Noile serotipuri de metapneumovirus uman sunt legate de creșterea numărului cazurilor de infecţii acute respiratorii la copiii mici

Noile serotipuri de metapneumovirus uman sunt legate de creșterea numărului cazurilor de infecţii acute respiratorii la copiii mici

Infecțiile acute respiratorii sunt, de de­parte, cele mai frecvente infecţii re­gă­site la ființa umană. Virusurile re­pre­zintă etiologia cea mai frecventă a infecţiilor acute ale aparatului respira­tor (70-90%). Tehnicile de biologie mo­­le­­culară au arătat că virusurile cu tro­­pism respirator produc mult mai frec­vent îmbolnăviri la copil comparativ cu adul­tul⁽¹⁾.

Infecțiile acute respiratorii reprezintă una dintre principalele cauze de morbiditate şi mortalitate în întreaga lume, atât la copii, cât și la adulți. Acestea sunt res­ponsabile pentru costuri ridicate înregis­trate în sistemele de sănătate, dar şi în societate, ca urmare a vizitelor la medic/consultaţii medicale, investigațiilor paraclinice și imagistice, tratamentelor inițiate, spitalizărilor frecvente şi a absenteismului școlar sau de la locul de muncă în cazul părinților.

O analiză recentă dată publicității a arătat că principalele cauze de deces^(2,3) la copiii mai mici de 5 ani sunt afecțiunile acute respiratorii, nașterile premature, asfixia și trauma neonatală, alături de bolile acute digestive. Dintre bolile in­fec­țioase, pneumonia acută reprezintă cauza principală a mortalității la copii⁽²⁾.

În multe țări din emisfera nordică, infecțiile respiratorii acute sunt mai frecvente în această perioadă a anului. Aceste creșteri sunt determinate de obicei de epidemiile sezoniere produse de agenții patogeni cu tropism respirator, precum gripa sezonieră, infecția cu vi­ru­sul sincițial respirator (RSV) și alte vi­ru­suri respiratorii comune, inclusiv me­ta­pneu­mo­virusul uman (hMPV), dar și Mycoplasma pneumoniae⁽³⁾.

Pe baza diversității genetice, hMPV este clasificat în două tipuri majore, res­pectiv A și B, fiind împărțit în continuare în subtipuri precum A2.2.1 și A2.2.2. Studiile întreprinse au evidențiat natu­ra evolutivă a acestor serotipuri, dar informațiile despre prevalența și varia­bilitatea genetică a acestora sunt încă limitate. Trebuie menționat că, în timp ce pandemia de COVID-19 a modificat răspândirea și sezonalitatea multor virusuri respiratorii sezoniere, impactul infecției cu SARS-CoV-2 asupra epidemiologiei hMPV rămâne insuficient explorat și, implicit, necunoscut⁽⁶⁾.

Infecția cu hMPV nu este precum in­fec­ția cu SARS-CoV-2, deoarece meta­pneu­mo­virusul uman există de câteva decenii. Ca urmare a acestui fapt, există un nivel de imunitate crescut în populația generală față de infecțiile din trecut⁽⁶⁾. COVID-19 reprezintă o infecție relativ nouă, deoarece SARS-CoV-2 nu a infectat niciodată oamenii înainte, conducând la răspândirea rapidă a acesteia la nivel global și determinând o pandemie⁽⁶⁾.

Centrul chinez pentru controlul și prevenirea bolilor (CDC) a raportat o creștere accentuată a cazurilor de infecții virale respiratorii, inclusiv infecțiile produse de metapneumovirusul uman. Această creștere a incidenței infecțiilor virale s-a înregistrat în nordul Chinei începând cu decembrie 2024⁽⁵⁾. Pe baza informațiilor actuale, Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC)⁽⁵⁾ con­sideră că situația epi­de­miologică actuală din China reflectă o creștere sezonieră a infecțiilor respiratorii cauzate de agenți patogeni respiratori obișnuiți și nu reprezintă nicio preocupare specifică pentru UE/SEE.

Identificat pentru prima dată în 2001 în Țările de Jos, hMPV este un virus respirator comun care circulă în multe țări în timpul iernii și în prima parte a primăverii, deși nu toate țările testează și publică în mod obișnuit date despre evoluția epidemiologică a acestui virus.

Metapneumovirusul uman se trans­mi­te pe cale aerogenă, de obicei după in­ha­la­rea picăturilor infectate de la o per­soa­nă bolnavă care tușește, stră­nu­tă sau respiră ori după atingerea suprafețelor contaminate cu aceste particule. Modul de transmitere al infecției este similar cu cel al răcelii comune, gripei și altor infecții virale respiratorii.

Majoritatea persoanelor infectate cu hMPV au simptome ușoare de afectare a căilor respiratorii superioare, similare cu cele ale răcelii obișnuite (rinoree, disfagie, tuse etc.) și se recuperează după câteva zile⁽³⁾.

Cele mai multe cazuri de boală sunt ușoa­­re, dar copiii mici, adulții de peste 65 de ani și persoanele cu un sistem imu­ni­tar deprimat (imunosupresie) au un risc crescut de evoluție severă în urma infecției. În cazul grupelor la risc, infecția virală poate să disemineze la nivelul căilor respiratorii inferioare, de­ter­mi­nând pneumonie acută, bronșită, bron­șio­li­tă acută, exacer­bare a astmului sau agravarea bolii pul­monare obstructive cronice (BPOC) în cazul adulților.

Metapneumovirusul uman este un virus frecvent întâlnit, care poate să infecteze marea majoritate a copiilor în primii cinci ani de viață. Se estimează că vârsta predispusă pentru bolile severe produse de hMPV este cuprinsă între 6 și 12 luni⁽⁴⁾.

Cercetătorii estimează că aproxima­tiv 10% până la 12% dintre bolile acu­te respiratorii la copii sunt produse de hMPV. Majoritatea cazurilor în­re­gis­trează forme ușoare de boală, dar apro­xi­ma­tiv 5% până la 16% dintre copii vor dezvolta o infecție a tractului respi­rator inferior, cum ar fi pneumonie, bron­șio­li­tă acută, bronșită acută etc⁽⁴⁾.

Determinarea agentului etiologic se rea­lizează prin prelevarea unei mostre de mucus de la nivelul cavității nazale, pro­ba fiind analizată cu teste RT-PCR. Alte metode, cum ar fi testarea de antigene virale, pot de asemenea identifica virusul.

În prezent nu există un tratament antiviral sau vaccin conceput pentru hMPV.

În schimb, tratamentul se con­cen­­trea­ză pe gestionarea adecvată a sem­ne­lor și simptomelor, cum ar fi utili­zarea me­di­ca­ției antitermice, analgezice, des­con­ges­tio­nante nazale, hidratare adec­vată etc.

Potrivit CDC⁽³⁾ și ECDC⁽⁵⁾, prevenția infecției determinate de hMPV cuprinde măsuri şi recomandări ce vizează în ge­ne­ral infecțiile respiratorii produse de alte virusuri:

• evitarea contactului apropiat cu persoanele bolnave
• spălarea mâinilor cât mai frecvent
• acoperiți gura și nasul când tușiți sau strănutați
• curățarea suprafețelor contaminate (de exemplu, clanțe sau jucării comune)
• izolarea copiilor/bolnavilor în cadrul domiciliului
• imunizarea copiilor și persoanelor la risc.