10 Octombrie – Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale

Au trecut mai mult de cinci ani de când am scris, tot în această revistă, un editorial care începea aşa: „În fiecare an, la început de toamnă, pe 10 octombrie, celebrăm Ziua Mondială a Sănătății Mintale, instituită din 1992 de către Federația Mondială de Sănătate Mintală”. Citam, ca ax central de orientare în problemă, definiţia OMS a sănătăţii, devenită pe parcursul anilor un adevărat slogan: „Nu există sănătate fără sănătate mintală”. Problemele care atunci erau la ordinea zilei în România erau cele legate de unele mituri pernicioase ce bântuiau mentalul colectiv românesc. Amintesc doar două teme: „De ce să dăm atâţia bani pe programe de prevenţie, în timp ce nu ne ajung banii de tratamente?” (cu referire la farmacoterapie) sau: „Este imposibil de realizat o prevenție reală a psihozelor”. Desigur că un laitmotiv al profesioniştilor din sănătatea mintală, care este de actualitate şi în aceste zile, era şi destigmatizarea persoanelor cu afecţiuni psihice.

Anul acesta, Federația Mondială de Sănătate Mintală (www.wfmf.global) a lansat ca temă acţiunea intitulată „Make Mental Health & Well-Being for All a Global Priority”, adică, în traducere românească: „Să facem din sănătatea mintală şi bunăstarea pentru toţi o prioritate globală”.

Această temă generoasă reuneşte preocupările lumii întregi de a face faţă provocărilor multiple pe care le trăim deja şi care se anunţă şi pentru viitor. Ne aflăm într-un moment de răscruce. Este imperativ necesar să acţionăm cu promptitudine şi profesionalism, căci pandemia de COVID-19 ne-a arătat că nicio naţiune nu a fost pregătită pentru criza de sănătate mintală asociată acestei boli infecţioase. De asemenea, nu suntem pregătiţi nici pentru consecinţele neuropsihiatrice generate de long COVID. Modelele sănătăţii mintale (modele bazate pe criteriul normativ, funcţional, interpersonal, starea de bine subiectiv etc.), descrise în literatura de specialitate, nu ne sunt de mare folos în situaţia în care criza globală a sănătăţii populaţiei se adânceşte prin efectele războiului din Ucraina, ale dislocărilor populaţiei acestei ţări, ale migraţiei şi ale urgenţelor climatice. Stigma ataşată tulburărilor psihice continuă să-şi exercite efectul discriminatoriu asupra a cel puţin 150 de milioane de locuitori ai Europei şi să constituie o barieră în calea incluziunii lor sociale şi a accesului la îngrijirea potrivită. Mai mult, rata persoanelor care se confruntă cu idei suicidare este în creştere la nivel global.

Avem nevoie de un nou pact pentru sănătatea mintală, mai ales că există şi veşti bune.

Există tot mai multe cercetări care atestă faptul că prevenirea sănătăţii mintale este posibilă prin utilizarea atât a intervenţiilor generale, cât şi a celor direcţionate, bazate pe dovezi, astfel că prevenţia în sănătatea mintală nu va mai fi (sau nu va mai trebui să fie) un subiect neglijat în politicile de sănătate publică.

Bineînţeles că guvernele au un rol de jucat în asigurarea sănătăţii mintale şi în stabilitatea bunăstării fizice şi psihice a populaţiei fiecărei ţări. Colaborarea dintre guverne, autorităţile locale, planificatorii programelor de sănătate mintală şi cetăţeni trebuie să fie consolidată.

Prevenţia universală (primară) este cea mai vastă acţiune la nivelul fiecărei societăţi prin care se poate realiza promovarea sănătăţii totale, indiferent de vârstă. Pentru aceasta, ea va trebui să fie susţinută prin campanii în mass-media, prin intervenţii în şi prin comunitate, prin programe de psihoeducaţie la locul de muncă, chiar şi prin activităţi educaţionale iniţiate şi diseminate de societatea civilă (ONG‑uri) în locuri publice frecvent vizitate.

Ziua Mondială a Sănătății Mintale 2022 ne îndeamnă pe noi, profesioniştii din sănătatea mintală, să ne unim eforturile, făcând o investiţie semnificativă în îmbunătăţirea bunăstării mintale pentru toţi.

Şi să nu uităm!

Sănătatea mintală şi bunăstarea lucrătorilor din domeniul sănătăţii, din asistenţa socială şi ale celor din prima linie de primire a urgenţelor trebuie să fie consolidată, pentru ca aceştia să rămână un sprijin eficient pentru populaţie în perioadele de criză şi de provocări existenţiale.