Perspective epidemiologice ale infecţiilor acute respiratorii la populaţia pediatrică în era postpandemie COVID-19

Perspective epidemiologice ale infecţiilor acute respiratorii la populaţia pediatrică în era postpandemie COVID-19

Infecțiile acute respiratorii sunt, de departe, cele mai frecvente infecții re­gă­si­te la oameni. Virusurile reprezintă etiologia cea mai frecventă a infecțiilor acute ale aparatului respirator (70-90%), mai ales la populația pediatrică. Tehnicile de bio­logie moleculară au arătat că vi­ru­surile cu tropism respirator produc mult mai frecvent îmbolnăviri la copii comparativ cu adulții⁽¹⁾.

Infecțiile acute respiratorii (IAR) reprezintă una dintre principalele cauze de morbiditate şi mortalitate la nivel global, atât la copii, cât și la adulți. Aceste infecții sunt responsabile de costuri importante înregistrate în sistemele de sănătate, dar şi în societate, ca urmare a numeroaselor vizite la medic/consultații medicale, a investigațiilor paraclinice și imagistice (uneori exagerat de numeroase și inutile), a tratamentelor inițiate, a spitalizărilor frecvente, dar şi a absenteismului școlar sau de la locul de muncă în cazul părinților.

O analiză dată publicității recent a ară­tat că principalele cauze de deces^(2,3) la copiii cu vârsta mai mică de 5 ani sunt: IAR, prematuritatea, asfixia și trauma­tis­mele neonatale, bolile acute digestive.

Dintre bolile infecțioase, pneumonia acută reprezintă cauza principală a mortalității la copii⁽²⁾.

Există o serie de factori care explică vulnerabilitatea crescută a copiilor la apariția afecțiunilor acute respiratorii și evoluția uneori nefavorabilă, drept consecință a numeroaselor complicații care pot să apară.

Cei mai redutabili factori de risc pentru copii sunt: particularitățile anatomice ale aparatului respirator legate de vârstă (ex.: mai scurt comparativ cu cel al adultului, permițând propagarea mai rapidă a infecției din căile respiratorii superioare către plămâni); absența alăptării; factorii de mediu (expunerea la poluanți atmosferici, fumat pasiv); imunitatea înnăscută și cea adaptivă imature, incomplet dezvoltate; deficite imune sau predispoziții familiale⁽⁴⁾.

Intervențiile nonfarmaceutice (INF) implementate în timpul pandemiei de COVID-19 au avut un impact semnificativ asupra prevalenței diferiților agenți patogeni ai infecțiilor respiratorii acute atât la copii, cât și la adolescenți. Astfel, studiile epidemiologice întreprinse pe parcursul evoluției pandemiei au arătat scăderi semnificative ale incidenței infecțiilor acute respiratorii. Mai mult, pandemia de COVID-19 a influențat semnificativ prevalența, caracteristicile demografice, severitatea și etiologia IAR la copii și adolescenți⁽⁵⁾. S-a observat că școlarii, adolescenții și persoanele cu comorbidități au fost mai vulnerabile la infecțiile cu SARS-CoV-2, virusul sincițial respirator (VSR) și gripă.

A existat o reducere notabilă a pre­va­len­ței și severității infecțiilor cu VSR și gripă în timpul pandemiei⁽⁵⁾. După această perioadă, s-a observat o re­emer­gență, cu un model extrasezonier pentru ambele tipuri de virusuri, dar cu rate de deces similare cu cele din anul prepandemic⁽⁵⁾. Un declin al incidenței VSR în timpul pandemiei și o reemergentă semnificativă, inclusiv apariția de focare atipice în afara sezonului, au fost documentate în Europa, Australia, Asia și SUA, în urma relaxării măsurilor impuse. Pandemia și măsurile respective au perturbat mode­lele tradiționale de circulație sezonieră a gripei. În același timp, rinovirusul, cel mai frecvent agent patogen viral la toate grupele de vârstă, cu excepția nou-născuților⁽⁶⁾, a pre­zentat un model epidemiologic stabil și nu a părut a fi afectat de pandemie și de intervențiile nonfarmaceutice.

O varietate de agenți patogeni care determină IAR, inclusiv gripa de tip A, gripa de tip B, adenovirusul, rinovirusul și virusul sincițial respirator, precum și bacterii coinfectante precum Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Legionella pneumophila, au atins o rată maximă de pozitivare la vârste mici, de aproximativ 3 ani. Vârsta de susceptibilitate pentru Mycoplasma pneumoniae a fost de la 2 la 7 ani.

Comparativ cu perioada prepande­mie COVID-19, ratele pozitive pentru gripa de tip A, Mycoplasma pneumoniae, adenovirus, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus și Klebsiella pneumoniae au scăzut semnificativ în timpul pandemiei de COVID-19, dar ratele pozitive pentru gripa de tip B și Pseudomonas aeruginosa au crescut⁽⁶⁾.

Comparativ cu perioada din timpul pandemiei de COVID-19, ratele pozitive pentru gripa de tip A, adenovirus, virusul sincițial respirator, rinovirus, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae, Pseu­do­monas aeruginosa și Haemophilus influenzae au crescut după pandemie. În schimb, ratele pozitive pentru Mycoplasma pneumoniae, gripa de tip B și virusul parainfluenza (PIV) au scăzut⁽⁶⁾.

În prezent, se poate afirma că mode­lele epidemiologice ale diferiților agenți patogeni respiratori au fost afectate de pandemia de COVID-19 în grade diferi­te. Agenții patogeni suprimați în timpul pan­demiei au produs focare sau epide­mii în afara sezonului după ridicarea in­ter­vențiilor nonfarmaceutice impuse de pandemie⁽⁶⁾.

S-a observat că infecțiile cu Mycoplas­ma pneumoniae și VSR au continuat în al doilea an postpandemic, iar ratele de internare la ATI asociate cu infecțiile res­piratorii produse de bocavirus au cres­cut în era de după pandemie⁽⁶⁾.

M. pneumoniae este unul dintre cei mai frecvenți agenți patogeni bacterieni care cauzează pneumonie acută comunitară, în special în rândul copiilor și adolescenților. Pandemia de COVID-19 a compromis nivelul de imunitate din cadrul comunităților, rezultând o vulnerabilitate crescută la infecţiile cu M. pneumoniae⁽⁷⁾.

În Danemarca, infecțiile și spi­ta­li­ză­rile produse de M. pneumoniae au crescut de trei ori în  anii 2023-2024 comparativ cu sezoanele pre-COVID-19, indicând o scădere a imunității în timpul pande­miei de COVID-19⁽⁸⁾. S-a observat că, deși severitatea infecțiilor cu M. pneumoniae nu s-a schimbat în perioada 2023-2024, s-a înregistrat o creștere de cinci ori a erupțiilor cutanate și a mu­co­zitei induse de această bacterie, în­de­o­sebi la copii și adolescenți⁽⁹⁾.

Ceea ce este îngrijorător este rata cres­cută de coinfecții cu virusuri respi­ra­torii la pacienții cu infecție cu Myco­plas­ma pneumoniae, mai ales la cei mici⁽¹⁰⁾. Trebuie subliniat că incidența co­in­fec­țiilor variază în funcție de sezo­na­litate, areal geografic şi de studiile po­pu­la­țio­nale realizate.

După pandemie, s-a observat că in­fecția cu Mycoplasma pneumoniae la copii a determinat frecvent un tablou clinic grav, caracterizat prin febră prelungită, apariția de tulburări gastrointestinale şi agravarea simptomatologiei respiratorii, cu apariția detresei respiratorii⁽¹⁰⁾.

Infecția cu Mycoplasma pneumoniae care asociază coinfecții cu virusuri respiratorii agravează severitatea bolii fie prin acțiune directă asupra țesuturilor, fie printr-o acțiune indirectă, respectiv printr-un răspuns imunologic exagerat/răspuns inflamator important (complicații la distanță)⁽¹⁰⁾.

Începând cu anul 2025, infecția cu Bordetella pertussis în copilărie rămâne o problemă importantă de sănătate la nivel mondial, sugarii cu vârsta mai mică de 1 an fiind cei mai expuși riscului de îmbolnăvire gravă, cu complicații și mortalitate^(11-13).

În ciuda programelor de vaccina­re pe scară largă, s-a înregistrat o re­cru­descen­ță a cazurilor de infecții cu Borde­tella pertussis, atât în țările cu venituri ri­di­cate, cât și în cele cu venituri scăzute, cu creșteri notabile în rândul copiilor de vârstă școlară și al adolescenților, care constituie acum principalele re­zer­voare de transmitere către sugarii vulnerabili^(14,15).

Pandemia de COVID-19 a perturbat semnificativ dinamica infecțiilor res­pi­ra­torii, îndeosebi în rândul copii­lor. De la începutul pandemiei de CO­VID-19, la copii s-a raportat o incidență redusă a multor infecții virale și bacteriene: bronșiolită, varicelă, rujeolă, pertussis, boli invazive pneumococice și meningococice. Deși intervențiile nonfarmacologice au limitat transmite­rea SARS-CoV-2, ele au redus și răs­pân­di­rea altor agenți patogeni în tim­pul și după perioa­dele de izolare. Acest efect colateral pozitiv pe termen scurt este binevenit, deoarece previne supraîncărcarea suplimentară a sistemului de sănătate. Cu toate acestea, lipsa stimulării imunitare din cauza circulației reduse a agenților micro­bieni și acoperirea vaccinală scăzută din perioada pandemică au indus o „datorie imunitară” care ar putea avea consecințe negative atunci când pandemia este sub control și intervențiile nonfarmacologie sunt ridicate. Cu cât aceste perioade de „expunere virală sau bacteriană scăzută” sunt mai lungi, cu atât este mai mare probabilitatea unor epidemii viitoare. Acest lucru se datorează proporției tot mai mari de persoane „susceptibile” și unei imunități colective reduse în populație. Întârzierea observată în programul de vaccinare, fără o recuperare eficientă, și scăderea expunerilor virale și bacteriene conduc la un risc crescut de revenire a bolilor prevenibile prin vaccinare.

Înțelegerea impactului pandemiei de COVID-19 asupra dinamicii principalilor agenți care produc infecții acute respiratorii la copii și adolescenți va contribui la dezvoltarea de măsuri farmacologice, profilactice, la implementarea eficientă a unor măsuri nonfarmacologice și la pregătirea sistemului de sănătate pentru a aborda consecinţele infecțiilor respiratorii virale.