Interacţiunea dintre factorii genetici, dietă și mediu în etiologia cancerului de colon și a celui colorectal

Introducere

Bolile neoplazice reprezintă unele dintre principalele cauze de deces la nivel mondial, iar numărul cazurilor este în creștere continuă. Malnutriția este o condiție des întâlnită în cazul pacienților oncologici și este rezultatul prezenței tumorii, precum și al toxicității tratamentelor antineoplazice administrate⁽¹⁾. Intervenția nutrițională este esențială în îngrijirea multimodală a cancerului. Există dovezi solide care sugerează foarte clar că intervenția nutrițională trebuie să fie prezentă în viața pacientului încă de la diagnosticul de boală neoplazică și să călăuzească pacientul la fiecare pas prin boală, în tratarea sau ținerea sub control a problemelor nutriționale^(1,2). Marea majoritate a ghidurilor ESPEN sunt bazate pe dovezi care transpun cele mai folositoare dovezi actuale și părerea experților în domeniu în recomandări pentru echipele multidisciplinare responsabile de identificarea, prevenirea și tratarea factorilor reversibili ai malnutriției la pacienții cu cancer.

Cancerul de colon reprezintă una dintre cele mai frecvente și letale forme de cancer la nivel global. Această boală complexă este influențată de o combinație de factori genetici, de mediu și alimentari. În ultimii ani, incidența cancerului de colon a crescut semnificativ, în special în țările dezvoltate.

Scopul acestui studiu este de a explora aspectele majore ale cancerului de colon, incluzând predispoziția genetică, factorii de mediu, conexiunile dintre alimentație și boală, rolul microbiotei intestinale în cazul cancerului de colon, beneficiile suplimentelor alimentare și, bineînțeles, importanța deosebită a unei îngrijiri multimodale pentru acest tip de patologie.

Metodologie

Acest articol este un review sistematic, realizat în perioada 2024-2025. Cercetarea a urmărit identificarea și sintetizarea literaturii științifice relevante privind interacțiunea dintre factorii genetici, alimentari și de mediu în etiologia cancerului de colon și colorectal.

Căutările bibliografice au fost efectuate utilizând următoarele baze de date științifice: PubMed, ScienceDirect și Google Scholar, precum și alte baze de date științifice recunoscute național și internațional. Cuvintele-cheie utilizate pentru căutări au inclus combinații precum: „colorectal cancer”, „colon cancer”, „genetic predisposition”, „diet and cancer”, „intestinal microbiota and colorectal cancer”, „nutritional intervention in colon cancer”, „selenium zinc and colon cancer”, „multimodal care in oncology”.

Perioada analizată a inclus articole publicate între aprilie 1999 și septembrie 2024, cu prioritate acordată studiilor recente. În urma căutărilor inițiale au fost identificate aproximativ 200 de articole, dintre care 40 au fost selectate pentru analiza finală, pe baza următoarelor criterii de includere:

• publicate în limba engleză sau română;
• cu acces la text complet;
• relevante pentru tematica propusă;
• studii originale, metaanalize sau review-uri de înaltă calitate.

Au fost excluse articolele cu un grad scăzut de relevanță pentru obiectivele studiului sau care prezentau concluzii neconcludente ori conflictuale.

Datele au fost extrase manual, comparate și sintetizate tematic, grupate în funcție de: factori genetici, dietă și microbiotă, factori de mediu și intervenții nutriționale. Această metodă de analiză a permis o înțelegere complexă a modului în care acești factori interacționează în dezvoltarea cancerului colorectal și a importanței unei abordări multidisciplinare în prevenție și tratament.

Rezultate și discuție

Conexiunea dintre predispoziția genetică
și factorii de mediu

Predispoziția genetică joacă un rol crucial în riscul de dezvoltare a cancerului de colon. Mutațiile în anumite gene, precum APC, MLH1, MSH2, MSH6 și PMS2, sunt asociate cu un risc crescut de cancer de colon⁽¹⁾. De exemplu, genele APC sunt implicate în polipoza adenomatoasă familială (FAP)^(2,3,4), iar mutațiile în MLH1 și MSH2 sunt frecvente în sindromul Lynch (cancer colorectal ereditar nonpolipozic; HNPCC)⁽⁵⁾. Genele APC (Adenomatous Polyposis Coli) sunt implicate în reglarea creșterii, aderenței și diferențierii celulare^(6,7). Mutațiile în genele APC conduc la formarea polipilor colonici, care au un potențial mare de malignizare. Persoanele cu FAP dezvoltă sute până la mii de polipi în colon și rect, de obicei în adolescență sau în tinerețe⁽¹⁾.

Sindromul Lynch, cunoscut și sub denumirea de cancer colorectal ereditar nonpolipozic (HNPCC), este cauzat de mutații în genele care codifică pentru proteinele implicate în repararea ADN-ului: MLH1, MSH2, MSH6 și PMS2⁽⁸⁾. Aceste mutații duc la o acumulare de erori genetice în celulele colonice, favorizând dezvoltarea cancerului⁽⁵⁾. Alte gene implicate în cancerul de colon includ TP53, KRAS și BRAF. Aceste mutații sunt mai frecvente în cancerul de colon sporadic, dar pot apărea și în cazurile ereditare⁽⁹⁾.

Studiile epidemiologice indică faptul că persoanele cu mutații genetice specifice au un risc mult mai mare de a dezvolta cancer de colon comparativ cu populația generală. De exemplu, riscul de cancer de colon la persoanele cu sindrom Lynch este estimat la 70-80% pe parcursul vieții⁽¹⁰⁾.

Factorii de mediu joacă un rol semnificativ în incidența cancerului de colon. Expunerea la toxine, fumatul, consumul excesiv de alcool și sedentarismul sunt factori de risc bine documentați. Poluarea mediului, substanțele chimice industriale și pesticidele pot contribui, de asemenea, la creșterea riscului⁽¹¹⁾. Studiile epidemiologice arată că stilul de viață influențează incidența cancerului de colon. Fumatul și consumul excesiv de alcool sunt factori de risc importanți pentru cancerul de colon. Fumatul este asociat cu un risc crescut cu 18% pentru cancerul de colon, în timp ce alcoolul poate deteriora mucoasa colonului și poate crește inflamația, favorizând carcinogeneza^(12,13). O dietă bogată în carne roșie, procesată și săracă în fibre este asociată cu un risc crescut de cancer de colon⁽¹⁶⁾. Activitatea fizică regulată poate reduce riscul de cancer de colon cu până la 19%⁽¹⁴⁾.

Relația aliment-boală

Relația stabilită dintre boala inflamatorie intestinală, cancerul colorectal și nutriție este bazată pe dovezi solide care arată că anumite tipuri de alimente pot avea un efect protector sau dăunător asupra riscului de boli neoplazice, inclusiv asupra riscului de cancer colorectal⁽¹⁷⁾. În urma mai multor studii, s-a demonstrat că factorii nutriționali sunt cel mai des responsabili pentru majoritatea cazurilor de cancer colorectal, prin urmare atenția acordată alimentației trebuie să fie ridicată⁽¹⁸⁾. Stilul alimentar este în strânsă legătură cu etapele carcinogenezei și le influențează prin diverse mecansime. Factorii nutriționali joacă un rol important în stresul oxidativ, angiogeneză, modularea apărării gazdei și în căile inflamatorii, precum și în debutul și severitatea bolii inflamatorii intestinale (IBD)⁽¹⁹⁾.

De asemenea, obiceiurile alimentare pot influența indirect obezitatea viscerală, sindromul metabolic și afecțiunile hepatobiliare, toate acestea fiind cunoscute ca reprezentând factori de risc în apariția sau dezvoltarea complicațiilor în urma bolilor inflamatorii intestinale și/sau a cancerului colorectal⁽¹⁹⁾.

Microbiota intestinală, alături de funcția barierei intestinale sunt factori extrem de relevanți în relație cu tiparele alimentare, bolile inflamatorii intestinale și cancerul⁽²⁰⁾. Unii factori nutriționali pot influența toate căile relevante de stabilitate genomică și tumorigenică, inclusiv expunerea la agenți cancerigeni alimentari, distrugerea și repararea structurii ADN-ului sau modificările epigenetice, precum și moartea programată a celulelor⁽²¹⁾.

Micronutrienții, printre care seleniulși zincul, ajută la repararea structurii ADN-ului, pot proteja împotriva deteriorării acestuia și pot modula metilarea insulelor CpG, inducând apoptoza, diferențierea sau proliferarea^(19,22,23). Alimentele cu frunze verzi, leguminoasele și citricele sunt bogate în vitamina B9, care oferă stabilitate ADN-ului, contribuind la echilibrul funcționării genomului și furnizând nucleotide pentru repararea și replicarea ADN-ului. Deficiența de folați poate induce exprimarea haotică și dezorganizată a genelor și a proteinelor, conducând în final la carcinogeneză⁽¹⁹⁾. Pe de altă parte, consumul excesiv de folați poate face mai mult rău decât bine, stimulând creșterea masei tumorale⁽¹⁹⁾. Alcoolul acționează în mod opus folatului, perturbând acțiunea acestuia și afectând diferite stadii ale mecanismelor sale. Rezultatele cercetărilor au demonstrat că riscul de dezvoltare a cancerului colorectal este direct proporțional cu consumul de alimente încadrate în tiparul „sărace în metil” comparativ cu consumul de alimente „bogate în metil”. Alimentele „sărace” în metil au un aport crescut de alcool și scăzut de folați, iar cele „bogate în metil” au caracteristicile exact opuse⁽¹⁹⁾.

Chiar dacă mult timp bolile inflamatorii intestinale au fost asociate cu subnutriție și cu un indice de masă corporală scăzut, dovezile actuale arată că aceste tipuri de boli nu duc neapărat la hiponutriție, ci la malnutriție. Pacientul se alimentează cât îi solicită organismul, dar nu mai este în măsură să proceseze, să metabolizeze și să înmagazineze nutrienții și vitaminele necesare pentru a-și desfășura procesele zilnice. Bolile inflamatorii intestinale sunt frecvente și la persoanele supraponderale sau obeze, indiferent de vârstă⁽¹⁹⁾. În cazul acestei boli, grăsimea viscerală și riscul de sindrom metabolic sunt în strânsă relație cu complicațiile severe ale bolii și cu ratele crescute de recidivă în boala Crohn⁽¹⁹⁾.

Dieta joacă un rol esențial în dezvoltarea cancerului de colon. Consumul de carne roșie și procesată crește riscul, în timp ce dietele bogate în fibre, fructe și legume au un efect protector⁽¹⁶⁾. Carnea roșie conține hemoglobină, care poate deteriora mucoasa colonului, iar carnea procesată conține nitrați și nitriți, care pot fi cancerigeni⁽²⁴⁾. O dietă bogată în fibre reduce riscul de cancer de colon. Fibrele ajută la menținerea sănătății colonului prin accelerarea tranzitului intestinal și reducerea timpului de contact între potențialele carcinogene și mucoasa colonului^(25,26). Fructele și legumele sunt bogate în antioxidanți, vitamine și minerale, care protejează celulele colonului de deteriorare și inflamație⁽²⁷⁾.

Microbiota intestinală

Microbiota intestinală începe să se dezvolte chiar de la naștere, depinzând de caracteristicile individuale și de factorii de mediu. Recent s-a demonstrat corelația dintre microbiota colonică și dezvoltarea cancerului de colon, datorită abilităților acesteia de a controla proliferarea și diferențierea celulelor epiteliale. Microbiota colonică produce nutrienți și produși bioactivi care blochează reproducerea organismelor patogene și susține sistemul imunitar⁽²⁸⁾. Microbiota intestinală este destabilizată de mai mulți factori, printre care stilul de viață, antibioticele, dieta alimentară, precum și de procesele inflamatorii sau infecțioase care au loc în organism⁽²⁹⁾.

S-a efectuat un studiu pe șoareci și s-a demonstrat că, odată ce unor șoareci cu dietă săracă în grăsimi li s-a transferat microbiotă de colon de la un grup de șoareci cu o dietă bogată în grăsimi, are loc accelerarea creșterii tumorii, sugerând că modificările produse de dietă la nivelul microbiotei colonului pot avea un efect sinergic cu factorii genetici asupra proliferării și diferențierii celulelor epiteliale, asociate cu cancerul de colon⁽³⁰⁾.

Chiar dacă dezvoltarea cancerului colorectal nu a fost atribuit niciunui microorganism specific, sunt câteva exemple de bacterii care au fost identificate în cancerul colorectal. Streptococcus bovis a fost descoperit datorită răspunsului imun umoral crescut pentru antigenul S. bovis RpL7/L12, asociat cu un ris crescut de cancer colorectal⁽³¹⁾. De asemenea, a fost evidențiată o prevalență crescută a Bacteroidos fragilis enterotoxigene în cancerul colorectal uman⁽³²⁾, iar Escherichia coli a avut valori crescute, fiind asociată la nivelul mucoasei în acest tip de cancer⁽³³⁾.

Suplimente alimentare

Seleniul și zincul sunt printre cei mai cunoscuți micronutrienți pentru efectele lor anticancerigene^{(19,22,23,34)}. Suplimentarea cu vitamina B9 în dietă sau la nivel plasmatic poate reduce riscul de declanșare a cancerului colorectal^(19,35). Vitamina D și calciul pot avea efect protector prin scăderea proliferării celulare, inhibarea angiogenezei, stimularea apoptozei și promovarea diferențierii celulare^(36,37).

Polifenolii sunt cunoscuți și pentru efectele antioxidante, inhibarea reproducerii anormale celulare, interacțiunile cu căile apoptotice și proprietățile antiangiogenice și antimetastatice^(37,38,39). Turmericul are proprietăți antioxidante, antiinflamatorii și antitumorale. Este demonstrat că turmericul poate inhiba invazia celulară și reduce procesele inflamatorii din organism⁽⁴⁰⁾.

Concluzii

În domeniul sănătății, există o orientare în favoarea medicinei curative, cu tratament punctual și medicamentos specific fiecărei patologii, fără a se pune un accent suficient pe prevenție și pe managementul igieno-dietetic al bolii. În special când este vorba de o boală oncologică, metabolică sau cronică, este important ca sistemul de sănătate să ofere tratament și îngrijire multidisciplinară, astfel încât pacientului să i se furnizeze o gamă variată de opțiuni terapeutice.

Dieteticianul are rolul de a preveni instalarea unei patologii cronice în rândul grupurilor vulnerabile, precum și de a însoți pacientul cronic pe drumul anevoios al unei astfel de boli. 

Autor corespondent: Ana-Victoria Stroe E-mail: stroe.anavictoria98@gmail.com

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.