Consilierea psihonutriţională a vârstnicilor cu diabet zaharat din mediul rural

Introducere

Consilierea psihonutrițională reprezintă o abordare integrată care combină principiile psihologiei și ale nutriției pentru a sprijini persoanele în gestionarea alimentației și a comportamentelor alimentare. Aceasta urmărește înțelegerea și modificarea relației dintre alimente, emoții și comportamente, având ca scop promovarea sănătății fizice, emoționale și mintale.

În cazul vârstnicilor din mediul rural, această temă este relevantă, deoarece stilul de viață, obiceiurile alimentare și accesul limitat la informație pot influența semnificativ starea de sănătate. Participanții incluși în studiu provin din mediul rural și locuiesc la domiciliu, ceea ce reflectă condițiile reale de viață și autonomia în luarea deciziilor alimentare. Comparativ cu mediul urban, mediul rural se caracterizează printr-un acces mai redus la servicii medicale și la consiliere nutrițională, precum și printr-un nivel mai scăzut de educație pentru sănătate. În același timp, alimentația este influențată de tradiții și de disponibilitatea alimentelor produse local, ceea ce poate conduce la un consum crescut de alimente bogate în grăsimi și preparate prin prăjire. În mediul urban, accesul la servicii medicale și informație este mai facil, însă acest lucru este asociat și cu un consum crescut de produse ultraprocesate și cu comportamente alimentare dezechilibrate^(1,2).

Alegerea diabetului zaharat ca patologie de interes se justifică prin prevalența crescută și impactul major asupra sănătății publice. La nivel mondial, se estimează că aproximativ 537 de milioane de adulți trăiesc cu diabet zaharat, iar acest număr este preconizat să crească semnificativ în următoarele decenii, în special în rândul populației vârstnice⁽³⁾. Impactul bolii este major, fiind asociat cu un risc crescut de complicații cardiovasculare, metabolice și funcționale, precum și cu o scădere semnificativă a calității vieții. În Europa, prevalența diabetului este estimată la aproximativ 9-10% din populația adultă, ceea ce reflectă o povară importantă asupra sistemelor de sănătate⁽³⁾. În România, prevalența diabetului zaharat este mai ridicată comparativ cu media europeană, fiind estimată la aproximativ 11,6% în rândul populației adulte, cu un număr total de aproximativ 1,3-2 milioane de persoane diagnosticate sau nediagnosticate, conform studiului epidemiologic național PREDATORR⁽⁴⁾. Această situație plasează România printre țările europene cu o prevalență crescută a diabetului zaharat, subliniind necesitatea unor intervenții eficiente de prevenție și de management. Creșterea prevalenței diabetului este strâns legată de modificările stilului de viață, în special de alimentația dezechilibrată, sedentarismul și creșterea prevalenței obezității^(3,4).

Indicatorii antropometrici sunt utilizați frecvent pentru evaluarea riscului cardiometabolic și pentru identificarea persoanelor cu risc crescut de diabet zaharat și boli cardiovasculare. Pe lângă indicele de masă corporală (IMC), raportul circumferință abdominală/înălțime (WHtR) este considerat un instrument util pentru evaluarea distribuției adipozității abdominale și a riscului metabolic, numeroase studii demonstrând capacitatea sa predictivă pentru sindromul metabolic, fragilitate și multimorbiditate la adulții și vârstnicii din populația generală^(5-7).

În acest context, intervențiile nutriționale și comportamentale joacă un rol esențial în prevenirea și managementul diabetului zaharat. Studiile disponibile arată că intervențiile realizate de dieteticieni și programele de consiliere nutrițională pot contribui la îmbunătățirea comportamentelor alimentare, la optimizarea controlului metabolic și la creșterea aderenței la recomandările terapeutice, inclusiv în rândul populației vârstnice^(8-10).

Studiul de față își propune să evalueze percepțiile, reacțiile, preocupările, nevoile de informare și eficacitatea comunicării privind importanța stilului de viață la un lot de vârstnici din mediul rural, prin analiza comportamentelor alimentare, a nivelului de activitate fizică și a disponibilității pentru schimbare.

Materiale și metodă

Evaluarea a fost realizată la un grup de 40 de respondenți proveniți din mediul rural, din județul Mureș (comuna Ibănești), dintre care 20 prezentau diabet zaharat (lotul de studiu), iar 20 nu prezentau diabet zaharat (lotul de control). Studiul este de tip descriptiv, observațional.

Alegerea comparării persoanelor cu diabet zaharat cu cele fără această afecțiune a fost determinată de prevalența crescută a DZ în mediul rural și de impactul major al stilului de viață asupra apariției și evoluției bolii. Diabetul zaharat reprezintă o afecțiune metabolică strâns corelată cu factori comportamentali precum alimentația și nivelul de activitate fizică, ceea ce permite evaluarea diferențelor de stil de viață și a disponibilității pentru schimbare între cele două grupuri. Comparativ cu alte patologii cronice, precum bolile cardiovasculare, diabetul zaharat oferă un cadru mai direct pentru analiza relației dintre comportamentele de sănătate și statusul clinic.

Colectarea datelor s-a realizat prin intermediul unui chestionar original, aplicat persoanelor care s-au prezentat la medicul de familie pentru efectuarea examenului anual de bilanț, precum și prin analiza fișei pacientului completată de medic. În 2022, în colaborare cu medicul de familie din arealul studiat, au fost obținute datele medicale ale subiecților și s-a distribuit chestionarul de evaluare a stilului de viață și a comportamentelor cu risc, pe baza consimțământului informat și asigurând anonimatul datelor.

Chestionarul a fost alcătuit din 23 de întrebări și a urmărit obținerea de informații privind caracteristicile demografice, prezența diabetului zaharat și a altor boli cronice, indicele de masă corporală, circumferința abdominală și raportul circumferință abdominală/înălțime. De asemenea, au fost evaluate comportamentele și atitudinile legate de stilul de viață, inclusiv dorința de schimbare, frecvența consumului de alimente prăjite, snacksuri, dulciuri și băuturi îndulcite, consumul de alcool, precum și nivelul de activitate fizică. S-au inclus întrebări închise, cu răspuns unic, și întrebări pe scala Likert pentru evaluarea motivației de schimbare a stilului de viață. Pentru analiza statistică, răspunsurile au fost grupate în două categorii: consum redus (0-2 ori/săptămână) și consum frecvent (≥3 ori/săptămână).

În contextul acestui studiu, stilul de viață a fost apreciat prin analiza comportamentelor alimentare, a consumului de alcool, a nivelului de activitate fizică și a disponibilității pentru schimbare. Schimbarea stilului de viață se referă la disponibilitatea participanților de a adopta comportamente favorabile sănătății, respectiv îmbunătățirea obiceiurilor alimentare, reducerea consumului de alimente cu potențial metabolic nefavorabil, creșterea nivelului de activitate fizică și limitarea comportamentelor de risc. Întrucât chestionarul nu a evaluat direct componentele specifice ale stilului de viață pe care participanții intenționează să le modifice, dorința de schimbare trebuie interpretată ca o disponibilitate generală de a adopta comportamente mai sănătoase.

Rezultate

Grupul de studiu a fost alcătuit din 40 de seniori, cu vârste cuprinse între 65 și 83 de ani (media 68,70±4,80 ani), dintre care 30% erau bărbați și 70% femei, toți provenind din mediul rural, județul Mureș. Dintre cei 40 de participanți, 50% (n=20) aveau diabet zaharat, iar 50% (n=20) nu aveau diabet zaharat. Dintre pacienții cu diabet zaharat, 42,50% prezentau diabet zaharat de tip 2, iar 7,50% diabet zaharat de tip 1.

În tabelul 1 se poate observa repartizarea datelor demografice ale celor două loturi evaluate, după sex și vârstă.

Analiza distribuției participanților în funcție de indicele de masă corporală (IMC) evidențiază absența cazurilor de subponderalitate în întregul lot studiat, ceea ce sugerează că problema predominantă este cea a excesului ponderal. Categoria normoponderală este slab reprezentată (12,5% din total), fiind prezentă exclusiv în rândul pacienților cu diabet zaharat (DZ), în special la femei (20%). În lotul fără DZ nu s-au înregistrat participanți normoponderali, ceea ce poate indica o tendință generală de exces ponderal în acest grup. Supraponderalitatea afectează un procentaj semnificativ al participanților (42,5%), fiind mai frecventă în lotul fără DZ (60% cumulat bărbați și femei) comparativ cu lotul cu DZ (25%).

Această distribuție sugerează că persoanele fără diabet se află într-o etapă intermediară de risc metabolic, caracterizată prin acumulare ponderală, dar fără manifestări clinice ale diabetului. Obezitatea reprezintă categoria dominantă (45% din total), cu o prevalență mai ridicată în rândul pacienților cu DZ (50%) comparativ cu cei fără DZ (40%). În plus, se observă o afectare mai pronunțată a femeilor, atât în lotul total (35% față de 10% la bărbați), cât și în subgrupul cu DZ (40%). Acest aspect sugerează o vulnerabilitate crescută a sexului feminin la acumularea excesivă de țesut adipos și la asocierea acesteia cu diabetul zaharat.

În tabelul 3 se distinge repartizarea participanților în funcție de circumferința abdominală și raportul circumferință abdominală/înălțime (WHtR), indicatori esențiali în evaluarea riscului cardiometabolic, analiza fiind realizată pe loturi și pe sexe. În ceea ce privește circumferința abdominală, majoritatea participanților prezintă valori crescute (80%), ceea ce indică o prevalență ridicată a obezității abdominale în lotul studiat. Proporția este mai mare în rândul pacienților cu diabet zaharat (85%) comparativ cu cei fără diabet (75%), sugerând o asociere între diabet și acumularea excesivă de țesut adipos visceral.

Distribuția pe sexe arată că femeile prezintă o frecvență mai mare a valorilor crescute ale circumferinței abdominale (85,71%) comparativ cu bărbații (66,66%), ceea ce poate indica o susceptibilitate mai mare la obezitate abdominală și, implicit, la complicații metabolice. Analiza raportului circumferință abdominală/înălțime (WHtR) confirmă aceste tendințe, evidențiind faptul că majoritatea participanților (80%) se încadrează în categoria de risc crescut (>0,56). Proporția este ridicată atât în rândul persoanelor fără diabet zaharat (85%), cât și al celor cu diabet (75%), sugerând prezența unui risc cardiometabolic important chiar și în absența unui diagnostic de diabet.

Distribuția pe sexe pentru WHtR relevă, de asemenea, diferențe relevante: femeile prezintă o proporție mai mare de risc crescut (82,14%) comparativ cu bărbații (75%), în timp ce riscul moderat este mai frecvent la bărbați (25% versus 10,71%). Riscul scăzut este absent la bărbați și prezent într-o proporție redusă la femei (7,14%), ceea ce subliniază caracterul generalizat al riscului metabolic în întregul lot. Concordanța dintre cei doi indicatori analizați (circumferința abdominală și WHtR) întărește validitatea evaluării și evidențiază un profil antropometric nefavorabil, caracterizat prin prevalența crescută a obezității abdominale și a riscului cardiometabolic.

Frecvența consumului alimentar a fost evaluată raportat la numărul de porții consumate pe săptămână. Consumul redus a fost definit ca un consum de 0-2 ori/săptămână, iar consumul frecvent, ca un consum de ≥3 ori/săptămână, pentru toate categoriile de alimente.

Referitor la tiparele de consum ale principalelor alimente considerate nesănătoase, analizate comparativ între loturi, s-a evidențiat un consum redus pentru snacksuri și băuturi îndulcite (la majoritatea subiecților, respectiv 92,5% și 97,50%), sugerând o expunere relativ limitată la produsele ultraprocesate în lotul studiat.

Cu toate acestea, anumite obiceiuri alimentare rămân nefavorabile. S-a observat un aport frecvent de alimente prăjite, cu o pondere relativ ridicată (42,50%), mai pronunțat în rândul persoanelor fără diabet zaharat (55%) comparativ cu cele cu diabet (30%). O tendință similară se observă și pentru consumul de dulciuri, care este mai frecvent în grupul fără diabet (30% versus 25%). În ceea ce privește consumul de carne roșie, acesta este mai frecvent în rândul pacienților cu diabet zaharat (40%) comparativ cu cei fără diabet (20%), ceea ce poate reflecta diferențe în obiceiurile alimentare sau în recomandările dietetice urmate. Consumul de snacksuri și băuturi îndulcite este redus în ambele grupuri, fără diferențe majore, ceea ce poate fi explicat prin specificul alimentației tradiționale din mediul rural, caracterizată printr-un aport mai scăzut de produse industrializate.

Am monitorizat suplimentar atât comportamentele cu risc, cât și tipul de activitate fizică declarate de participanți, respectiv abuzul de alcool și tipul de mișcare regulată (incluzând aici plimbările, munca în gospodărie și sportul organizat).

Consumul de alcool a fost evaluat în funcție de frecvența săptămânală și tipul de băutură consumată (bere, vin și băuturi spirtoase). Categoria „0” a inclus absența consumului și consumul ocazional (0-2 ori/săptămână), iar categoria „1” a inclus consumul frecvent sau zilnic (≥3 ori/săptămână). Tipul predominant de alcool consumat în lotul studiat a fost vinul.

În ceea ce privește consumul de alcool, majoritatea participanților (50%) au raportat un consum ocazional, 40% au declarat că nu consumă alcool, iar 10% au raportat un consum mai frecvent (tabelul 5). Nu au fost observate diferențe importante între lotul cu diabet zaharat și cel fără diabet zaharat.

Tabelul 6 arată nivelul dorinței de schimbare a stilului de viață în rândul participanților, analizat în funcție de apartenența la lot (cu și fără diabet zaharat), de sex și de categoria de indice de masă corporală. La nivelul întregului lot, se observă că majoritatea participanților prezintă o motivație ridicată pentru schimbare (52,50%), în timp ce proporțiile pentru motivația moderată (27,50%) și scăzută (20%) sunt mai reduse. Acest rezultat indică o disponibilitate generală favorabilă adoptării unor comportamente sănătoase.

Comparativ între grupuri, pacienții cu diabet zaharat prezintă o proporție semnificativ mai mare de motivație ridicată (65%) față de cei fără diabet (40%), sugerând că diagnosticul de diabet poate acționa ca factor motivator pentru schimbarea stilului de viață. În schimb, motivația moderată este mai frecventă în rândul persoanelor fără diabet (40% versus 15%). Distribuția pe sexe arată valori relativ apropiate, cu o ușoară predominanță a motivației ridicate la femei (53,57%) comparativ cu bărbații (50%), în timp ce motivația scăzută este mai frecventă la bărbați (25% versus 17,85%).

Analiza în funcție de categoria IMC relevă diferențe interesante. Persoanele normoponderale prezintă cea mai mare proporție de motivație ridicată (80%), însă acest rezultat trebuie interpretat în contextul numărului redus de cazuri. În rândul persoanelor supraponderale și obeze, motivația ridicată rămâne predominantă (47,05% și, respectiv, 50%), însă există și proporții semnificative de motivație moderată și scăzută, ceea ce sugerează o variabilitate mai mare a disponibilității pentru schimbare în aceste grupuri.

Activitatea fizică a fost reprezentată predominant de activități nestructurate, în special de munca în gospodărie (67,50%) și de plimbări (20%). Doar 10% dintre participanți au raportat practicarea unui sport organizat, iar 2,50% s-au declarat sedentari. Distribuția tipurilor de activitate fizică a fost relativ similară între persoanele cu și fără diabet zaharat, ceea ce sugerează că nivelul de activitate fizică nu diferă semnificativ între cele două grupuri. Totuși prevalența activităților de intensitate ușoară și moderată poate fi insuficientă pentru a reduce riscul cardiometabolic și pentru a asigura un control eficient al greutății corporale.

Rezultatele obținute indică existența unor factori de risc importanți pentru sănătatea metabolică a persoanelor vârstnice din mediul rural. Prevalența ridicată a supraponderalității și obezității, alături de valorile crescute ale circumferinței abdominale susțin necesitatea dezvoltării unor programe de educație nutrițională și consiliere psihologică adaptate acestei categorii de populație.

Discuție

Rezultatele studiului evidențiază existența unui profil metabolic și nutrițional nefavorabil în rândul populației investigate, caracterizat prin prevalență crescută a excesului ponderal și a obezității abdominale, precum și prin obiceiuri alimentare dezechilibrate.

Analiza parametrilor antropometrici arată că majoritatea participanților prezintă valori crescute ale indicelui de masă corporală, cu numeroase cazuri încadrate în categoria obezității (IMC >30 kg/m²). Aceste rezultate sunt susținute de circumferința abdominală crescută la 80% dintre respondenți, proporția fiind mai mare în rândul pacienților cu diabet zaharat (85%) comparativ cu cei fără diabet (75%). De asemenea, raportul circumferință abdominală/înălțime (WHtR) depășește pragul de risc (>0,56) la 80% dintre subiecți, ceea ce indică un risc cardiometabolic crescut la nivelul întregului lot. Aceste valori permit încadrarea majorității participanților în categoria de risc cardiovascular crescut, conform criteriilor utilizate în evaluarea obezității abdominale (circumferință abdominală și WHtR), recunoscute ca indicatori predictivi pentru sindrom metabolic și boli cardiovasculare^(5-7).

Din punct de vedere alimentar, deși se observă un consum relativ redus de produse ultraprocesate (snacksuri și băuturi îndulcite), dieta rămâne dezechilibrată, prin frecvența crescută a consumului de alimente prăjite și de carne roșie. Consumul frecvent de prăjeli este prezent la 42,50% dintre respondenți, fiind chiar mai ridicat la persoanele fără diabet (55%), comparativ cu cele cu diabet (30%). În mod similar, consumul de dulciuri și sucuri este mai frecvent în grupul fără diabet, ­sugerând o posibilă influență a consilierii medicale asupra pacienților diagnosticați. Aceste rezultate indică faptul că diagnosticul de diabet zaharat poate determina o modificare parțială a comportamentului alimentar, însă nu suficientă pentru normalizarea profilului metabolic, având în vedere prevalența ridicată a obezității și a riscului abdominal^(8-10).

În ceea ce privește comportamentele de stil de viață, consumul de alcool este predominant ocazional (50%), fără diferențe majore între grupuri. Nivelul de activitate fizică este dominat de activități nestructurate, precum munca în gospodărie (67,50%), în timp ce practicarea exercițiului fizic organizat este redusă (10%). Nivelul activității fizice observat în lotul studiat reflectă specificul populației vârstnice din mediul rural, unde activitatea zilnică este reprezentată în principal de munca în gospodărie și activitățile agricole. Deși aceste activități contribuie la menținerea mobilității și la reducerea sedentarismului, ele nu asigură întotdeauna intensitatea și regularitatea recomandate pentru prevenirea bolilor metabolice și cardiovasculare^(1,3).

Un aspect favorabil evidențiat de studiu este nivelul relativ crescut al dorinței de schimbare a stilului de viață: 52,50% dintre participanți exprimă o motivație ridicată, proporția fiind mai mare în rândul pacienților cu diabet (65%). Acest rezultat sugerează că diagnosticul de diabet zaharat poate favoriza conștientizarea importanței stilului de viață și poate constitui un factor motivator pentru adoptarea unor comportamente mai sănătoase^(8,9).

Concluzii

Majoritatea respondenților vârstnici prezintă factori de risc cardiometabolic, evidențiați prin prevalența crescută a supraponderalității, obezității și a obezității abdominale, precum și prin valori crescute ale raportului circumferință abdominală/înălțime.

Deși alimentația specifică mediului rural este caracterizată printr-un consum redus de produse ultraprocesate, aceasta rămâne dezechilibrată prin aportul crescut de alimente prăjite și carne roșie, menținând un profil alimentar nefavorabil.

Pacienții cu diabet zaharat prezintă tendințe de control alimentar mai bune comparativ cu cei fără diabet, însă aceste modificări nu sunt suficiente pentru reducerea riscului metabolic global.

Activitatea fizică este predominant nestructurată și insuficientă pentru prevenția eficientă a bolilor cronice, iar consumul de alcool este în general ocazional.

Un aspect pozitiv îl reprezintă dorința crescută de schimbare a stilului de viață, în special în rândul pacienților cu diabet, ceea ce susține oportunitatea intervențiilor de consiliere psihonutrițională.

Rezultatele obținute subliniază necesitatea implementării unor programe de educație nutrițională și intervenție comportamentală adaptate populației vârstnice din mediul rural, cu accent pe prevenția bolilor metabolice și îmbunătățirea calității vieții.  

Autor corespondent:   Diana-Florina Pol E-mail: dianapol0752@gmail.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.