De multe ori, psihiatria românească a fost bănuită de activităţi ce încalcă normele deontologiei medicale. Discuţiile pe marginea acestui subiect au fost şi rămân delicate, pentru că în marea lor majoritate sunt grevate de subiectivitate. Pentru a înlătura posibilitatea încălcării drepturilor omului în cazul pacienţilor internaţi în instituţiile spitaliceşti de psihiatrie, Ministerul Sănătăţii ne pune pe masă o nouă reglementare, printr-o modificare la Normele de aplicare a Legii sănătăţii mintale nr. 487/2000. Concret, este vorba, de fapt, despre modificarea şi completarea Anexei I a Ordinului MS nr. 488/2016.
Astfel, se modifică articolul 18, prin cele şase paragrafe ale sale, care conţin descrierea criteriilor de obţinere a autorizaţiei de vizitare a spitalelor pe care trebuie să le îndeplinească atât ONG-urile, cât şi persoanele desemnate de către acestea să efectueze vizitele respective. Ne bucură că sunt menţionate riguros criteriile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor efectua vizitele, întrucât acestea trebuie să posede cunoştinţele de specialitate necesare pentru evaluarea situaţiei unui pacient spitalizat într-o instituţie psihiatrică. Aceste persoane trebuie să facă dovada studiilor universitare în domeniul medicinei, sau a ştiinţelor juridice, sau a celor de psihologie, sociologie, asistenţă socială, pedagogie ori psihopedagogie. Persoanele avizate trebuie să facă dovada şi a experienţei în domeniul sănătăţii mintale şi al drepturilor omului, fără ca ordinul să menţioneze un minim de ani de experienţă.
Responsabilitatea, dar şi autoritatea de a emite astfel de autorizaţii îi revine directorului Centrului Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog, funcţie care momentan este într-o situaţie de provizorat, întrucât la conducerea acestei instituţii guvernamentale există doar un director interimar, care nu îndeplineşte nici criteriile de licenţiere în domeniul sănătăţii mintale şi nici pe cele ale drepturilor omului (ştiinţe juridice). Astfel că procedeul riguros dar îndelungat de avizare a dreptului de vizitare a pacienţilor de către membrii ONG-urilor, care trebuie să îndeplinească, la rândul lor, criteriile ordinului de ministru, se amână – sperăm că nu – la calendele greceşti.
Şi mai multe semne de întrebare, generând probleme de interpretare, ne furnizează nou introdusul articolul 181. Îl reproduc ad litteram , fiind publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 564/2.VI.2021.
„După articolul 18 se introduce un nou articol, articolul 181 , cu următorul cuprins:
Art. 181 – Vizitele efectuate de reprezentanţii ONG-urilor în unităţile de psihiatrie şi în centrele de recuperare şi reabilitare vor fi desfăşurate cu respectarea următoarelor condiţii:
a) Se vor efectua de unul până la cinci reprezentanţi ai ONG-urilor, pe baza actului de identitate valabil şi în baza autorizaţiei emise de Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog, în termen de valabilitate.
b) Pe timpul vizitelor, reprezentanţii ONG-urilor vor avea posibilitatea de a purta discuţii libere cu pacienţii care beneficiază de servicii specializate de sănătate mintală, întrevederile între reprezentanţii ONG-urilor şi pacienţii unităţilor de psihiatrie sau ai centrelor de recuperare şi reabilitare se vor desfăşura în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală.
c) Scopul vizitelor de monitorizare este de a observa modul în care sunt respectate drepturile omului în instituţiile în care se află internate persoane cu probleme de sănătate mintală şi/sau cu dizabilităţi mintale şi psihice, de a informa autorităţile responsabile asupra constatărilor efectuate şi, după caz, de a oferi informare şi sprijin personalului şi pacienţilor în vederea apărării şi promovării drepturilor omului.
d) Pentru îndeplinirea obiectivelor vizitelor de monitorizare, organizaţiile neguvernamentale vor utiliza datele şi informaţiile obţinute cu bună-credinţă şi corectitudine şi vor asigura cunoaşterea de către reprezentanţii lor a regulilor şi obligaţiilor specifice şi respectarea acestora în perioada vizitelor în cadrul serviciilor specializate de sănătate mintală.”
Paragraful a) ne trimite din nou la eliberarea autorizaţiei de către directorul CNSMLA pe o perioadă determinată de un an, aşa cum se menţionează în articolul 18, paragraful 4. Deci totul este clar, cu excepţia numirii directorului emitent de autorizaţie. În schimb, paragraful b) induce o serie de întrebări privitoare la ceea ce ar putea înţelege vizitatorii acreditaţi în privinţa discuţiilor libere, a condiţiilor de confidenţialitate şi a supravegherii vizuale. Oare nu era mai clară o menţionare a respectării criteriilor GDPR? Sau precizarea intervalului orar de vizitare (atenţie, vizita poate să se desfăşoare chiar şi noaptea), a duratei vizitei (atenţie, supravegherea vizuală implică noi sarcini pentru personalul de serviciu). În fine, însăşi folosirea sintagmei supraveghere vizuală dă drepturi nelimitate vizitatorului/vizitatorilor în ceea ce priveşte conţinutul declaraţiei pacientului, în absenţa unui martor. Managerul instituţiei nu are dreptul să fie anunţat şi, astfel, el nu poate asigura fluxul optim de funcţionare a unităţii respective, mai ales dacă vor fi cinci vizitatori concomitent pe aceeaşi secţie. Menţionez că, de ani buni, centrele de recuperare şi reabilitare nu mai aparţin de Ministerul Sănătăţii, dar cine să mai bage de seamă astfel de subtilităţi ce nu servesc scopului...
Dacă aceste modificări ale Ordinului MS nr. 488/2016 vor duce la îmbunătăţirea situaţiei pacientului psihic spitalizat o vom şti doar după câţiva ani.