Din aceeași categorie

Interviul săptămânii

„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”

Interviul săptămânii

„Prevenţia primară trebuie să înceapă de la nivel de medic de familie...”

Interviul săptămânii

De la medicină la presa medicală

Adolescența este o etapă de tranziție marcată de schimbări hormonale, emoționale și sociale. Pentru adolescenții neurotipici, această perioadă vine cu explorări și descoperiri firești, însă pentru cei aflați pe spectrul autist transformările pot fi resimțite mai intens și mai dificil de gestionat. Psihologul Ana Bogdan explică diferențele esențiale și rolul crucial al familiei, școlii și intervențiilor specializate în susținerea dezvoltării emoționale și sexuale a tinerilor.

Cum se manifestă schimbările hormonale și emoționale la adolescenții tipici și care sunt diferențele esențiale față de adolescenții cu tulburări de spectru autist?

Ana Bogdan: Adolescența este o perioadă de tranziție între copilărie și viața adultă, iar schimbările hormonale și emoționale sunt intense pentru toți. La adolescenții tipici apar variații de dispoziție, iritabilitate, dorința de apartenență la grupuri și explorarea identității de sine. Ei încep să își dezvolte autoreglarea și autocontrolul. În schimb, la adolescenții cu tulburare din spectrul autist emoțiile sunt resimțite mult mai intens, dar deseori greu de identificat și verbalizat. Schimbările corporale pot genera anxietate, retragere și izolare, iar sensibilitățile senzoriale le amplifică disconfortul. Diferențele esențiale țin de dificultățile lor de comunicare, de procesare a informațiilor și de reglare emoțională.

Care sunt cele mai frecvente dificultăți cu care se confruntă adolescenții neurodivergenți în perioada pubertății, în raport cu dezvoltarea identității de sine și a relațiilor sociale?

Ana Bogdan: Adolescenții neurodivergenți întâmpină dificultăți în comunicare și interpretarea corectă a limbajului non-verbal – tonul vocii, expresiile faciale, delimitarea spațiului personal. Au probleme în a înțelege sarcasmul sau glumele și în a respecta normele sociale implicite. Aceasta le afectează dezvoltarea identității de sine și relațiile cu ceilalți. Apar tendințe de autoizolare, dificultăți de a-și face prieteni, anxietate și uneori comportamente agresive sau auto-agresive. Totodată, schimbările corporale și hormonale sunt greu de procesat senzorial, ceea ce amplifică frustrarea și rigiditatea cognitivă.

Cum percep adolescenții autiști transformările corpului și ce provocări apar în înțelegerea și gestionarea propriei sexualități?

Ana Bogdan: Mulți adolescenți autiști devin preocupați excesiv de aspectul fizic, pot dezvolta îngrijorări obsesive, tulburări alimentare sau stări de depresie. Hipersensibilitățile senzoriale le fac dificilă acceptarea schimbărilor corporale și a igienei personale. În ceea ce privește sexualitatea, uneori nu delimitează corect spațiul privat de cel public și pot manifesta comportamente nepotrivite social. Lipsa înțelegerii regulilor și naivitatea îi expun riscului de abuz. Trăirile lor sunt reale și intense, însă percepția și exprimarea acestor experiențe diferă, motiv pentru care au nevoie de suport specializat.

Ce rol joacă familia și școala în susținerea sănătății emoționale și sexuale a adolescenților, tipici și atipici, în această etapă de tranziție?

Ana Bogdan: Familia are un rol esențial, fiind prima sursă de sprijin emoțional și validare. Adolescenții au nevoie să se simtă ascultați, acceptați și ghidați fără critică. Părinții trebuie să le ofere independență progresivă, responsabilități și discuții deschise despre schimbările prin care trec. În cazul adolescenților cu TSA, suportul vizual, poveștile terapeutice și informațiile adaptate sunt foarte importante. La școală, este crucială combaterea stigmatizării și normalizarea discuțiilor despre sexualitate pentru ca adolescenții să simtă că aceasta este o parte naturală a dezvoltării.

Ce strategii și intervenții specifice ABA pot fi utile pentru a sprijini adolescenții neurodivergenți să navigheze mai bine schimbările hormonale și emoționale?

Ana Bogdan: În ABA, intervențiile sunt personalizate în funcție de nivelul fiecărui adolescent. Se folosesc analiza sarcinilor (împărțirea comportamentelor complexe în pași mici), modelarea vizuală, prompturile verbale sau fizice care se retrag treptat. Suporturile vizuale pentru recunoașterea emoțiilor, poveștile terapeutice și auto-monitorizarea comportamentului sunt extrem de utile. Acestea cresc conștientizarea corporală, autoreglarea emoțională, autonomia și încrederea în sine. Prin pași mici și suport structurat, adolescenții neurodivergenți pot dezvolta abilități sociale, decizionale și de protecție personală.