Astmul ecvin

Astmul ecvin, un concept introdus relativ recent pentru a unifica termenii mai vechi de „heaves” (RAO) și „inflammatory airway disease” (IAD), descrie astăzi întregul spectru al unei afecțiuni respiratorii cronice la cal, marcată de inflamație bronhoalveolară, hipersecreție de mucus și bronhoconstricție reversibilă.

La nivel patofiziologic, expunerea repetată la particule organice inhalatorii – în special praf de fân, spori de mucegai, endotoxine bacteriene sau polen – declanșează o reacție imunoinflamatorie dominată de neutrofile (în formele severe) ori de eozinofile/mastocite (în formele ușoare). Mucusul vâscos și edemul peretelui bronșic reduc diametrul căilor respiratorii inferioare, cresc rezistența la fluxul aeric și provoacă hiperinflaţia plămânilor în expir.

Astmul îmbracă mai multe forme: forma ușor-moderată, cunoscută în trecut ca boala inflamatorie a căilor respiratorii, respectiv forma severă, cunoscută ca obstrucția recurentă a căilor respiratorii (boala obstructivă respiratorie).

S-au mai folosit și termenii „astmul ecvin de pășune”, pentru caii ținuți exclusiv la pășune, „boala obstructivă pulmonară cronică”, „emfizemul ecvin” și „bronșita cronică”, toate fiind considerate în prezent drept astm ecvin.

Etiopatogeneză

Astmul ecvin se declanșează pe fond imunologic, fiind în strânsă legătură cu praful din mediu, polenul, precedând ocazional infecții bacteriene sau virale.

Astmul se observă frecvent la caii ținuți în grajd, în condiții nefavorabile (precum așternut necorespunzător, ventilație insuficientă) și pe o perioadă îndelungată, dezvoltând o hipersensibilitate la aeroalergeni.

Nu există o predispoziție în funcție de rasă sau sex, însă caii mai în vârstă (de peste 9 ani) sunt mai predispuși decât caii tineri.

Adițional, s-a identificat și un factor genetic al dezvoltării astmului bronșic, corelat cu un deficit de antiproteaze pulmonare. Principalele categorii de aeroalergeni incriminați în astmul ecvin provin din mediul imediat al calului – fânul, așternutul, aerul din grajd sau din manejuri acoperite.

Praf – fân și paie uscate, pământ sau nisip fin din manej, furaje mărunțite. Particulele ătrund adânc în bronhiole, declanșând inflamație și hipersecreție de mucus. Se recomandă înmuierea fânului, așternut pe pelete de lemn sau hârtie și umezirea solului din manej.

Mucegai (Aspergillus, Penicillium, Fusarium) – apare de la fân alterat sau cu umiditate >15%, așternut mucegăit, condiții de adăpost necorespunzătoare, spori fungici care acționează ca antigene puternice; la descompunere, eliberează toxine iritante.    

Bacterii (mai ales endotoxine Gram-negative) din praful organic din fân și așternut, compost sau bălegar în descompunere; astfel, endotoxinele amplifică răspunsul inflamator și sensibilizează căile aeriene la alți alergeni.             

Acarieni (acarienii de depozit; de exemplu, Tyrophagus putrescentiae) regăsiți în fân și paie vechi, depozitate cald-umed, furaje concentrate prăfuite.

Resturi vegetale (cuticule, semințe, fragmente de tulpini) de la fân tocat sau baloți rupți, pulbere de cereale, pleavă care acționează mecanic (iritant) și pot vehicula spori/bacterii aderente.             

Polen din gramineele și buruienile din sezonul cald, transportat de vânt până în grajd, care determină reacții de hipersensibilitate sezonieră; poate exacerba crizele la cai deja sensibili.

Simptomatologie

• Tuse: uscată sau productivă, frecventă în repaus sau accentuată de efort, de mișcare sau de curățarea grajdului.
• Jetaj nazal: de obicei mucoid sau mucopurulent, mai ales după exercițiu sau manipulare.
• Intoleranță la efort, dispnee observabilă mai ales la expirație, dar în formele severe poate apărea și la inspirație, oboseală sau letargie, cu scăderea performanței sportive.

Semne caracteristice în formele severe:

• Hipertrofia mușchilor abdominali – „linie de efort” (heave line) – apare secundar recrutării musculaturii abdominale pentru a susține expirația, cu tahipnee (peste 20 respirații/minut).
• La auscultație, aria pulmonară este mărită, expirația este prelungită și se decelează sunetele caracteristice de raluri crepitante (crackles) – ca urmare a producției excesive de mucus – și wheezing, cauzat de îngustarea căilor respiratorii (la nivel pulmonar).

Diagnostic

Examenul clinic restrânge și mai mult diagnosticele diferențiale, astfel că în cazul astmului bronșic nu se decelează modificări de temperatură, limfonodulii superficiali sunt areactivi (exceptând cazul unei infecții suprapuse), starea de întreținere este bună, iar apetitul este prezent.

La auscultație, aria pulmonară este mărită și se decelează zgomote de raluri crepitante și wheezing. Se poate observa jetaj mucoid sau mucopurulent, în special după efort.

Examenul endoscopic: la nivelul traheii se observă mucus în cantități ridicate, iar la nivelul bifurcației mucoasa poate fi îngroșată, sugerând inflamație.

Lavajul bronhoalveolar: se examinează secrețiile căilor respiratorii și se măsoară neutrofilele, mastocitele și eozinofilele. Caii cu astm bronșic vor prezenta neutrofilie și limfocitoză.

Biopsie endobronhială – pentru examenul histologic al epiteliului respirator.

Examenul radiografic – indicat la caii cu dificultăți inspiratorii (pattern restrictiv); relevă aria pulmonară mărită și infiltrație peribronhială.

Eliminarea aeroalergenilor       

• Pășunat cât mai mult, evitarea grajdului închis.
• Ventilație naturală/forțată (uși, ferestre, ventilatoare).
• Fân aburit (steaming 100 °C) sau înmuiat 30 de minute; fără fân uscat pulverulent.
• Așternut pe pelete de lemn/hârtie; se evită paiele.
• Nu se vor depozita baloți de fân deasupra boxelor; curățenie zilnică.
• Umezirea solului din manej înainte de lucru.             
• Steamingul reduce cu 90-99% particulele respirabile, sporii fungici și endotoxinele; singura metodă cu eficacitate demonstrată în teren.

Bronhodilatatoare (înainte de antrenament sau înaintea steroidelor inhalate):

• Albuterol/salbutamol 1-2 µg/kg (≈ 360-720 µg/cal 500 kg) inhalat; efect în 5 minute, durată 1-3 ore.
• Ipratropium 0,18-0,30 mg/cal, inhalat; efect maximal 15-30 minute, durată 8 ore.
• Clenbuterol 0,8-3,2 µg/kg PO q12 h; util 7-14 zile la debut, dar nu cronic fără steroizi (risc de tahifilaxie).

Corticosteroizi

• Dexametazonă 0,04-0,1 mg/kg IV/IM/PO q24 ore.
• Prednisolon 1,1-2,2 mg/kg PO q24 ore.

Terapie prin inhalare

• Fluticasone propionat 1-6 µg/kg (250 µg/actuație; 4-12 pufuri) q12 ore.
• Beclometazonă 1-3 µg/kg q12 h (mai multă supresie HPA decât fluticasone).
• Ciclesonide 2740-4120 µg/cal la 12 ore (protocol 10 zile); studii din 2024-2025 arată reducerea semnelor clinice și a inflamației, fără efecte sistemice.

Mucolitice – mucocinetice (adjuvante)                

• Soluție salină izotonică/nebulizată;
• Acetilcisteină 4-10% nebulizată 10 minute;
• Dembrexină PO 0,6 mg/kg q12 ore (dovezi limitate).

Ulei de pește/uleiuri vegetale bogate în ω-3 (30-60 mL/zi).       

• Raport ω-6/ω-3 < 5:1 – reduce producția de eicosanoizi proinflamatori; studii-pilot arată scăderea neutrofiliei BAL și a frecvenței tuse.    

Autor corespondent: Alexandra Cristian E-mail: alexandrapopa613@gmail.com

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.