Rolul intervenţiilor de stil de viaţă în îngrijirea posttratament a copiilor cu afecţiuni oncologice

Introducere

Cancerul pediatric reprezintă una dintre cele mai importante provocări ale medicinei pediatrice, atât prin impactul bolii și al tratamentului asupra copilului, cât și prin consecințele pe termen lung asupra dezvoltării fizice, psihologice și sociale. În ultimele decenii, îmbunătățirea protocoalelor terapeutice, accesul la terapii moderne și dezvoltarea îngrijirilor de suport au determinat o creștere semnificativă a supraviețuirii copiilor diagnosticați cu cancer. Această evoluție a schimbat profund paradigma îngrijirii oncologice pediatrice, accentul mutându-se treptat de la supraviețuirea imediată la calitatea vieții și prevenirea efectelor tardive (Tonorezos et al., 2022; Children’s Oncology Group, 2023).

Supraviețuitorii cancerului pediatric reprezintă o populație vulnerabilă, cu risc crescut de complicații endocrine, cardiometabolice, musculoscheletale și psihosociale. Aceste efecte pot apărea în perioada imediat următoare tratamentului sau se pot manifesta la distanță, uneori după ani sau decenii. De aceea, monitorizarea pe termen lung nu trebuie privită ca o etapă secundară a îngrijirii, ci ca pe o componentă esențială a managementului oncologic pediatric (Oeffinger & Hudson, 2020; Tonorezos et al., 2022).

Printre efectele tardive cu impact major asupra sănătății se numără excesul ponderal, obezitatea și tulburările metabolice. Studiile observaționale au evidențiat faptul că anumite categorii de supraviețuitori ai cancerului pediatric, în special copiii tratați pentru leucemie limfoblastică acută sau cei expuși radioterapiei craniene, pot avea un risc crescut de acumulare a țesutului adipos și de alterare a profilului metabolic (Belle et al., 2018; Zhang et al., 2014).

Mecanismele implicate sunt complexe și nu pot fi explicate printr-un singur factor. Tratamentul cu corticosteroizi poate influența apetitul, distribuția țesutului adipos și metabolismul glucidic. Radioterapia craniană poate afecta axul hipotalamo-hipofizar, contribuind la apariția deficitului de hormon de creștere, a tulburărilor tiroidiene sau a altor disfuncții endocrine. În același timp, perioadele lungi de spitalizare, limitarea activității fizice, anxietatea familială și modificările comportamentului alimentar pot favoriza instalarea unui stil de viață sedentar și dezechilibrat (Schadler et al., 2018; Belle et al., 2018).

Din această perspectivă, alimentația și activitatea fizică au devenit elemente centrale ale îngrijirii post-tratament. Intervențiile de stil de viață nu au doar rolul de a preveni creșterea în greutate, ci și de a susține dezvoltarea normală, de a menține o compoziție corporală adecvată, de a reduce riscul cardiometabolic și de a îmbunătăți calitatea vieții. Totuși, literatura arată că dovezile privind eficiența intervențiilor nutriționale la supraviețuitorii cancerului pediatric sunt încă limitate, iar studiile disponibile diferă semnificativ ca design, durată și populații incluse (Cohen et al., 2016).

În plus, familia joacă un rol central în formarea și menținerea comportamentelor alimentare ale copilului. După finalizarea tratamentului, părinții pot manifesta preocupări intense privind alimentația, recidiva bolii și recuperarea copilului. În absența unei educații nutriționale corecte, aceste preocupări pot favoriza adoptarea unor diete restrictive, utilizarea nejustificată a suplimentelor sau excluderea unor grupe alimentare fără indicație medicală. Prin urmare, educația familiei și combaterea dezinformării reprezintă componente importante ale intervențiilor de stil de viață.

Scopul acestei lucrări este de a sintetiza critic dovezile recente privind rolul intervențiilor de stil de viață în îngrijirea posttratament a copiilor cu afecțiuni oncologice și de a evidenția importanța intervenției nutriționale, a activității fizice, a educației familiale și a abordării multidisciplinare în prevenirea complicațiilor metabolice pe termen lung.

Materiale și metodă

S-a apelat la o abordare de tip metasinteză cu elemente de review cvasisistematic. Metodologia a fost structurată cu respectarea parțială a recomandărilor PRISMA privind transparența selecției și raportării studiilor, fiind adaptată unui demers de sinteză calitativă orientat spre integrarea ghidurilor clinice, a review-urilor sistematice, a studiilor observaționale și a lucrărilor relevante pentru practica clinică.

A fost realizată o căutare bibliografică în bazele de date PubMed, Scopus și Web of Science pentru perioada 2014-2026. Strategia de căutare a inclus combinații ale termenilor: „childhood cancer survivors”, „pediatric oncology”, „survivorship care”, „obesity”, „overweight”, „metabolic syndrome”, „nutrition intervention”, „diet quality”, „physical activity”, „lifestyle intervention”, „long-term follow-up” și „late effects”.

Au fost incluse lucrări peer-reviewed, ghiduri clinice internaționale, review-uri sistematice, studii observaționale și articole relevante care au analizat efectele tardive ale tratamentului oncologic pediatric, riscul de obezitate și de tulburări metabolice, calitatea dietei, intervențiile nutriționale, activitatea fizică și modelele de îngrijire pe termen lung. Au fost excluse rapoartele de caz, studiile efectuate exclusiv pe populații adulte fără antecedente de cancer pediatric, sursele fără relevanță clinică directă și publicațiile care nu abordau perioada de supraviețuire sau îngrijirea posttratament.

Procesul de selecție a urmat etapele de identificare, screening, evaluare a eligibilității și includere. După eliminarea duplicatelor, titlurile și rezumatele au fost analizate în raport cu obiectivele studiului, iar articolele considerate relevante au fost evaluate integral. Analiza finală a fost realizată prin sinteză calitativă, cu accent pe convergența dintre recomandările ghidurilor clinice și dovezile provenite din studii observaționale și review-uri sistematice.

Rezultate și discuție

Supraviețuirea în cancerul pediatric și necesitatea îngrijirii pe termen lung

Creșterea supraviețuirii în cancerul pediatric a generat o nevoie tot mai mare de programe structurate de monitorizare pe termen lung. Supraviețuitorii cancerelor diagnosticate în copilărie pot trăi multe decenii după finalizarea tratamentului, ceea ce înseamnă că efectele tardive ale terapiei oncologice pot influența semnificativ sănătatea adultului tânăr și a adultului matur (Tonorezos et al., 2022).

Ghidurile Children’s Oncology Group subliniază necesitatea unui follow-up adaptat riscului individual, în funcție de diagnosticul oncologic, tipul tratamentului primit, dozele cumulative de chimioterapie, expunerea la radioterapie și comorbiditățile existente. Această abordare permite identificarea precoce a complicațiilor endocrine, cardiovasculare și metabolice și orientarea pacientului către intervenții adecvate (Children’s Oncology Group, 2023).

În acest cadru, intervențiile de stil de viață nu trebuie considerate recomandări generale, ci componente ale unei strategii preventive structurate. Alimentația, activitatea fizică și educația familiei influențează evoluția metabolică și pot contribui la reducerea riscului de complicații tardive.

Obezitatea și excesul ponderal la supraviețuitorii cancerului pediatric

Obezitatea reprezintă una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică la nivel pediatric, iar supraviețuitorii cancerului pot prezenta vulnerabilități suplimentare față de populația generală. Studiul Swiss Childhood Cancer Survivor Study a arătat că riscul de exces ponderal este influențat de factori demografici, de stilul de viață și de tratamente oncologice specifice, iar supraviețuitorii leucemiei au fost identificați ca grup cu risc particular (Belle et al., 2018).

În cazul leucemiei limfoblastice acute, creșterea ponderală poate fi favorizată de utilizarea corticosteroizilor, de modificările apetitului, scăderea activității fizice și de posibilele efecte endocrine ale tratamentului. De asemenea, radioterapia craniană, utilizată mai frecvent în protocoalele mai vechi, poate contribui la tulburări ale axului hipotalamo-hipofizar și la modificări ale compoziției corporale (Zhang et al., 2014; Belle et al., 2018).

Excesul ponderal nu trebuie interpretat doar prin prisma indicelui de masă corporală. La copiii supraviețuitori ai cancerului, modificările compoziției corporale pot include creșterea masei adipoase concomitent cu reducerea masei musculare. Această situație poate amplifica riscul metabolic chiar și atunci când greutatea corporală nu pare sever modificată.

Sindromul metabolic și riscul cardiometabolic

Tulburările metabolice reprezintă o categorie importantă de efecte tardive la supraviețuitorii cancerului pediatric. Acestea pot include rezistență la insulină, dislipidemie, hipertensiune arterială, obezitate abdominală și modificări ale metabolismului glucidic. Asocierea acestor factori crește riscul de sindrom metabolic și poate contribui la dezvoltarea bolilor cardiovasculare la vârsta adultă (Firoz et al., 2022).

Riscul cardiometabolic este influențat atât de tratamentul oncologic, cât și de factorii comportamentali. Anumite terapii pot afecta funcția cardiacă, metabolismul endocrin sau compoziția corporală, iar sedentarismul și alimentația dezechilibrată pot amplifica aceste vulnerabilități. Din acest motiv, prevenția metabolică trebuie începută precoce și continuată pe termen lung.

Monitorizarea parametrilor antropometrici și metabolici trebuie să includă evaluarea greutății, înălțimii, indicelui de masă corporală, circumferinței abdominale, tensiunii arteriale, glicemiei și profilului lipidic, în funcție de riscul individual. Această monitorizare permite identificarea timpurie a modificărilor și inițierea intervențiilor personalizate.

Rolul intervenției nutriționale

Intervenția nutrițională reprezintă una dintre cele mai importante componente ale îngrijirii posttratament. Totuși, dovezile privind eficiența intervențiilor nutriționale la supraviețuitorii cancerului pediatric sunt încă limitate. Review-ul Cochrane realizat de Cohen și colaboratorii a arătat că există puține studii riguroase în acest domeniu și că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili cele mai eficiente modele de intervenție (Cohen et al., 2016).

Chiar și în absența unui număr mare de trialuri randomizate, literatura susține importanța evaluării nutriționale și a consilierii individualizate. Recomandările trebuie adaptate vârstei, diagnosticului, tratamentului primit, statusului ponderal, parametrilor metabolici, preferințelor alimentare și contextului familial. O intervenție eficientă nu se limitează la prescrierea unei diete, ci urmărește formarea unor comportamente alimentare sustenabile.

Calitatea dietei reprezintă un obiectiv important. Studiile privind aportul alimentar la supraviețuitorii cancerului pediatric au arătat că aceștia pot avea un consum insuficient de fructe, legume, fibre sau calciu și un aport crescut de alimente cu densitate energetică mare (Zhang et al., 2015; Belle et al., 2021). Aceste patternuri alimentare pot contribui la creșterea riscului metabolic și la apariția dezechilibrelor nutriționale.

Intervenția nutrițională trebuie să evite mesajele restrictive și culpabilizante. La copiii cu istoric oncologic, alimentația este adesea încărcată emoțional, atât pentru copil, cât și pentru familie. În perioada tratamentului, părinții pot încuraja copilul să mănânce orice aliment acceptat, pentru a preveni scăderea ponderală sau malnutriția. După finalizarea tratamentului, această strategie poate persista și poate favoriza un aport alimentar dezechilibrat. De aceea, tranziția către o alimentație sănătoasă trebuie realizată gradual, cu respectarea particularităților psihologice ale copilului și ale familiei.

Activitatea fizică și reducerea sedentarismului

Activitatea fizică are un rol esențial în prevenirea complicațiilor metabolice și în recuperarea funcțională a copiilor supraviețuitori ai cancerului. Beneficiile acesteia includ creșterea masei musculare, îmbunătățirea sensibilității la insulină, susținerea sănătății cardiovasculare, reducerea oboselii și îmbunătățirea stării psihologice (Schadler et al., 2018).

În timpul tratamentului oncologic, copilul poate deveni mai puțin activ din cauza oboselii, durerii, spitalizărilor, restricțiilor medicale sau a anxietății părinților. După finalizarea tratamentului, revenirea la un nivel adecvat de activitate fizică poate fi dificilă, mai ales în absența unui plan structurat. Din acest motiv, recomandările privind mișcarea trebuie individualizate și integrate treptat în rutina copilului.

Activitatea fizică nu trebuie formulată exclusiv ca instrument pentru controlul greutății. Pentru copiii supraviețuitori ai cancerului, aceasta are și rol de recuperare a încrederii în propriul corp, de reintegrare socială și de reducere a anxietății asociate experienței bolii. Programele adaptate vârstei, capacității funcționale și preferințelor copilului pot crește aderența și pot transforma mișcarea într-un comportament sustenabil.

Educația familiei și combaterea dezinformării

Familia are un rol central în îngrijirea copilului după finalizarea tratamentului oncologic. Părinții sunt cei care organizează alimentația, stabilesc rutina zilnică, decid accesul la activități fizice și filtrează informațiile medicale sau nutriționale la care este expus copilul.

În contextul actual, părinții copiilor cu afecțiuni oncologice sunt frecvent expuși la informații contradictorii privind alimentația, suplimentele, „dieta anticancer” sau restricțiile alimentare. O parte dintre aceste informații nu au fundament științific și pot conduce la practici dezechilibrate, precum eliminarea nejustificată a unor grupe alimentare, utilizarea excesivă a suplimentelor sau adoptarea unor regimuri restrictive.

Educația nutrițională bazată pe dovezi este esențială pentru prevenirea acestor situații. Părinții trebuie să primească informații clare, adaptate nivelului lor de înțelegere și compatibile cu recomandările medicale. Materialele educaționale validate științific pot facilita colaborarea dintre familie și echipa medicală și pot reduce riscul de dezinformare.

Elaborarea unui ghid destinat părinților copiilor cu afecțiuni oncologice poate reprezenta un instrument util în practica clinică. Un astfel de ghid ar trebui să includă recomandări privind alimentația echilibrată, hidratarea, activitatea fizică, monitorizarea creșterii, semnele de risc nutrițional și modalitățile de identificare a informațiilor nevalidate.

Rolul dieteticianului în echipa multidisciplinară

Îngrijirea posttratament a copiilor supraviețuitori ai cancerului necesită o abordare multidisciplinară. Oncologul, pediatrul, endocrinologul, dieteticianul, psihologul și specialistul în activitate fizică au roluri complementare în evaluarea și monitorizarea copilului (Tonorezos et al., 2022).

Dieteticianul autorizat are un rol esențial în evaluarea statusului nutrițional, identificarea factorilor de risc, formularea recomandărilor personalizate și monitorizarea evoluției. Intervenția dieteticianului trebuie integrată în planul general de follow-up, nu aplicată separat. Colaborarea cu medicul oncolog și cu endocrinologul este importantă mai ales în cazurile cu risc metabolic, disfuncții endocrine sau modificări semnificative ale compoziției corporale.

În același timp, psihologul poate susține modificarea comportamentelor alimentare dezadaptative, reducerea anxietății familiale și îmbunătățirea relației copilului cu propriul corp. Integrarea acestor intervenții crește șansa ca recomandările să fie aplicate pe termen lung.

Integrarea intervențiilor de stil de viață în programele de follow-up

Modelele moderne de îngrijire a supraviețuitorilor cancerului pediatric susțin trecerea de la monitorizarea fragmentată la programe structurate, adaptate riscului individual. Aceste programe trebuie să includă nu doar screening pentru complicații medicale, ci și evaluarea comportamentelor de stil de viață (Children’s Oncology Group, 2023; DeVine et al., 2025).

Intervențiile de stil de viață trebuie introduse cât mai precoce după finalizarea tratamentului, dar adaptate stării clinice a copilului. În unele cazuri, obiectivul inițial poate fi restabilirea unui pattern alimentar regulat; în altele, reducerea sedentarismului, îmbunătățirea compoziției corporale sau corectarea unor deficite nutriționale.

Un element important este continuitatea îngrijirii. Recomandările izolate, oferite o singură dată, au impact limitat. În schimb, monitorizarea periodică, reevaluarea obiectivelor și implicarea activă a familiei pot susține schimbarea comportamentală pe termen lung.

Această lucrare are limitările inerente unei metasinteze cu elemente de review cvasisistematic. Nu a fost realizată o metaanaliză cantitativă, ceea ce limitează posibilitatea estimării precise a magnitudinii efectelor intervențiilor analizate.

Studiile disponibile privind intervențiile nutriționale și de stil de viață la supraviețuitorii cancerului pediatric sunt relativ puține și prezintă o eterogenitate metodologică importantă. Diferențele privind diagnosticul oncologic, tipul tratamentului, vârsta participanților, durata follow-upului și indicatorii utilizați pentru evaluarea rezultatelor limitează comparabilitatea directă între studii.

De asemenea, multe cercetări provin din centre specializate și din țări cu venituri ridicate, ceea ce poate limita aplicabilitatea concluziilor în contexte socioeconomice diferite. În plus, nu poate fi exclus un posibil bias de publicare, deoarece studiile cu rezultate pozitive sunt mai susceptibile de a fi publicate.

O altă limitare este reprezentată de faptul că unele recomandări privind stilul de viață se bazează pe extrapolarea dovezilor din populația pediatrică generală sau din oncologia adultului, în condițiile în care studiile specifice pentru supraviețuitorii cancerului pediatric sunt încă insuficiente. Acest aspect subliniază necesitatea unor cercetări longitudinale și intervenționale mai bine standardizate.

Concluzii

Supraviețuitorii cancerului pediatric reprezintă o populație cu risc crescut de efecte tardive, inclusiv obezitate, modificări ale compoziției corporale, tulburări endocrine și complicații cardiometabolice. Aceste riscuri sunt determinate de interacțiunea dintre tratamentul oncologic, vulnerabilitățile biologice individuale și factorii comportamentali care influențează stilul de viață după finalizarea terapiei.

Intervențiile privind stilul de viață reprezintă o componentă esențială a îngrijirii posttratament. Consilierea nutrițională individualizată, promovarea activității fizice, educația familiei și monitorizarea continuă pot contribui la prevenirea complicațiilor metabolice și la îmbunătățirea calității vieții.

Rolul dieteticianului autorizat este important în evaluarea statusului nutrițional, în identificarea factorilor de risc și în susținerea familiei în adoptarea unor comportamente alimentare sănătoase. Totodată, eficiența intervențiilor crește când acestea sunt integrate într-o echipă multidisciplinară și adaptate nevoilor individuale ale copilului.

Direcțiile viitoare de cercetare ar trebui să includă dezvoltarea unor intervenții nutriționale standardizate, evaluarea pe termen lung a programelor de activitate fizică și elaborarea unor materiale educaționale validate pentru părinți. Abordarea integrată, multidisciplinară și bazată pe dovezi reprezintă standardul actual pentru îngrijirea pe termen lung a copiilor supraviețuitori ai cancerului. 

Autor corespondent:  Liana Conțiu E-mail: liana.contiu@gmail.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.