este diagnosticat de obicei la câteva zile după instalarea diareei, timp în care numărul patogenilor din scaun scade(6).
-
Forma atipică de sindrom hemolitic-uremic (neasociat toxinei Shiga-like) este mai rară decât forma clasică, poate fi sporadică sau familială și însumează circa 5-10% din cazuri. Se întâlnește la orice vârstă, dar este mai frecventă la adulți și evoluează fără diaree ca prodrom, prognosticul fiind nefavorabil.
-
Forma sporadică se manifestă în jurul vârstei de un an, fără simptome gastrointestinale și, așa cum sugerează și denumirea sa, nu are drept cauză o infecție bacteriană care să implice toxina Shiga-like. În etiologia sa au fost identificați diferiți triggeri: infecții non-enterice, diverse infecții virale, medicamente, neoplazii, transplant, sarcină și, rareori, afecțiuni cum ar fi sindromul antifosfolipidic sau lupusul eritematos sistemic. Majoritatea acestor pacienți au o evoluție nefavorabilă și aproximativ 50% pot dezvolta insuficiență renală terminală sau leziuni cerebrale ireversibile. Până la 25% decedează în cursul acestei faze acute(4).
Infecția cu Streptococcus pneumoniae este responsabilă de 40% din cauzele de sindrom hemolitic-uremic non-dependent de toxina Shiga-like și de 4,7% din toate cauzele de SHU în Statele Unite. Clinic, boala este extrem de severă și se însoțește de detresă respiratorie, afectare neurologică și comă, cu o rată a mortalității de până la 50%(4).
Forma familială este asociată cu anomalii genetice ale proteinelor reglatoare ale complementului (C3, factor H, factor B, factor I, CD46) și însumează mai puțin de 3% din cazurile de SHU. Au fost observate atât forme autozomal dominante, cât și autozomal recesive. Cele autozomal recesive se întâlnesc mai frecvent în prima copilărie, au un prognostic nefavorabil, recurențe frecvente și rată a mortalității de 60-70%. Cele autozomal dominante se întâlnesc mai frecvent la adulți, cu prognostic de asemenea nefast și cu risc de deces sau insuficiență renală terminală de 50-90%(4).
Etiologia SHU
Poate include(4):
n Infecții bacteriene: Shigella dysenteriae, E. coli, Salmonella typhi, Campylobacter jejuni, Yersinia pseudotuberculosis, Neisseria meningitidis, Streptococcus pneumoniae, Legionella pneumophila, Mycoplasma species
-
Ricketioze
-
Infecții virale: HIV, Coxsackie, Echovirus, virus gripal, Epstein-Barr, Herpes simplex
-
Infecții fungice: Aspergillus fumigatus
-
Vaccinări: vaccinul gripal trivalent, vaccinul tifoid-paratifoid A și B, vaccinul polio
Cauzele formei sporadice sunt:
-
Sarcina și puerperiul
-
Malignitățile (în special adenocarcinoamele producătoare de mucină)
-
Medicamente: citostatice (mitomicina, cisplatin, bleomicina), imunosupresoare (ciclosporina, tacrolimus, interferonul), chinine, anticoagulante (ticlopidina, clopidogrelul), contraceptivele orale
-
După rezultatele unui studiu prospectiv de cohortă, tratamentul antibiotic administrat copiilor infectați cu E. coli O157:H7 crește riscul apariției sindromului hemolitic-uremic. Acest studiu arată că, în rândul copiilor care prezintă infecția cu E. coli O157:H7, SHU se dezvoltă mai frecvent la cei care au primit antibiotice, față de cei care nu au primit(7).
-
Hipertensiunea malignă
-
Colagenoze - LES, sindrom antifosfolipidic
-
Glomerulopatiile primare
-
Transplantul.
În aproximativ 50% din cazurile de SHU atipic sporadic nu a fost identificată nici o cauză.
Prognosticul SHU
-
În forma clasică, asociată toxinei Shiga-like: 55-70% dintre pacienți pot dezvolta insuficiență renală acută, dar 85% își recuperează funcția renală cu terapie suportivă; aproximativ 15-20% din copii pot prezenta hipertensiune 3-5 ani după instalarea bolii; recurența după transplant renal este cel mult 10%.
-
În forma atipică, pacienții au un prognostic nefavorabil și 50-60% evoluează spre insuficiență renală terminală (50% în formele sporadice și 60% în cele familiale) sau leziuni cerebrale ireversibile. Aproximativ 25% decedează în timpul fazei acute. Rata de recurență este de 50% la cei transplantați renal, cu pierderea grefei la peste 90% dintre cei cu recurență.
Factorii predictivi pentru un prognostic negativ sunt(4):
1. Forma atipică, neasociată toxinei Shiga-like, a SHU
2. Oliguria sau anuria prelungită
3. Hipertensiunea severă (în special instalarea tardivă a hipertensiunii)
4. Implicarea arterelor medii
5. Severitatea simptomelor SNC
6. Deficitul persistent al factorilor coagulării
7. Implicarea glomerulară extinsă (peste 80%)
8. Vârsta peste 5 ani.
De ce am ales să dezvoltăm acest subiect?
Pentru că ne temem de ceea ce nu știm, nu înțelegem. Cu refuzul vaccinărilor ne confruntăm cu toții. „Lucrări științifice” semnate de persoane cu studii medicale(8) încearcă să legitimeze aceste refuzuri și au devenit pentru unii biblia mișcării antivaccinare din România, asociindu-se, din nefericire, cu prea multe victime.
În ultima lună, alimentate de drama bebelușilor din Argeș, s-au făcut afirmații în media care readuc în prim plan vechea teorie a conspirației și, dacă nu filtrezi informațiile, te poți transforma dintr-un om rațional într-un adevărat paranoic.
În stilul clasic, apelând la emoții și mult dramatism, articolul „E-coli, acoperirea folosită de autorități în scandalul bebelușilor din Argeș”, publicat (și ulterior neasumat) de România liberă(9), a fost clonat și diseminat pe multiple canale mediatice, chiar prestigioase (www.amfms.ro, de unde a fost retras fără drept la replică), generând panică atât în rândul părinților, cât și al societății civile.
Reacția autorităților a venit tardiv și aproape a trecut neobservată în multitudinea de articole agresive și acuzatoare care circulă pe Internet și amplifică teama legată de vaccinuri. Abia pe 29.02.2016 a apărut următorul comunicat de presă al Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (ANMDM): „Vaccinul HEXAXIM a fost autorizat la data 21 iunie 2012, în baza art. 58 din Regulamentul CEE nr. 726/2004, urmând aceleași proceduri de evaluare cantitativă și calitativă ca și vaccinul HEXACIMA. Cele două produse aparțin aceluiași deținător de autorizație de punere pe piață, Agenția Europeană a Medicamentului garantând asupra echivalenței standardelor de evaluare a documentației de autorizare. Pe fondul discontinuității în aprovizionarea cu vaccinul HEXACIMA, în România, ca și în alte state membre ale Uniunii Europene, precum Belgia sau Polonia, a fost autorizat, prin pârghia legislativă a autorizației de punere pe piață pentru nevoi speciale, vaccinul HEXAXIM al aceluiași producător. În mod similar tuturor vaccinurilor, HEXAXIM este pus pe piață numai după testarea în regim serie de serie, înainte de comercializare, conform procedurii administrative UE de eliberare oficială a seriilor. În legătură cu speculațiile de presă cu privire la posibila asociere între cazurile de SHU și administrarea vaccinului HEXAXIM, precizăm că, în conformitate cu înregistrările disponibile, nici unul dintre copiii diagnosticați cu SHU nu a fost vaccinat cu HEXAXIM”(10).
Încrederea populației în autoritățile din domeniul medical este în continuă scădere în ultimii ani din cauza felului în care au fost gestionate două dintre crizele sistemului: eșecul campaniei de vaccinare HPV din 2008(11,12) și erorile asociate cu vaccinarea BCG în 2012(13). În 2009, lipsa de transparență în comunicarea legată de declararea pandemiei de gripă A (H1N1) și conflictele de interese demascate au afectat profund încrederea populației în organismele medicale internaționale și mai ales în companiile farmaceutice(14).
Pe de altă parte, lipsa de coerență a schemelor de vaccinare, asociată cu sincopele în aprovizionarea cu vaccinuri, a transformat această activitate preventivă într-un adevărat coșmar pentru medicii de familie responsabili de vaccinarea copiilor.
Toate aceste aspecte alimentează campaniile antivaccinare, având drept consecințe scăderea dramatică a acoperirii vaccinale la nivel național. Conform ultimului raport (august 2015) al Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT), „acoperirea vaccinală la vârsta de 24 de luni era sub 86% pentru toate antigenele vaccinale”, refuzul vaccinărilor și neprezentarea fiind principalele cauze care au generat această situație(15).
Într-o lume în care vaccinurile au devenit victime ale propriului succes, nu mai trăim sub amenințarea epidemiilor de variolă, care au făcut atâtea victime, și am uitat de vechiul plămân de oțel care în urmă cu un secol îi ajuta să respire pe cei paralizați de poliomielită. Îi vedem, în schimb, pe cei care au fost vătămați din cauza vaccinurilor și au câștigat procese în toată lumea, vedem o creștere alarmantă a tulburărilor din spectrul autist (un caz la 68 de copii, conform raportului CDC, 2015), a afecțiunilor autoimune, a neoplaziilor etc., afecțiuni care nu sunt desigur consecințele vieții moderne, ci se datorează programelor de vaccinare.
Și totuși... primim tot mai des în activitatea noastră din ultimele săptămâni întrebările:
-
Este adevărat că sunt făcute pentru o anumită zonă, mai defavorizată, a lumii?
-
Ați auzit că au mai mult aluminiu?
-
Ar fi mai bine să căutăm un vaccin pe care să îl cumpărăm?
-
Și, cea mai sensibilă întrebare: l-ați face familiei dumneavoastră?
Întrebările trădează faptul că, deși nu mai au de mult încredere în sistemul care le asigură (sau nu) vaccinuri pentru copii, pacienții, și în special pacienții părinți, care reprezintă o categorie aparte, mai au totuși încredere în medicii lor. Cei mai mulți sunt conștiincioși, vin cu temele făcute și cu liste de întrebări și, mai ales atunci când ele sunt puse cu sinceritate și netendențios, răspunsurile trebuie să vină pe măsură și sunt încărcate de responsabilitate.
Deoarece vaccinarea se adresează unei populații sănătoase, beneficiile trebuie să depășească riscurile. Fiecare copil trebuie analizat atent în ceea ce privește contraindicațiile și părinții trebuie informați în legătură cu reacțiile adverse asociate și gestionarea acestora.
Suntem medici de familie și suntem cei care decidem vaccinarea unui copil atunci când părinții ne spun „avem încredere în dumneavoastră, dacă ne sfătuiți să îl vaccinăm, îl vaccinăm”.
Povara acestei decizii o resimțim cu toții, mai ales atunci când suntem asaltați de informațiile contradictorii din acest domeniu și citim studii credibile, publicate în reviste de specialitate, care ridică semne de întrebare în legătură cu posibilele efecte adverse ale unora dintre excipienții utilizați în fabricarea vaccinurilor.
În 2011, Shoenfeld(16) descrie un sindrom autoimun indus de către adjuvanți, ASIA (Autoimmune/inflammatory syndrome induced by adjuvants), atrăgând atenția asupra unor fenomene autoimune care au drept trigger diferiți adjuvanți.
La indivizii predispuși genetic, aluminiul din vaccinuri poate juca un rol-cheie în declanșarea unor boli autoimune asociate cu vaccinarea (menționate în prospectele vaccinurilor la secțiunea reacții adverse): sindromul Guillaine-Barré, encefalomielita acută diseminată, mielita transversă (TM), sindromul de oboseală cronică, scleroza multiplă etc.(17) Se ridică astfel problema individualizării schemelor de vaccinare în funcție de potențialul risc al fiecărui copil.
Ce cunoaștem în prezent este faptul că aluminiul este un compus ubicuitar în mediul în care trăim. El se găsește și în laptele matern, dar cantitatea care ajunge în corpul copilului prin alăptare este minoră. Tipic, concentrația care se găsește în laptele matern variază de la 0,0092 la 0,049. De asemenea, el poate fi găsit în formulele pe bază de soia (0,46-0,93 mg/L) și în cele pe bază de lapte (0,058-0,15 mg/L).
Agențiile internaționale de protecție a mediului au reglementări foarte clare în ceea ce privește nivelul acceptat și considerat sigur pentru populație. Astfel, conform FDA (The Food and Drug Administration) și ATSDR (Agency for Toxic Substances and Disease Registry), conținutul de aluminiu considerat sigur în vaccinuri nu trebuie să depășească 0,85 mg de aluminiu elemental pe doză, iar concentrația de aluminiu din soluțiile administrate în cazul nutriției parenterale nu trebuie să depășească 25 µg/L pentru a fi considerate sigure(18).
Am început să cercetăm problema pornind de la prospect. Astfel, vaccinul oferit în prezent gratuit și la care se face referire în materialul oficial prezentat conține într-o doză (0,5 ml de soluție) 0,6 mg de aluminiu (600 micrograme) sub formă de hidroxid de aluminiu, la fel ca și produsul distribuit până în luna decembrie. În vaccinul concurent aflat pe piața românească există o concentrație de 820 micrograme sub formă de hidroxid și fosfat de aluminiu.
Prin urmare, aici nu poate fi vorba de o dezbatere, întrucât avem în față cifre, care pot fi comunicate. Doar o recomandare avem privind analiza acestor cantități. Probabil, matematica nu este punctul forte al celor care traduc prospecte pe plaiurile noastre, dar în materialul pus la dispoziție în România se menționează „0,6 micrograme de aluminiu” în Hexaxim, în vreme ce prezentarea caracteristicilor produsului în alte țări precizează că este vorba despre 0,6 miligrame (600 micrograme), deci de 1.000 de ori mai mult și în concordanță cu cantitatea existentă în vaccinul concurent. Aspectul este important de semnalat, având în vedere sensibilitatea pacienților la ideea de aluminiu, mercur sau formaldehidă prezente în aceste medicamente.
Nu negăm beneficiile majore aduse umanității de către programele de vaccinare și suntem conștienți de faptul că de-a lungul anilor s-a investit foarte mult în scopul obținerii unor vaccinuri cât mai eficiente (să asigure protecție de lungă durată) și mai sigure, dar mai este încă mult până când acest dar adus umanității va fi disculpat din toate acuzațiile.
Concluzii
Și prin prisma vaccinărilor ne putem defini pe noi, ca medici, pornind de la un citat: „Ce este pesimistul? Un optimist bine informat”.
Este adevărat că…
1. Literatura de specialitate descrie un sindrom autoimun indus de către adjuvanți, ASIA (Autoimmune/inflammatory syndrome induced by adjuvants), atrăgând atenția asupra unor fenomene autoimune care au drept trigger diferiți adjuvanți. Astfel, la indivizii predispuși genetic, aluminiul din vaccinuri poate juca un rol-cheie în apariția unor boli autoimune asociate cu vaccinarea(16,17).
2. Există vaccinuri menționate a fi posibile cauze de SHU: vaccinul gripal trivalent, vaccinul tifoid-paratifoid A și B, vaccinul polio(4).
3. Deși vaccinurile ne-au îndepărtat de amenințarea epidemiilor de variolă și au redus semnificativ incidența multor boli infecțioase, campaniile antivaccinare din ultimii ani au dus „acoperirea vaccinală sub 86% pentru toate antigenele vaccinale la vârsta de 24 de luni” în 2015(15).
4. Conținutul de aluminiu considerat sigur în vaccinuri nu trebuie să depășească 0,85 mg de aluminiu elemental pe doză(18).
Nu este adevărat că:
1. Produsul vaccinal hexavalent destinat vaccinării gratuite a sugarilor de 2, 4 și 11 luni conține mai mult aluminiu decât produsul concurent aflat pe piață.
2. Vaccinul hexavalent distribuit în vederea efectuării campaniei de vaccinare nu este un vaccin „experimental sau ucigaș”, având în vedere că Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (ANMDM) a dat un comunicat de presă în care a precizat că „HEXAXIM este pus pe piață numai după testarea în regim serie de serie, înainte de comercializare, conform procedurii administrative UE de eliberare oficială a seriilor” și că „nici unul dintre copiii diagnosticați cu SHU nu a fost vaccinat cu HEXAXIM”(10).
Câteva gânduri de final
La momentul la care încheiem acest articol și la nici două luni de la reluarea vaccinărilor după o pauză de două luni în distribuirea dozelor gratuite, acest vaccin lipsește din nou, imunizarea se sistează iar, termenul de reluare este impredictibil, deschizând mai larg ușa speculațiilor și îndoielilor de tot felul.
Este necesară existența unui consimțământ cu adevărat informat pentru vaccinare, atât pentru liniștea părinților, cât și pentru protecția corpului medical. Prin el aducem la cunoștință riscurile și beneficiile imunizării și ne asumăm gestul nostru, de la modul de păstrare a vaccinului la temperatura adecvată, până la plasturele lipit la finalul gestului medical și la consilierea părinților în perioada ce urmează unui asemenea gest, privind orice modificare în starea copilului. Sunt asumări necesare și firești și care nu se pot extinde la garanții privind modul de fabricare a vaccinurilor sau la promisiuni privind prezența lor constantă în cabinetele noastre, aspecte care ies din aria noastră de responsabilitate.
O lege care va reglementa situația vaccinărilor în România este în prezent în faza de proiect și este important ca părinții să fie corect informați pentru a conștientiza faptul că vaccinarea trebuie să devină o normă socială, altfel ne vom întoarce cu secole în urmă, când selecția naturală era cea care decidea asupra șansei de supraviețuire a unui individ în fața bolilor infecțioase.