PHARYNGOLOGY

Lichenul plan oral. Actualităţi în sfera etiologiei şi patogenezei

 Oral lichen planus. Current updates in the field of etiology and pathogenesis

First published: 13 decembrie 2019

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Orl.45.4.2019.2724

Abstract

Oral lichen planus has a variable prevalence and inci­dence. Six distinct types of oral lichen planus have been high­lighted in the literature, which can make the diagnosis difficult, especially since a patient may have two or more types at a time. The etiology and pathogenesis of this condition are the basis of a correct diagnosis, which leads to a correct treatment. Unfortunately, both etiology and pathogenesis are not completely elucidated.

Keywords
oral lichen planus, etiology, pathogenesis

Rezumat

Lichenul plan oral are o prevalenţă şi o incidenţă variată. Au fost evidenţiate în literatura de specialitate şase tipuri distincte de lichen plan oral, ceea ce poate pune în dificultate diagnosticarea, cu atât mai mult cu cât un pacient poate avea două sau mai multe tipuri simultan. Etiologia şi pa­to­ge­neza acestei afecţiuni stau la baza unui diagnostic corect, ceea ce duce la un tratament corect. Din păcate, atât etiologia, cât şi patogeneza nu sunt complet elucidate.

Introducere

Cavitatea bucală ar putea fi considerată ca o fereastră către corp, deoarece manifestările orale însoţesc multe boli sistemice, iar implicarea orală de multe ori precede apariţia altor simptome sau leziuni în alte părţi ale corpului(1).

Lichenul plan este o afecţiune mucocutanată a epiteliului scuamos stratificat, mediată imunologic, care afectează mucoasele bucale şi genitale, pielea, unghiile şi scalpul(2). Este o boală cronică, marcată de exacerbări şi remisiuni. Termenul este derivat din cuvântul grecesc leichen, care înseamnă „muşchi de copac”, iar cuvântul latin planus înseamnă „plat”(3). Leziunile din lichenul plan au caracteristici clinice bine definite şi trăsături histologice care ajută la diagnostic.

Erasmus Wilson a descris pentru prima dată în 1866 lichenul ruber(4). Kaposi a raportat prima variantă clinică a bolii, lichenul pemfigoid ruber, în 1892(5). Wickham a remarcat în 1895 liniile albe reticulate caracteristice pe suprafaţa papulelor lichenului plan, cunoscute astăzi drept striurile Wickham, iar Darier a făcut prima descriere formală a modificărilor histopatologice asociate lichenului plan(6,7).

Prevalenţa şi incidenţa exactă nu sunt cunoscute. În SUA, incidenţa a fost raportată la 1% din populaţie, prevalenţa estimată în Japonia a fost de 0,5%, în Suedia 1,9%, în India 2,6% iar în Malaysia 0,38%(8). Cel mai frecvent afectează persoanele cu vârsta între 30 şi 60 de ani, de toate rasele, cu precădere femeile, şi foarte rar copiii(9). Lichenul plan oral apare mai frecvent decât forma cutanată şi tinde să fie mai persistent şi mai rezistent la tratament(10).

Pot fi identificate şase tipuri de lichen plan oral, şi anume reticulare, asemănătoare plăcii, papulare, atrofice/erozive, ulcerative şi buloase (două sau mai multe tipuri pot apărea simultan la un pacient)(11). În jur de 15% dintre pacienţii cu lichen plan oral dezvoltă leziuni cutanate, aproximativ 20% dintre pacienţii cu lichen plan oral au leziuni genitale concomitent, iar pacienţii cu lichen plan pot prezenta leziuni orale în 60% din cazuri(12).

Etiologia actuală a lichenului plan oral

Stresul reprezintă principalul factor etiologic în lichenul plan, exacerbările fiind asociate cu anxietatea şi stresul psihologic(13).

Anumite medicamente au fost incriminate în iniţierea sau exacerbarea lichenului plan oral, iar printre acestea se numără: penicilina, beta-blocantele, diureticele, hipoglicemiantele orale, antiinflamatoarele nesteroidiene, medicamentele antiretrovirale orale, antimalaricele(14,15,16).

Boala cronică a ficatului a fost asociată prima dată cu lichenul plan oral de către Mokni et al., în anul 1941(17). Cea mai frecventă asociere între virusul hepatitei C şi lichenul plan oral este întâlnită în Japonia şi regiunile mediteraneene, terapia cu interferon şi ribavirină fiind sugerată ca factor agravant al lichenului plan(18).
 

Tabelul 1. Posibile mecanisme ale lichenului plan
Tabelul 1. Posibile mecanisme ale lichenului plan

Reacţiile lichenoide orale, cel mai probabil produse prin hipersensibilitate de contact, au fost raportate în urma utilizării anumitor materiale dentare (ex.: materiale dentare răşinoase, restaurările compozite, amalgamul dentar)(19). Îndepărtarea materialului de restaurare este necesară pentru remiterea reacţiilor lichenoide orale.

Zain et al. au propus denumirea de „leziune lichenoidă betel quid” pentru leziunile apărute în urma mestecării tutunului, acest tip de leziuni fiind de culoare albă, dispuse liniar, ondulate sau paralele(20). Asocierea genetică a fost identificată cu HLA-A3, A11, A26, A28, B3, B5, B7, B8, DR1 şi DRW 9(21).

Din punctul de vedere al agenţilor infecţioşi, au fost incriminaţi mai mulţi, nefiind confirmaţi toţi. Dintre agenţii posibil implicaţi în lichenul plan oral se numără: bacili anaerobi Gram-negativi, spirochete, Helicobacter pylori, diverse specii de Candida, virusul papiloma uman, virusul Epstein-Barr, virusul herpesului uman 6, virusul imunodeficienţei umane, virusul hepatitei C(22,23,24,25). Mai multe studii sunt necesare pentru confirmarea exactă şi privind rolul acestor agenţi în lichenul plan oral.

Mai multe afecţiuni, precum colita ulceroasă, ciroza biliară primară, miastenia gravis şi timomul, hepatita cronică activă, boala celiacă, colita ulceroasă, boala Crohn, diabetul, hipertensiunea arterială, neoplasmele maligne, psoriazisul şi sindromul Turner, pot fi asociate cu lichenul plan oral(26,27,28).

Patogeneza lichenului plan oral

Lichenul plan oral este o boală inflamatorie cronică a mucoasei bucale, în care imunitatea mediată de celule joacă un rol important la nivel celular. Apare probabil dintr-o degenerare indusă din punct de vedere imunologic a stratului bazal, fiind caracteristic răspunsul celulelor CD8+ citotoxice pe antigenul de suprafaţă modificat de keratinocite(29).

Celulele bazale ale epiteliului sunt celulele-ţintă din lichenul plan şi se crede că evenimentul iniţial este recunoaşterea unui antigen de către celulele Langerhans mucoase. Celulele citotoxice CD8+ pot declanşa apoptoza keratinocitelor prin activarea celulelor de către un antigen asociat cu histocompatibilitatea majoră (MHC) de clasa I pe keratinocitele bazale. Se crede că keratinocitele exprimă un antigen în lichenul plan. Cu toate acestea, natura antigenului este incertă. Există o expresie crescută a proteinei de şoc termic asupra keratinocitelor mucoase bucale în lichenul plan oral(30).

Există o creştere a numărului de celule Langerhans care prezintă antigen activat atât în ţesutul conjunctiv, cât şi în epiteliu, chiar dacă numărul total de celule Langerhans este neschimbat, fiind posibil ca acestea să iniţieze răspunsul imun local(31).

Celulele T citotoxice CD8+ pot secreta TNF-a, care declanşează apoptoza keratinocitelor(32-34).

Imunitatea umorală pare să joace un rol în patogeneza lichenului plan oral, fiind identificaţi anticorpi autocirculatori, incluzând autoanticorpi desmogleine 1 şi 3(35). Sugerman et al. au propus o ipoteză de unificare pentru patogeneza lichenului plan oral, atât cu mecanisme mediate de antigen, cât şi cu mecanisme nespecifice, cum ar fi implicarea TNF-a, CD40, Fas, MMPs şi degradarea celulelor mastocitare în patogeneza bolii(36).

Concluzii

Lichenul plan oral este o afecţiune foarte frecvent întâlnită în practica stomatologică. Identificarea cauzei care duce la apariţia lichenului plan oral este esenţială pentru tratament, mai ales în cazul reacţiei la materialele utilizate în stomatologie, pentru care conduita terapeutică începe cu îndepărtarea factorului cauzal. Atât etiologia, cât şi patogeneza sunt complexe şi incomplet elucidate, fiind necesare mai multe cercetări, mai ales din cauza riscului de transformare malignă. 

Acknowledgement: All authors contributed equally to the study.

Conflict of interests: The authors declare no conflict of intersts.

Compliance with ethics requirements:

The authors declare that all the procedures and experiments of this study respect the ethical standards of the Helsinki Declaration from 1975, as revised in 2008, as well as the national law. The informed consent was obtained from the patient included in the study.

No funding for this study.

Bibliografie

  1. Mehrotra V, Devi P, Bhovi TV, Jyoti B. Mouth as a mirror of systemic diseases. Gomal J Med Sci. 2010;8:235–41.
  2. Canto AM, Müller H, Freitas RR, Santos PS. Oral lichen planus (OLP): Clinical and complementary diagnosis. An Bras Dermatol. 2010;85:669–75.
  3. Gupta SB, Chaudhari ND, Gupta A, Talanikar HV. Lichen planus – an update. Int J Pharm Biomed Sci. 2013;4:59–65.
  4. Wilson E. Oralleichenplanus. J Cutan Med Dis Skin. 1869;3:117–32.
  5. Kaposi M. Lichen ruberpemphigoides. Arch DermatolSyph (Berl). 1892;24:343–6.
  6. Black MM. The pathogenesis of lichen planus. Br J Dermatol. 1972;86:302–5.
  7. Wickham LF. Sur unsigne pathognomoniquedelichen du Wilson (lichen plan) stries et punctuations grisatres. Ann Dermatol Syph. 1895;6:17–20.
  8. Ismail SB, Kumar SK, Zain RB. Oral lichen planus and lichenoid reactions; Etiopathogenesis, diagnosis, management and malignant transformation. J Oral Sci. 2007;49:89–106.
  9. Boorghani M, Gholizadeh N, Zenouz AT, et al. Oral lichen planus: Clinical features, etiology, treatment and management; A review of literature. J Dent Res Dent Clin Dent Prospect. 2010;4:3–9.
  10. Sharma S, Saimbi CS, Koirala B. Erosive oral lichen planus and its management: A case series. JNMA J Nepal Med Assoc. 2008;47:86–90.
  11. Sugerman PB, Savage NW, Walsh LJ, et al. The pathogenesis of oral lichen planus. Crit Rew Oral Biol Med. 2002;13:350-365.
  12. Cheng YSL, Gould A, Kurago Z, J. et al. Diagnosis of oral lichen planus: a position paper of the American academy of oral and maxillofacial pathology. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol, 2016;122:332-354.
  13. Ivanovski K, Nakova M, Warburton G, et al. Psychological profile in oral lichen planus. J Clin Periodontol. 2005;32:1034–40.
  14. Hamburger J, Potts AJ. Non-steroidal anti-inflammatory drugs and oral lichenoid reactions. Br Med J (Clin Res Ed). 1983;287:1258.
  15. Lamey PJ, Gibson J, Barclay SC, Miller S. Grinspan’s syndrome: A drug-induced phenomenon? Oral Surg Oral Med Oral Pathol. 1990;70:184–5.
  16. Diaconu CC, Marcu DR, Bratu OG, et al. Beta-blockers in Cardiovascular Therapy: A Review. J Mind Med Sci. 2019;6(2):216-223.
  17. Mokni M, Rybojad M, Puppin D, et al. Lichen planus and hepatitis C virus. J Am Acad Dermatol. 1991;24:792.
  18. Carrozzo M, Brancatello F, Dametto E, et al. Hepatitis C virus-associated oral lichen planus: Is the geographical heterogeneity related to HLA-DR6? J Oral Pathol Med. 2005;34:204–8.
  19. Lind PO. Oral lichenoid reactions related to composite restorations. Preliminary report. Acta Odontol Scand. 1988;46:63–5.
  20. Zain RB, Ikeda N, Gupta PC, et al. Oral mucosal lesions associated with betel quid, areca nut and tobacco chewing habits: Consensus from a workshop held in Kuala Lumpur, Malaysia, November 25-27, 1996. J Oral Pathol Med. 1999;28:1–4
  21. Porter K, Klouda P, Scully C, et al. Class I and II HLA antigens in British patients with oral lichen planus. Oral Surg Oral Med Oral Pathol. 1993;75:176–80.
  22. Gupta S, Jawanda MK. Oral Lichen Planus: An Update on Etiology, Pathogenesis, Clinical Presentation, Diagnosis and Management. Indian J Dermatol. 2015;60(3):222–229. 
  23. Cioti AM, Stănescu AMA, Grăjdeanu IV, et al. Nevralgia postherpetica – actualitaţi şi posibilităţi terapeutice. Practica Medicală. 2019;14,3(67):238-242.
  24. Miricescu D, Totan A, Stanescu II, et al. Periodontal disease and systemic health. Revista Medicală Română. 2019;LXVI(3):195-199.
  25. Stănescu AMA, Grăjdeanu IV, Iancu MA, et al. Verucile genitale şi vulvovaginita candidozică în timpul sarcinii – actualităţi şi posibilităţi terapeutice. Revista Medicală Română. 2019;LXVI(2):114-117.
  26. Manea M, Marcu D, Motofei I, et al. Cardiovascular risk in patients with inflammatory bowel diseases: a review. Rom Biotechnol Lett. 2019;24(2):366-373.
  27. Totan A, Totan C, Stănescu AMA, et al. Lysyl Oxidase (LOX) – A future new ally on the stage of the fight against cancer. Revista Medicală Română. 2019;LXVI(3):214-216.
  28. Stănescu AMA, Grajdeanu IV, Serban B, et al. Sexual dysfunction in patients with psoriasis. Arch Balk Med Union. 2019;54(2):339-344.
  29. Sugerman PB, Savage NW. Oral  lichenplanus: causes, diagnosis and management. AustDent J. 2002;47:290-297
  30. Sugerman PB, Savage NW, Xu LJ, et al. Heat shock protein expressionin oral lichen planus. J Oral Pathol Med. 1995;24:1-8.
  31. Farthing PM, Matear P, Cruchley AT. The activation of Langerhans cells in oral lichen planus. J Oral Pathol Med. 1990;19:81-85.
  32. Sugermann PB, Savage NW, Seymour GJ, Walsh LJ. Is there a role for tumor necrosis factor-alpha (TNF-alpha) in oral lichen planus? J Oral Pathol Med. 1996;25:219-224.
  33. Bratu OG, Marcu RD, Socea B, Neagu TP, Diaconu CC, Scârneciu I, Turcu FL, Rădăvoi GD, Brătilă E, Berceanu C, Spînu AD. Immunohistochemistry particularities of retroperitoneal tumors. Rev Chim (Bucharest), 2018;69(7):1813-1816.
  34. Marcu RD, Spînu AD, Socea B, Bodean OM, Diaconu CC, Vasilescu F, Neagu TP, Bratu OG. Castleman’s disease – clinical, histological and therapeutic features. Rev Chim (Bucharest). 2018;69(4): 823-830.
  35. Lukac J, Brozovic S, Vucicevic-Boras V, et al. (2006) Serum autoantibodies to desmogleins 1 and 3 in patients with oral lichen planus. Croat Med J. 2006;47:53-58.
  36. Sugerman  PB,  Savage  NW,  Walsh  LJ,  et al. The pathogenesis of oral lichen planus. Crit Rev Oral Biol Med. 2002;13:350-365.

Articole din ediţiile anterioare

LARINGOLOGIE | Ediţia 1 38 / 2018

Dificultăţi diagnostice şi terapeutice în sindromul Gerhardt

Daniela Vrînceanu, Ioana Eftime

Sindromul Gerhardt reprezintă diplegia disociată a ab­duc­torilor corzilor vocale sau paralizia dilatatorilor glotei. Trebuie avut în vedere sindro...

08 martie 2018
PHARYNGOLOGY | Ediţia 3 48 / 2020

Carcinom spinocelular dezvoltat pe leziuni de lichen plan oral – prezentare de caz şi revizuirea literaturii de specialitate

Corina I. Cucu, Liliana Gabriela Popa , Călin Giurcăneanu, Vladimir S. Ibric Cioran, Cristina Beiu, Silviu Negoiţă, Mara Mădălina Mihai

Oral lichen planus (OLP) is a relatively common chro­nic inflammatory disease that involves the oral mu­cous mem­branes.

04 noiembrie 2020
INTERDISCIPLINARY | Ediţia 2 43 / 2019

Erupţia dentiţiei permanente întârziată de cauze locale – patogeneză, terminologie, diagnostic

Andrei Kozma, Dona Andreea Iordan-Dumitru, Agnes Katherine Lackner, Vasilica Toma

Lucrarea îşi propune prezentarea terminologiei şi pa­to­­ge­nezei erupţiei dentare şi identificarea cauzelor locale de erup­ţie întârziată prin an...

23 mai 2019