Etichetele alimentare: sursă de informare sau de ambiguitate pentru consumatori?

Introducere

În prezent există o gamă foarte extinsă de produse alimentare disponibile în magazine, supermarketuri, piețe, chiar și în mediul online. Dificultatea alegerii produselor alimentare care să satisfacă cel mai bine nevoile consumatorului este cu atât mai mare, cu cât varietatea produselor este mai mare, iar timpul alocat cumpărăturilor este, de cele mai multe ori, limitat. De aceea, este important ca etichetele produselor alimentare să fie cât mai accesibile și mai ușor de înțeles, astfel încât consumatorii să poată face alegeri informate și sănătoase.

Etichetele alimentare reprezintă un mijloc util de transmitere a informațiilor referitoare la produsele alimentare pe care sunt aplicate și care sumarizează caracteristicile produsului, de la compoziție la valoarea nutrițională a acestuia, precum și termenul de valabilitate, țara de origine etc. Astfel, alegerea unei alternative sănătoase în detrimentul uneia mai puțin sănătoase ar trebui să fie inevitabilă și să devină o practică stabilă. Cu toate acestea, realitatea este departe de ideal, iar alegerile alimentare greșite ale consumatorilor se reflectă în incidența crescută a obezității, a bolilor cardiovasculare, a diabetului și a altor patologii asociate obiceiurilor alimentare nesănătoase și unui stil de viață dezordonat.

Întrebarea care se impune în acest context este legată de motivele pentru care etichetele alimentare sunt utilizate insuficient. În acest sens, există o serie de studii care au investigat gradul de utilizare a etichetelor alimentare de către consumatori în diferite țări, precum și factorii de care depind deciziile acestora atunci când achiziționează produse alimentare.

Există o serie de studii care au investigat utilizarea etichetelor alimentare de către consumatori, precum și factorii de care depind alegerile acestora atunci când achiziționează produse alimentare. Un studiu realizat în șase țări europene (Marea Britanie, Suedia, Franța, Germania, Polonia, Ungaria) în 2010 a investigat folosirea informațiilor nutriționale de pe etichetele alimentare și înțelegerea acestora. S-a constatat că, în toate țările care au fost incluse în studiu, motivul principal pentru alegerea unui anumit produs alimentar este „gustul” (52%), urmat de „asta își dorește familia mea” (13,4%), „prețul/ofertele promoționale” (10,7%) și „sănătatea/nutriția” (8%). De asemenea, rezultatele arată că, în unele țări, probabilitatea ca etichetele să fie citite de către consumatori este mai mare, iar în alte țări, mai mică. Sexul reprezintă un alt factor, în sensul că participanții de gen feminin au avut o probabilitate mai ridicată de a folosi etichetele alimentare, iar statutul social a fost direct proporțional cu gradul de utilizare a etichetelor. O altă concluzie a studiului sugerează că problema nu pare a fi abilitatea consumatorilor de a folosi și de a înțelege etichetele alimentare, ci motivația lor⁽¹⁾.

Un alt studiu, realizat în București, România, în anul 2006, a investigat factorii care influențează deciziile individuale ale consumatorilor de a se angaja într-un comportament nutrițional de prevenție (Dietary Health Preventative Behaviour). Rezultatele au arătat că o proporție mare de tineri au convingerea că nu sunt predispuși la afecțiuni cum ar fi tensiunea arterială sau boli cardiovasculare, ceea ce rezultă într-un interes scăzut față de ceea ce consumă. Frecvența cu care se angajează în folosirea etichetelor alimentare este dependentă de motivație, venituri, nivelul de educație și de cunoștințele nutriționale dobândite. Un alt rezultat al acestui studiu arată că aproape un sfert din participanții care sufereau de o anumită boală nu au reușit să menționeze în chestionar dacă ei cred că există o legătură între aceasta și alimentație. Vârsta este pozitiv asociată cu practicarea acestui comportament nutrițional de prevenție, însă există o asociere negativă cu dobândirea informațiilor necesare. Acest lucru poate fi explicat de textul de dimensiuni mici care se află pe multe etichete din România și de faptul că probabilitatea utilizării etichetelor alimentare în România scade odată cu înaintarea în vârstă⁽²⁾.

Materiale și metodă

Studiul de față este unul calitativ, transversal, descriptiv. Pentru acest studiu s-a folosit un chestionar format din 21 de întrebări preformate, cu răspuns oferit, referitor la date sociodemografice, studii, venituri, folosirea etichetelor alimentare, înțelegerea lor, informațiile de interes de pe etichete și motive pentru nefolosirea lor.

Chestionarul a fost completat de persoane care locuiesc în municipiul București, în număr de 323, în anul 2018. Studiul a urmărit obținerea de informații legate de folosirea și înțelegerea etichetelor alimentare de către consumatori în contextul incidenței crescute a bolilor cronice cauzate sau influențate de o alimentație nesănătoasă, aflarea motivelor pentru care etichetele nu sunt citite atât de des și a surselor de informare ale consumatorilor.

 Rezultate

Datele sociodemografice ale lotului investigat sunt sumarizate în tabelul 1.

La întrebarea „De unde vă cumpărați de obicei produsele alimentare?”, 93,2% (301) din participanți au bifat varianta „Supermarket/hipermarket”, 39,6% (128) au bifat varianta „Piață”, 22,9% (74) au optat pentru „Magazin de cartier”, iar 9,6% (31) au ales „Magazin online”.

Respondenții au fost întrebați cât de des citesc etichetele alimentare atunci când achiziționează un produs pentru prima oară. 41,2% (133) dintre participanți citesc deseori etichetele produselor alimentare atunci când achiziționează un produs alimentar pentru prima dată, 30,3% (98) citesc rareori etichetele, 25,1% (81) le citesc de fiecare dată, iar 3,4% (11) nu le citesc niciodată. Dintre cei care citesc etichetele produselor alimentare (81), 78% (63) au fost de sex feminin. De asemenea, pe măsură ce frecvența crește (de la niciodată la de fiecare dată), crește și diferența dintre participanții de sex masculin și de sex feminin care citesc etichetele alimentare, cel feminin fiind predominant.

Cei care au bifat una din opțiunile „Deseori”, „Rareori” sau „Niciodată” au fost întrebați care sunt motivele pentru care nu citesc etichetele de fiecare dată. La această întrebare puteau fi bifate mai multe variante de răspuns. Figura 2 sumarizează răspunsurile la această întrebare. 

În ceea ce privește factorii de decizie asupra selectării produselor din magazin, participanţii au trebuit să acorde punctaje de la 1 la 10 (1 fiind punctajul minim, iar 10 cel maxim) următoarelor aspecte, în funcție de importanța pe care o au în alegerea alimentelor: prețul produsului, promoțiile, ingredientele, valoarea nutrițională, aditivii alimentari, gustul, ambalajul, reclamele și marca. În urma obținerii calificativelor, au fost realizate o medie și deviația standard a punctajelor pentru fiecare caracteristică în parte.

Participanții au fost întrebați ce informații caută atunci când citesc eticheta unui produs alimentar. La această întrebare puteau fi bifate mai multe variante de răspuns, cu frecvența evidențiată în figura 4.

La întrebările „Cunoașteți care este cantitatea maximă recomandată de sare pe zi?” și „Cunoașteți care este cantitatea maximă recomandată de zahăr pe zi?”, 56% (181), respectiv 55% (178) dintre participanți au răspuns „Nu”. 55% (177) au ales „Da” la întrebarea „Cunoașteți diferența dintre grăsimile saturate și cele nesaturate?”, însă la întrebarea „Dintre grăsimile saturate și cele nesaturate, care pot fi consumate în cantități mai mari decât celelalte, având beneficii pentru sănătate?”, doar 36% (115) au ales „Grăsimile nesaturate”, în timp ce 42% (136) au răspuns „Nu știu”, iar 6% (19) au ales varianta „Ambele sunt dăunătoare sănătății”.

31% (100) dintre respondenți sufereau de cel puțin o afecțiune care să necesite un regim alimentar special sau au ținut la un moment dat regim pentru slăbit. Dintre aceștia, doar 34% (34) susțin că au primit informații despre alegerea alimentelor în funcție de declarația nutrițională înscrisă pe etichetele acestora de la specialistul care le-a prescris regimul alimentar, iar 49% (49) susțin că s-au informat singuri în ceea ce privește alegerea alimentelor potrivite pentru afecțiunea de care suferă, în funcție de informațiile înscrise pe etichete.

68% (218) dintre persoanele investigate nu au primit niciodată informații cu privire la înțelegerea etichetelor alimentare și selectarea produselor în funcție de conținutul nutritiv al acestora.

90% (290) dintre participanți susțin că ar citi mai des etichetele produselor alimentare dacă acestea ar fi mai ușor de înțeles și și-ar dori să primească mai multe informații care să îi ajute să înțeleagă mai bine informațiile înscrise pe etichete, astfel încât să poată face alegeri mai sănătoase.

Discuție

Majoritatea respondenților care au participat la studiu sunt de sex feminin (65%), rezultat ce arată că femeile sunt mai preocupate de sănătate și de nutriție, precum o arată și diferența mare dintre participanții de sex feminin și cei de sex masculin care citesc etichetele produselor alimentare de fiecare dată când achiziționează un produs nou. Acest lucru este în concordanță cu rezultatele studiului realizat în cele șase țări europene, care a demonstrat că participanții de sex feminin aveau o probabilitate mai crescută de a folosi etichetele alimentare⁽¹⁾.

În actualul studiu nu pare să fie o diferență semnificativă în ceea ce privește frecvența cu care sunt utilizate etichetele alimentare între persoanele cu niveluri de educație diferite. Raporturile dintre participanții care au avut ca ultimă formă de învățământ absolvită liceul, facultatea sau master/doctorat sunt aproximativ egale, fie că este vorba de folosirea etichetelor de fiecare dată, deseori, rareori sau niciodată. Pe de altă parte, în alte țări europene, se pare că tinerii și persoanele cu un nivel social mai crescut au mai multe cunoștințe nutriționale și folosesc etichetele alimentare mai des^(2,3).

În ceea ce privește motivele pentru care consumatorii nu citesc etichetele produselor alimentare de fiecare dată când achiziționează un produs nou, motivul principal este că aceștia nu sunt obișnuiți să facă asta (33%). Și acest lucru a fost observat într-un alt studiu, realizat de Petrovici și Ritson, desfășurat în România, și care a fost explicat prin faptul că acest tip de comportament alimentar preventiv nu a putut fi deprins în perioada regimului comunist, când alimentele erau raționalizate, iar varietatea alimentară era limitată⁽²⁾. Astfel că aceste obiceiuri abia încep să câștige popularitate printre tinerii din prezent, prin prisma faptului că aceștia au acces la informații diverse și din surse variate. Din cauza numărului scăzut de participanți din categoria de vârstă de peste 56 de ani, nu s-a putut face o comparație relevantă între frecvența folosirii etichetelor de către aceștia și de cei din categoriile de vârste mai mici. Acest lucru reprezintă una din limitările acestui studiu, și anume faptul că întrebările au fost diseminate în mediul online, ceea ce limitează accesul persoanelor vârstnice, deoarece puţini dintre aceştia folosesc internetul sau dețin o adresă de e-mail.

Al doilea cel mai popular motiv pentru nefolosirea etichetelor alimentare ale produselor pe care le achiziționează consumatorii este faptul că ele sunt prea mici (30%). Acest aspect este, de asemenea, menționat și în alte studii^(4,5). Dacă acest lucru reprezintă un impediment pentru persoanele mai tinere care au participat la studiu, putem concluziona că pentru persoanele vârstnice probabilitatea de a folosi etichetele alimentare scade drastic din acest motiv. Acest fapt este cu atât mai grav, cu cât vârstnicii au, de cele mai multe ori, nevoie de diete speciale din cauza bolilor de care suferă și sunt mai conștienți de relația dintre alimentație și boală. 

Lipsa de timp este pe locul al treilea în topul motivelor pentru care etichetele alimentare nu sunt citite de fiecare dată de consumatori. Acest factor este nemodificabil, însă dacă acești consumatori ar dobândi suficiente cunoștințe nutriționale pentru a ști ce informații îi interesează de pe etichetă și ar face un obicei din cititul lor, acest proces ar fi mai scurt și mai simplu.

Interesant este că doar 8% dintre participanți susțin că nu citesc etichetele alimentare pentru că nu le înțeleg. Este posibil ca această valoare să nu reflecte realitatea, ci doar percepția participanților despre cunoștințele pe care le au, având în vedere faptul că aceste afirmații au fost autoraportate, iar acest lucru poate fi mai degrabă o reflecție a încrederii în propriile cunoștințe, decât cunoștințele reale. Acest lucru reiese și din faptul că 55% dintre participanți au răspuns că știu care este diferența dintre grăsimile saturate și cele nesaturate, dar la întrebarea următoare, care le cerea să menționeze care dintre acestea sunt mai sănătoase, doar 36% au răspuns corect. 

În ceea ce privește factorii de decizie în funcție de care consumatorii achiziționează produsele alimentare, pe primul loc este gustul. Acest rezultat este în acord cu studiul realizat de Grunert et al., desfășurat în șase țări europene, al cărui rezultat arată că tot gustul este cel mai important pentru participanții la acel studiu^(1,6).

În studiul actual, la o mică diferență de factorul „gust”, se află factorul „ingrediente”, factorul „aditivi alimentari” și factorul „valoarea nutrițională”. De asemenea, dintre informațiile pe care participanții le caută în mod special atunci când citesc etichetele alimentare, pe primul loc se află perioada de valabilitate și apoi ingredientele. Acest lucru arată totuși interesul consumatorului față de calitatea alimentelor pe care le achiziționează, precum și o preocupare pentru o alimentație sănătoasă. De aceea, trebuie subliniată încă o dată importanța pe care o are educarea populației în ceea ce privește o alimentație echilibrată și de calitate și alegerea unor alternative de produse alimentare sănătoase în detrimentul celor nesănătoase.

Se poate observa că, în anumite țări, cum ar fi, de exemplu, Marea Britanie, unde sectorul sănătății publice a promovat intens un comportament alimentar responsabil și unde etichetele alimentare au fost mult simplificate pentru a putea fi înțelese de un public cât mai larg, atunci când participanții unui studiu au fost întrebați despre diverse aspecte ale unei alimentații sănătoase în contextul etichetelor alimentare, 70-90% dintre aceștia au răspuns corect⁽⁴⁾.

Acest lucru denotă faptul că strategiile implementate și expunerea repetată la aceste informații au dus la însușirea acestor cunoștințe de către consumatori. Însă același studiu arată că folosirea etichetelor alimentare în rândul populației este tot scăzută (27%). Ca și în alte cazuri, acest lucru poate fi cauza lipsei de interes sau motivație în ceea ce privește sănătatea și prevenția anumitor boli printr-o alimentație corectă. Aspectul sănătății sau al valorii nutriționale a unui produs reprezintă unul dintre factorii de care depinde decizia de achiziție a consumatorului și trebuie să se țină cont că, pe lângă acesta, există și alți factori importanți pentru consumator, cum ar fi gustul, prețul ș.a.

Pentru a înclina balanța în favoarea sănătății, intră în discuție aspecte precum dezvoltarea și perfecționarea produselor alimentare, mai mult decât transmiterea informațiilor nutriționale. Însă, în România, educarea populației este deficitară și ar trebui să reprezinte primul pas spre reducerea incidenței bolilor asociate cu o alimentație incorectă și un stil de viață dezordonat. În acest sens, este foarte importantă implicarea atât a autorităților, cât și a nutriționiștilor/dieteticienilor și a medicilor, care ar trebui nu doar să furnizeze pacienților regimuri alimentare, ci să le explice implicațiile, complicațiile, raționamentul din spatele recomandărilor, precum și aspectele de care să țină cont atunci când își aleg produsele alimentare.

Din răspunsurile participanților se observă faptul că majoritatea informațiilor nutriționale pe care aceștia le au provin de pe internet, și nu de la medici, nutriționiști, campanii de informare publică etc. Deși internetul poate fi un mijloc comod și ieftin de transmitere a informațiilor, în mediul online există foarte multe informații eronate, nedocumentate, iar pentru a le identifica este nevoie de un anumit nivel de cunoștințe din domeniul respectiv. Astfel că multe persoane își însușesc cunoștințe incorecte, pe care le utilizează în mod greșit^(7,8).

De asemenea, mesajele de interes public difuzate la televizor, cum ar fi „Pentru sănătatea dumneavoastră, evitați excesul de sare, zahăr și grăsimi”, ar trebui să fie mai explicative și mai concrete și să specifice cantitatea de sare sau zahăr maximă recomandată pe zi pentru un adult, precum și tipul de grăsimi la care se face referire. „Excesul” este o noțiune subiectivă, care pentru fiecare persoană în parte se poate traduce diferit și nu poate reprezenta un etalon pentru populație.

În ceea ce privește limitările acestui studiu, una dintre ele este faptul că informațiile furnizate sunt autoraportate și nu reprezintă neapărat realitatea, ci mai degrabă percepția participanților despre cunoștințele pe care le dețin sau încrederea lor în propriile obiceiuri. O altă limitare o reprezintă diseminarea chestionarului în mediul online, care înseamnă, pe de-o parte, o lipsă a controlului asupra unor informații furnizate de respondenți (ex: date demografice), iar, pe de altă parte, o includere a participanților limitată de accesul sau utilizarea internetului, ceea ce a dus la un număr mic de participanți din grupa de vârstă de peste 56 de ani.

Concluzii

În contextul actual al creșterii incidenței obezității, a bolilor cardiovasculare, a diabetului zaharat de tip 2 și al altor boli în care nutriția are o contribuție, atât în prevenția, cât și în managementul lor, este important să luăm în considerare educarea populației și conștientizarea riscurilor la care se supune printr-o alimentație incorectă, precum și a relației dintre boală, sănătate și alimentație. În lumina rezultatelor studiului actual, urmărirea informațiilor etichetelor alimentare nu intră în rutina de alegere a produselor alimentare în arealul municipiului București.

Deși motivele pentru acest lucru sunt variate, cele care merită a fi luate în considerare și care ar trebui să reprezinte un punct de plecare pentru părțile implicate în sectorul sănătății publice sunt cele legate de neînțelegerea informațiilor de pe etichete, de neobișnuința de a face asta sau de imprimarea neconformă a acestora. Cu toate că frecvența utilizării etichetelor produselor alimentare este redusă, răspunsurile participanților sugerează că există totuși interes în ceea ce privește calitatea și compoziția produselor consumate și o alimentație corectă, precum și o deschidere către primirea mai multor informații referitoare la interpretarea și înțelegerea etichetelor. În acest sens, este necesară implementarea de campanii și strategii de informare a populației cu privire la principiile unei alimentații sănătoase, direcționate atât către adulți, cât și către copii, pentru că cele mai multe obiceiuri alimentare se învață în copilărie.

O atenție deosebită ar trebui acordată vârstnicilor, care reprezintă categoria socială ce se lovește cel mai des de nevoia unei regim alimentar special și care, de cele mai multe ori, trebuie să se încadreze într-un buget foarte restrâns.

Autor corespondent: Alina‑Simona Dumitrescu E‑mail: simona.dumitrescu19@gmail.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.