Evaluarea statusului metabolic și nutriţional al prepeliţelor în corelaţie cu sistemul de creștere

Introducere

În ultimii ani, creșterea prepelițelor a devenit un sector de interes în avicultură datorită productivității ridicate, dimensiunilor reduse, maturității sexuale precoce și eficienței economice. Specia Coturnix japonica este utilizată atât pentru producția de ouă și carne, cât și în cercetarea biomedicală și nutrițională. Menținerea unei stări optime de sănătate a efectivelor reprezintă o condiție esențială pentru obținerea unor performanțe productive corespunzătoare și pentru reducerea pierderilor economice generate de afecțiunile metabolice sau infecțioase.

Profilul biochimic sanguin reprezintă un instrument important în evaluarea statusului metabolic și funcțional al organismului, oferind informații relevante despre activitatea organelor interne, în special a ficatului și rinichilor. Parametri precum aspartataminotransferaza (AST), alaninaminotransferaza (ALT), fosfataza alcalină (ALP), bilirubina, proteinele totale, albuminele, globulinele și acidul uric sunt utilizați frecvent pentru aprecierea integrității hepatice, a funcției renale și a echilibrului metabolic general (Kaneko et al., 2008; Fudge, 2000).

La păsări, metabolismul prezintă particularități distincte comparativ cu mamiferele, inclusiv excreția azotului sub formă de acid uric și sensibilitatea crescută la factorii de mediu și nutriționali. Dezechilibrele alimentare, stresul, condițiile tehnologice necorespunzătoare sau prezența agenților patogeni pot determina modificări biochimice detectabile înaintea apariției semnelor clinice evidente (Lumeij, 2008).

Studiile efectuate la prepelițe au evidențiat variații ale parametrilor biochimici în funcție de vârstă, sex, alimentație și statusul fiziologic, subliniind necesitatea utilizării unor valori de referință specifice speciei (Nazifi et al., 2010). De asemenea, evaluarea comparativă a profilului biochimic între indivizi clinic sănătoși și cei cu manifestări patologice poate contribui la identificarea precoce a afecțiunilor subclinice și la aprecierea severității proceselor patologice.

În acest context, prezentul studiu își propune evaluarea profilului biochimic la prepelițe cu semne clinice comparativ cu prepelițe aparent sănătoase, în vederea identificării modificărilor metabolice asociate și a relevanței acestora în monitorizarea stării de sănătate.

Materiale și metodă

Pentru a urmări sănătatea efectivului de prepelițe, a fost evaluat statusul metabolic, respectiv miniprofiluri nutrițional-metabolice ce reprezintă indicatori ai sistemului și tehnologiei de creștere utilizați pentru evaluarea condițiilor tehnologice și a statusului nutrițional în optimizarea nutrițională.

Apariția unor suspiciuni legate de existența  unor afecțiuni în fermă va conduce la o serie de măsuri care includ: izolarea păsărilor cu simptome specifice, asigurarea asistenței medicale de specialitate, recoltarea de probe biologice (sânge, dejecții, secreții oculare sau nazale) de la păsările bolnave (vii sau moarte), recoltarea de probe de furaje, de apă, care se trimit cu fișă de însoțire, prin medicul veterinar, la laboratorul județean.

Recoltarea probelor de sânge la prepelițe, păsări mici, s-a realizat în principal prin vena jugulară (gât) sau vena brahială (aripă), folosind seringi fine (insulină 0,3-0,5 ml) și ace adecvate (22-30 g); s-a recoltat un volum minim (0,3-0,6 cc la 100 g). Volumul probei de sânge nu trebuie să depășească 1% din greutatea corporală, pentru a evita stresul și probleme circulatorii.

S-a contenționat pasărea, fără a comprima sternul: s-a dezinfectat pielea înainte și după recoltare și s-a utilizat echipament steril, de unică folosință; s-a urmărit minimizarea manipulării pentru a limita stresul.

Probele de sânge au fost utilizate pentru analize biochimice și hematologice, în cadrul clinicii veterinare private SC Exotic Vet Center NAC SRL din București. În clinică se face examen clinic, se prelevează sânge pentru analizele biochimice care se efectuează în această locație, iar analizele hematologice sunt procesate la un laborator de referință, respectiv Laboklin Germania.

Aparatul utilizat este Abaxis VetScan VS2, un analizor portabil, complet automatizat, conceput special pentru medicina veterinară. Acesta utilizează rotori preîncărcați cu reactivi pentru diferite tipuri de profiluri biochimice, necesitând un volum redus de sânge integral sau ser (aproximativ 100 μL), ceea ce îl face ideal pentru speciile mici, precum păsările (Sotelo et al., 2015).

Avantajele aparatului includ timpul scurt de analiză (circa 12 minute), manipularea facilă și capacitatea de a oferi rezultate precise și reproductibile pentru parametri precum: ALT, AST, ALP, albumină, calciu, creatinină, glucoză, uree, electroliți etc. (Fudge, 2000). Studiile au demonstrat că VetScan VS2 oferă rezultate comparabile cu cele ale analizatoarelor de laborator de mari dimensiuni, având totodată beneficiul portabilității și ușurinței în utilizare în cadrul cabinetelor veterinare sau direct în teren (Cray et al., 2013).

Lotul a fost reprezentat de 10 prepelițe, dintre care șapte cu semne clinice și trei prepelițe-martor, fără semne clinice.

Rezultate și discuție

În cadrul studiului au fost evaluate profilurile biochimice și metabolice la un număr de șapte prepelițe care manifestau diferite semne clinice și la trei prepelițe clinic sănătoase (tabelul 1), în vederea evaluării statusului metabolic și nutrițional. Analizele au fost efectuate pe probe de sânge, urmărindu-se un set standard de parametri biochimici relevanți pentru funcția hepatică, renală și statusul metabolic general.

Parametrii determinați au inclus: glicemia (indicator al metabolismului energetic), colesterolul total și trigliceridele (markerii metabolismului lipidic), enzimele hepatice – aspartataminotransferaza (AST), alaninaminotransferaza (ALT) și fosfataza alcalină (ALP) – utilizate pentru evaluarea integrității hepatice, bilirubina totală (indicator al funcției hepatobiliare), proteinele totale, albuminele și globulinele (reflectând statusul nutrițional și imun), acidul uric (marker al funcției renale și al metabolismului proteic), precum și calciul (implicat în metabolismul mineral).

Valorile obținute au fost comparate cu intervalele de referință specifice speciei, iar modificările identificate au fost interpretate în contextul posibilelor disfuncții organice.

Analiza rezultatelor a evidențiat modificări biochimice predominante la nivel hepatic și renal, asociate frecvent cu dezechilibre metabolice și status inflamator. Cele mai constante modificări identificate la păsările cu semne clinice au fost creșterea alaninaminotransferazei (ALT), hiperuricemia și hipercalcemia, sugerând afectare hepato-renală și tulburări metabolice asociate sistemului intensiv de creștere (tabelul 2).

Creșterea activității enzimelor hepatice (ALT, AST și ALP) a fost observată la majoritatea cazurilor investigate (graficul 1).

Valorile crescute ale ALT și AST indică afectarea hepatocitelor și eliberarea acestor enzime în circulația sanguină, în timp ce creșterea ALP sugerează prezența unei componente colestatice sau a unui proces inflamator hepatic activ. Asocierea dintre valorile crescute ale ALT, AST și ALP, împreună cu hiperbilirubinemia observată la unele păsări, susține existența unor procese de citoliză hepatică și disfuncție hepatobiliară.

La păsări, AST este considerat un marker hepatic mai sensibil comparativ cu ALT, însă creșterea concomitentă a ambelor enzime poate sugera afectare hepatocelulară.

Hiperproteinemia, asociată cu creșterea globulinelor și albuminelor, a fost identificată la mai multe prepelițe și poate reflecta fie un status inflamator cronic, fie un grad moderat de deshidratare. În unele cazuri au fost observate hiperglicemie sau hipoglicemie, modificări sugestive pentru dezechilibre energetice și răspuns metabolic la stres.

Un element biochimic constant a fost reprezentat de creșterea acidului uric, cu valori ce sugerează afectarea funcției renale sau perturbări ale metabolismului proteic. La păsări, acidul uric reprezintă principalul produs final al metabolismului azotat, iar acumularea acestuia poate apărea în condiții de dietă hiperproteică, deshidratare sau insuficiență renală. Particularitatea metabolismului uricotelic la păsări le face mai susceptibile la hiperuricemie comparativ cu mamiferele.

Creșterea valorilor calciului seric a fost observată în majoritatea cazurilor investigate și poate fi asociată atât cu dezechilibre ale raportului calciu-fosfor, cât și cu necesarul crescut de minerale în perioadele de ouat intens. Aceste modificări evidențiază importanța managementului nutrițional și a suplimentării minerale adecvate în sistemele intensive de creștere.

Rezultatele obținute sugerează că factorii tehnologici și nutriționali au avut un rol important în apariția dezechilibrelor metabolice observate. Sistemele intensive de creștere, caracterizate prin densitate ridicată, limitarea mișcării și utilizarea unor rații hiperenergetice, pot induce stres metabolic și suprasolicitare hepatică, favorizând apariția steatozei hepatice și a disfuncțiilor metabolice secundare.

În lotul-martor, constituit din trei prepelițe fără semne clinice evidente, majoritatea parametrilor biochimici s-au încadrat în limitele de referință specifice speciei. Cu toate acestea, au fost observate creșteri discrete ale ALT, ale proteinelor totale, ale globulinelor și ale acidului uric, sugerând existența unor modificări subclinice la nivel hepatic și renal (tabelul 3). Aceste rezultate indică faptul că modificările metabolice pot fi prezente chiar și în absența manifestărilor clinice evidente și relevă utilitatea profilului biochimic în monitorizarea preventivă a stării de sănătate la prepelițe.

În ansamblu, deși prepelițele nu au prezentat semne clinice, profilul biochimic sugerează prezența unor modificări subclinice, în special la nivel hepatic și renal, care pot reflecta influența factorilor tehnologici sau nutriționali asupra statusului fiziologic.

Hiperuricemia constatată biochimic la prepelițele cercetate (creșteri între 12 mg/dl și 16 mg/dl) este o tulburare a metabolismului comună, caracterizată prin niveluri crescute de acid uric în sânge (uricemie), adesea legată de o dietă excesiv de bogată, deshidratare sau insuficiență renală.

Spre deosebire de mamifere, păsările sunt uricolitice și nu au uricază (enzima care descompune acidul uric), ceea ce le face deosebit de vulnerabile la această afecțiune.

Bilirubina reprezintă un produs rezidual al metabolismului hemoglobinei și constituie un indicator important al funcției hepatobiliare și al capacității organismului de eliminare a metaboliților. Determinarea bilirubinei totale a fost utilizată pentru evaluarea funcției hepatice și a permeabilității căilor biliare, fiind utilă și în suspiciunea unor procese hemolitice. Valorile crescute ale bilirubinei pot indica tulburări ale producerii, conjugării sau excreției acesteia și necesită interpretare în corelație cu ceilalți parametri hepatici, precum AST, ALT și fosfataza alcalină, în cadrul profilului hepatic.

Valorile crescute ale calciului seric evidențiază necesitatea menținerii unui raport optim calciu-fosfor în alimentația prepelițelor, estimat la aproximativ 5-6:1. În acest context, s-a recomandat suplimentarea vitaminică pentru îmbunătățirea utilizării metabolice a mineralelor, în special în perioadele cu temperaturi ridicate sau producție intensivă de ouă, când necesarul nutrițional este semnificativ crescut. Totodată, administrarea de surse de calciu grosier, precum nisipul mineralizat, poate contribui la eliberarea lentă a calciului la nivel digestiv și la susținerea procesului de formare a cochiliei ouălor în timpul nopții.

Concluzii

1. Evaluarea profilului biochimic la prepelițe a evidențiat modificări predominante la nivel hepatic și renal, cele mai frecvente fiind creșterea valorilor ALT, acidului uric și calciului seric.

2. Creșterea activității enzimelor hepatice (ALT, AST și ALP), asociată cu hiperbilirubinemia observată la unele cazuri, sugerează existența unor procese de afectare hepatocelulară și disfuncție hepatobiliară.

3. Hiperuricemia identificată la majoritatea prepelițelor investigate indică posibile perturbări ale metabolismului proteic și afectarea funcției renale, putând fi favorizată de stresul metabolic, alimentația hiperproteică și de condițiile intensive de creștere.

4. Modificările proteinelor totale, globulinelor și albuminelor sugerează prezența unui status inflamator și a unor dezechilibre metabolice asociate condițiilor tehnologice și nutriționale.

5. Identificarea unor modificări biochimice discrete și la prepelițele clinic sănătoase demonstrează utilitatea profilului biochimic în detectarea precoce a dezechilibrelor metabolice subclinice.

6. Profilul biochimic reprezintă un instrument util pentru monitorizarea stării de sănătate la prepelițe și pentru optimizarea managementului nutrițional și tehnologic în sistemele intensive de creștere.

Autor corespondent:  Raluca-Mihaela Turbatu E-mail: raluca.tbt@gmail.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.