Psihologie medicală

Reeditarea cărții într-un context medical postpandemic este oportună, pornind și de la observația că flagelul „COVID-19 poartă odată cu el semințele unei viitoare crize de sănătate mintală” (p. 285). Astfel, această lucrare răspunde nevoii tot mai acute de intervenții complexe, biopsihosociale, capabile să țintească noile realități clinice și epidemiologice din peisajul medical actual. În acest sens, tratatul oferă specialiștilor din domeniul sănătății mintale repere esențiale pentru înțelegerea unor fenomene precum contagiunea psihică în pandemie, sindromul de burnout instalat la cadrele medicale, creșterea incidenței comportamentelor autolitice la adolescenți și tineri, consecințele traumelor psihice și ale autoizolării, ori particularitățile asistenței medicale la distanță (telemedicina). Dar lucrarea nu se limitează la analiza teoretică a unor fenomene clinice, ci oferă și instrumente și soluții practice, subliniind rolul antrenării abilităților de comunicare și metacomunicare în context terapeutic, de analiză psihologică a persoanei bolnave, de promovare a comportamentului sanogen, în special în rândul categoriilor populaționale vulnerabile, de antrenare a strategiilor adaptative în cadrul modelului stres-vulnerabilitate al patogenezei, fără a uita însă și de necesara autoexplorare a profesioniștilor din sănătate în vederea identificării propriilor vulnerabilități.

Volumul Psihologie medicalăse înscrie în demersul constant al doamnei profesor dr. Doina Cosman de a promova cultura comunicațională în mediul clinic, de a stimula la tinerii medici deschiderea către investigarea și înțelegerea aprofundată a ființei umane în ansamblul și diversitatea structurilor și proceselor sale psihologice, precum și de a insufla specialiștilor din sănătate principiile psihologiei umaniste, reflectate în modul de abordare a unor domenii precum traumatologia și suicidologia. Doamna profesor dr. Doina Cosman este un nume consacrat în domeniul psihiatriei românești, beneficiind de o experiență care cuprinde peste patru decenii de activitate clinică și didactică, cu o carieră remarcabilă desfășurată în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, dar cu o formare profesională foarte complexă, fiind licențiată în Filosofie la Universitatea „Babeș-Bolyai” și psihoterapeut acreditat în psihoterapie cognitiv-comportamentală (Albert Ellis Institute, New York), precum și expert internațional în pedagogie medicală, afiliat Conferinței Internaționale a Decanilor Facultăților de Medicină de Limbă Franceză (CIDMEF). Ca un corolar al perspectivei cuprinzătoare asupra psihopatologiei și a universului psihismului uman, în ansamblul său, pe care această formare complexă o susține, doamna profesor dr. Doina Cosman a contribuit esențial la dezvoltarea programelor de prevenție a suicidului și a intervenției în criză dedicate persoanelor cu comportamente autolitice, fiind fondatoarea Alianței Antisuicid din Cluj și a Alianței Române de Prevenție a Suicidului, ONG-uri care au lansat primul Telefon Verde antisuicid din România (0800.801.200), oferind consiliere profesionistă în situațiile-limită existențiale. Doamna profesor dr. Doina Cosman este o ambasadoare de prestigiu a suicidologiei românești la nivel internațional, fiind reprezentanta României în organizații internaționale precum International Association for Suicide Prevention și membră în consiliile World Psychiatric Association și European Psychiatry Association. Ca reflectare a recunoașterii internaționale pentru activitatea sa în suicidologie, doamna profesor dr. Doina Cosman a fost decorată în 2011 cu Medalia „Kraepelin-Alzheimer” de către Universitatea „Ludwig Maximilians” din München.

De asemenea, lucrarea curentă se încadrează firesc în vasta activitate editorială a autoarei, care include teme dedicate suicidologiei, pedagogiei medicale și managementului de caz în psihiatrie, cu un accent deosebit asupra laturii umane a pacientului afectat de tulburarea psihică și asupra nevoii de antrenare a abilităților clinice și de evaluare, de relaționare, de gândire critică și autoreflecție, de gestionare a stresului profesional și de cultură interdisciplinară la tinerii medici și psihologi clinicieni. Mesajul lucrării de față depășește aspectul scolastic, de prezentare a noțiunilor fundamentale de psihopatologie, psihologie clinică și psihoterapie, precum și recomandările de ordin practic, extrem de necesare specialiștilor în sănătate mintală, pentru că acest mesaj, care traversează ca un fir roșu întregul tratat, se referă la îndemnul cultivării unei perspective profund umaniste asupra pacientului aflat în suferință. Astfel, cartea doamnei profesor dr. Doina Cosman este construită în jurul necesității de a împleti înțelegerea problemelor pacienților cu autocunoașterea practicienilor, ca etapă premergătoare a dezvoltării la aceștia din urmă a unor capacități precum empatia și ascultarea activă, construcția atentă a relației terapeutice, ori stimularea motivației pentru schimbare, ca vehicul al evoluției unui pacient dincolo de situația critică.

Lucrarea doamnei profesor dr. Doina Cosman este structurată în mod logic și progresiv, urmând o linie clară, didactică. Prima parte a volumului este fundamentul teoretic al întregii lucrări, fiind orientată către definirea ariei tematice a psihologiei aplicate în medicină, continuând cu explorarea limitelor normalității, descrierea elementelor funcționării normale a psihismului, a aspectelor de evaluare a funcțiilor psihice, trecând prin repere privind psihologia vârstelor și sexelor, dar reliefând și importanța personologiei, toate aceste elemente creând un cadru general esențial de înțelegere a epistemologiei psihologiei medicale. În acest fel, psihologia medicală este conturată ca un spațiu captivant de intersecție între cunoașterea psihologică, precizia medicinei clinice și contribuțiile diverse ale științelor conexe, permițând integrarea perspectivelor multiple asupra sănătății și bolii, normalității și anormalității, vulnerabilității și rezilienței etc.

Partea a doua a lucrării investighează riguros rolurile actanților din relația medic-pacient și configurează tabloul factorilor care pot modela, pozitiv sau negativ, această interacțiune umană multistratificată. Psihologia persoanei suferinde, cu analiza mecanismelor de apărare în boală, dar și explorarea reacțiilor aparținătorilor față de suferința pacienților și cercetarea calității relației cu pacientul ca factor de promovare a alianței terapeutice, toate aceste subiecte de interes practic sunt rezultatul îmbinării experienței clinice a autoarei cu perspectiva sa asupra fenomenologiei suferinței psihice și asupra individualizării demersului terapeutic. Psihologia profesiunii medicale este un capitol a cărui importanță nu poate fi suficient subliniată, atât rațiunile practice, cât și cele teoretice care fundamentează rolul medicului în societate, deontologia medicală și confidențialitatea datelor pacientului, fiind elemente atent explorate și care pot ghida orice practician din domeniul sănătății. Acest capitol este în mod special relevant în contextul în care atât studenții la Medicină sau Psihologie, cât și medicii rezidenți și tinerii practicieni au nevoie de introiectarea unor repere valorice și de o mai bună înțelegere a rolului social al profesionistului în domeniul sănătății, ca dimensiuni ale construcției identității lor profesionale, un aspect aparent marginalizat în peisajul pedagogic contemporan. Relația medic-pacient, cu accentul pus pe comunicarea în medicină, extinde demersul investigațional în domeniul psihologiei medicale dincolo de sănătatea mintală, dat fiind că orice practician din domeniul sănătății necesită o bună stăpânire a acestor cunoștințe teoretice, dar și o rafinare, prin antrenament continuu, a abilităților de comunicare cu pacientul. Aplicată la contextul practicii medicale contemporane, care include situații complexe, precum comunicarea unui diagnostic infaust, utilizarea noilor tehnologii în telemedicină sau aplicarea interviului motivațional în medicina somatică și în psihiatrie, psihologia medicală poate fi extrem de utilă în creșterea calității îngrijirilor pacienților. Aceste contexte, prin specificul lor etic, prin încărcătura lor emoțională și prin recursul la tehnologii de ultimă generație, subliniază necesitatea dezvoltării sistematice a competențelor de comunicare în rândul medicilor și psihologilor, ca parte integrantă a formării lor profesionale continue. Implicarea persoanei în propriul tratament este dependentă de o bună comunicare medic-pacient, iar analiza realizată de doamna profesor dr. Doina Cosman, a complianței, aderenței și concordanței terapeutice, subliniază relațiile fine care se construiesc la nivel conștient și inconștient între cei doi actanți ai relației terapeutice și modul în care capcane comunicaționale frecvent observate pot fi evitate. Alte capitole din această secțiune sunt dedicate iatrogeniilor și relației dintre stres, sănătate și boală, iar punctul final este capitolul ce vizează promovarea comportamentului sanogen prin schimbări ale stilului de viață, prin intervenții psihoeducaționale și prin valorizarea rolului spiritualității în menținerea sănătății. Încheierea acestei părți este formulată într-o notă optimistă: schimbarea comportamentelor nesănătoase este posibilă sub îndrumarea competentă și empatică a specialistului, iar beneficiile profilactice și terapeutice ale schimbării se reflectă atât în planul clinic, individual, cât și în cel epidemiologic, comunitar.

A treia parte a lucrării este dedicată psihologiei în fața unor limite medicale și abordează, în detaliu și cu exemple concrete, elementele centrale ale traumatologiei (în special analiza conceptuală a traumei psihologice, aspecte nosografice și evaluarea standardizată în astfel de situații extreme), ale psihologiei în criză și dezastrelor (cu aspecte foarte interesante și de mare utilitate clinică, vizând managementul de caz în aceste situații), ale tanatopsihologiei (un subiect rar explorat în peisajul științific românesc, dar foarte important pentru îngrijirile paliative), ale psihologiei durerii (cu analiza aspectelor fenomenologice și de evaluare clinică a durerii) și ale suicidologiei (care tratează teme de interes clinic, terapeutic, medico-legal, dar și etic și deontologic, precum rolul mass-mediei în inducerea comportamentului suicidar sau diferențierea suicidului de eutanasie). Acest din urmă capitol, care reprezintă unul dintre domeniile de expertiză ale autoarei, impresionează prin rigoarea definițiilor, acuratețea evaluării riscului și strategiile de prevenție și postvenție adaptate realităților din România. În ansamblu, această parte a lucrării are o puternică rezonanță practică, fiind utilă nu doar în psihiatrie, ci și în medicina de urgență, în îngrijirea de tip hospice, sănătatea publică și managementul dezastrelor.

Lucrarea include și un set de anexe de interes clinic și juridic, ceea ce confirmă că, dincolo de rolul său de manual universitar sau tratat de specialitate, cartea funcționează ca un ghid practic pentru profesioniști. În această secțiune sunt cuprinse modele de interviu structurat, create de autoare, destinate pacienților cu diferite tipuri de tulburări mintale și de comportament; instrumente de evaluare structurată, utilizabile în practica clinică; precum și extrase din legislație referitoare la rolurile și responsabilitățile echipei medicale, aspecte sensibile ale practicii, precum obținerea consimțământului informat, alături de alte elemente organizatorice reglementate.

În concluzie, dintre multiplele merite ale lucrării ar fi de menționat consolidarea statutului dublu – de știință și artă – al psihologiei medicale, concepută ca o punte între medicina bazată pe dovezi și abordările psihologiei umaniste centrate pe sprijinirea persoanei aflate în situații dificile. Autoarea pledează pentru un model biopsihosocial comprehensiv, care are o bază fenomenologică, de înțelegere a reacțiilor individuale la boală, conflict sau traumă, dar care integrează în modelul conceptual al suferinței umane și elemente de neurobiologie și psihologie socială. În cadrul acestui model, specialistul folosește instrumentele științifice validate pentru cuantificarea severității simptomatologiei, alege metoda de tratament cea mai adecvată pornind de la un raționament clinic, dar este permanent conștient și de importanța contextului emoțional, familial și cultural în care apare suferința umană. Specialistul reușește această integrare a elementelor științifice cu cele profund umane doar dacă este implicat activ în relația cu pacientul, dacă este atent la feedbackul pe care acesta îl oferă, uneori subtil, prin metacomunicare și, esențial, dacă este adeptul unui model colaborativ, în care atât medicul sau psihologul clinician, cât și pacientul sunt parteneri într-o relație terapeutică, a cărei dinamică este permanentă. Pentru a reuși însă această conectare la psihismul persoanei cu care interacționează, specialistul în sănătate are nevoie de cunoașterea aprofundată a psihologiei medicale, o disciplină care nu poate fi considerată anexa psihiatriei sau a psihologiei, ci o știință cu rol autonom și fundamental în medicina modernă. Cititorul acestei lucrări va putea beneficia de multiplele descrieri tipologice foarte clare, aplicabile într-o largă varietate de contexte medicale, cu exemplificări utile, precum și de prezentarea strategiilor de intervenție cognitiv-comportamentală și psihoeducative, consiliere suportivă în situații-limită, cu atenție deosebită acordată aspectelor etice, spirituale și emoționale ale suferinței umane. Cartea oferă exemple practice, protocoale sintetice și recomandări privind integrarea intervenției psihologice în practica medicală, în special, dar nu exclusiv, în psihiatrie, oncologie, neurologie și medicină internă.

Combinația rară dintre intelectualitate, umanitate, știință solidă și implicare socială, extinsă cu mult dincolo de amfiteatrul universitar și clinica psihiatrică, face din doamna profesor dr. Doina Cosman un reper academic, medical și moral, iar din lucrarea Psihologie medicală o condensare a experienței sale profesionale remarcabile și o exemplificare a perspectivei sale fundamental umaniste asupra medicinei. Mai mult, Psihologie medicală este un ghid de practică clinică interdisciplinară (prin îmbinarea elementelor de antropologie medicală, sociologie, etică și drept medical, psihoterapie, psihologie clinică și psihiatrie), care promovează o viziune integrativă și empatică asupra actului medical, ce are în centrul său respectul necondiționat pentru ființa umană. Lucrarea reușește să integreze admirabil, într-o viziune unitară, aspectele de psihologie fundamentală și nosografie psihiatrică actualizată (DSM-5, ICD-11), cu progresele revoluționare din domeniul neuroștiințelor, dovedindu-se, simultan, un instrument indispensabil pentru înțelegerea profundă a relației pacient – boală – medic. Lucrarea de față este un manual operațional ce deține toate atributele pentru a fi inclusă în bibliografia obligatorie a facultăților de medicină, psihologie și asistență socială și se poate constitui într-un compendiu esențial pentru echipele multidisciplinare din spitale, clinici și centre de sănătate mintală.    

Conf. dr. Octavian Vasiliu