EDITORIAL

Twists and turns of adult ADHD treatment

Doina Cozman

18 Iunie 2026

Twists and turns of adult ADHD treatment

 

Attention-deficit/hyperactivity disorder (ADHD) is a neurodevelopmental disorder that does not end when adolescence gives way to adulthood. Robust scientific evidence supports the recognition of ADHD in adults, as well as in children and adolescents. Accordingly, the latest diagnostic and classification manuals – DSM-5-TR and ICD-11 – describe ADHD across the lifespan, acknowledging its chronological continuity. I am pleased to see this logical diagnostic framework formally validated.

But what can a clinician do for a 22-year-old former student with excellent academic results who reports impatience, difficulty concentrating, impulsivity, frequent conflicts over minor issues, and a tendency to offend others without clear reason? He has dropped out of university to earn money, believes he has ADHD, and asks for a prescription for methylphenidate, the first-line treatment for his condition. A positive ADHD diagnosis requires evidence that the symptoms have been present since childhood. His mother confirms this history, but she cannot provide documentation from child psychiatry or psychology, being shocked by the suggestion that she should have sought a consultation: “He was not crazy; he had excellent academic results”.

If the differential diagnosis rules out other mental and behavioral disorders, what comes next? An integrated treatment approach is needed. Should it include stimulants such as methylphenidate, or non-stimulants such as atomoxetine? Should psychotherapy be added? If so, should it be paid for privately or accessed through referral to a psychologist contracted by the national health insurance system?

It is the time to establish a national protocol for easy access for this category of patients to individualized and adequate treatment of this mental health issue.

Articole din ediția curentă

TRANSLATIONAL PSYCHIATRY

Psihoplastia căii mezolimbice în adicții – algoritmul de remodelare a căii recompensei

Ovidiu Alexinschi, Cristina Nedelcu, Nicoleta Bobuţanu, Alexandra Boloș
Psihoplastia căii mezolimbice (sau remodelarea circuitului de recompensă) se referă la capacitatea intrinsecă a creierului de a-și modifica structura fizică, conexiunile sinaptice și funcția neurochimică în cadrul axei a...
RESEARCH

Dincolo de oglindă: percepția imaginii corporale în era digitală la studenți

Andreea-Georgiana Cosma-Nan, Elena‑Gabriela Strete, Marius-Cătălin Cosma, Mădălina-Gabriela Cincu, Andreea-Bianca Sasu, Diana-Mihaela Corodan-Comiati, Mihai-Alexandru Moldovan, Andreea Sălcudean
Tulburarea dismorfică corporală este recunoscută ca o problemă de sănătate mintală tot mai des întâlnită în rândul adulților tiner...
RESEARCH

Aspecte bioetice și comportamentale ale tulburărilor dismorfice corporale la sexul feminin și cel masculin

Elena‑Gabriela Strete, Andreea Sălcudean, Dora-Mihaela Cîmpian, Mădălina-Gabriela Matei, Andreea-Georgiana Nan, Diana-Mihaela Corodan-Comiati
Acest articol este o analiză comparativă a tulburărilor dismorfice corporale între sexul feminin și cel masculin, privind aspecte ...
Articole din edițiile anterioare

EDITORIAL

De ce oamenii stigmatizează mai frecvent persoanele cu boli mintale decât pe cele cu boli somatice?

Doina Cozman
Revin la problema stigmatizării pacientului cu tulburări psihice în România, deși am mai scris un editorial pe această temă. De ce? Pentru că stigmatizarea continuă. Este o problemă ce ține mai mult d...
EDITORIAL

Violenţa domestică naște monștri – femicidul

Doina Cozman
Știrile ne aduc în ultimul timp tot mai multe vești despre homicidsuicid sau, destul de frecvent, despre femicid....
EDITORIAL

Va fi înlocuit medicul psihiatru de către IA?

Doina Cozman
Există o discuție destul de intensă la nivel social despre contribuția pe care o poate avea inteligența artificială (IA) la îmbunătățirea îngrijirilor medicale....