Afectarea fertilităţii devine o problemă la nivel global, studii actuale confirmând că natalitatea este în continuă scădere. Infertilitatea, deci, este nu doar o problemă de cuplu, de familie, efectele sale propagându-se în sfera sănătăţii publice, cu ecou asupra îmbătrânirii populaţiei cu toate ramificaţiile adiacente.

Fertilitatea la femeie

În fiecare lună, organismul femeii se pregăteşte pentru momentul conceperii, prin mai multe etape, toate dependente de hormoni. Medicii ginecologi consideră un ciclu normal, orice ciclu menstrual regulat cu durata între 24 şi 35 zile, cu singura menţiune că această durată să nu difere prea mult de la un ciclu la altul. Într-un ciclu menstrual normal, perioada fertilă durează în medie 5-6 zile, înainte şi după ovulaţie. Ovulaţia se produce într-o singură zi, şi dacă nu este fecundat, ovulul matur moare în decurs de 12-24 de ore.  Spermatozoizii însă trăiesc în tractul genital feminin până la 5 zile, deci pentru a obţine o sarcină, contactul sexual neprotejat trebuie programat în oricare din cele 5-6 zile care să cuprindă ziua ovulaţiei.

Ce influenţează fertilitatea feminină?

Concluzia a numeroase studii de specialitate a fost că cea mai importantă cauză a scăderii fertilităţii feminine o reprezintă vârstă peste 35 ani, iar cea mai frecventă cauză este lipsa ovulaţiei.

Lipsa ovulaţiei este cauza fie a insuficienţei ovariene premature, caz în care se instalează o menopauză precoce (numărul de ovule este predeterminat înainte de a ne naşte şi în cadrul insuficienţei ovariene, rezervele se epuizează înainte de 40 de ani), fie în contextul sindromului ovarelor micropolichistice când ovulaţia este rară sau chiar absentă.

Dacă după vârsta de 35 de ani nu se poate obţine o sarcină pe cale natural, în decurs de 6 luni, sau după vârsta de 40 de ani, în decurs de 3 luni, se recomandă consultul de către un specialist în infertilitate.

Vârsta reprezintă un factor important în ceea ce priveşte rezerva de fertilitate.

Ce este rezerva de fertilitate?

Numărul de ovule de la naştere este determinant în stabilirea perioadei fertile a unei femei. În general, la naştere avem în jur de 2 milioane de ovule. La fiecare ciclu menstrual se eliberează un ovul, cel din foliculul dominant, celelalte ovule se pierd. Este deci, o rezervă epuizabilă.

În cazul procedurilor de FIV, la care se practică stimularea ovariană, toţi foliculii sunt recrutaţi, stimulaţi să crească, astfel încât niciun ovocit să nu se piardă. Stimularea nu scade rezerva ovariană, dimpotrivă, recuperează ovulele care altfel, într-un ciclu natural, ar fi fost pierdute. Este, deci, procedura ce creşte cel mai mult şansa de obţinere a unei sarcini, dintre toate tehnicile de tratament din infertilitate.

Anumiţi factori de mediu sau patologii asociate fac ca numărul ovulelor să fie mai scăzut sau le accelerează degradarea.

Comportamentele vicioase precum fumatul, consumul de alcool, consumul de substanţe ilegale scad calitatea ovulelor. La fel se întâmplă şi în cazul expunerii la radiaţii, chimioterapiei, substanţelor toxice. Toate aceste aspecte vor trebui menţionate în anameză când mergeţi la un specialist în infertilitate.

Anamneza va cuprinde şi o serie de întrebări legate de patologiile asociate care pot influenţa fertilitatea.

Obezitatea poate afecta producţia de hormoni, scăderea funcţiei ovariene, deci obţinerea mai dificilă a unei sarcini. Numeroase studii publicate de ACOG (American College of Obstetricians and Gynecologists) enunţă legătura certă dintre infertilitate şi obezitate şi mai mult de atât, riscul de a prezenta pe parcursul sarcinii o serie de patologii asociate cu influenţă majoră în dezvoltarea bebeluşului, cum sunt diabetul gestaţional, hipertensiunea, preeclampsia, etc., având ca şi consecinţă principală naşterea înainte de termen.

Factorii genetici sunt la fel de importanţi în evaluarea rezervei de fertilitate. Întreabă-ţi mama la ce vârstă a debutat menopauza, e posibil ca la aceeaşi vârstă să debuteze şi la tine.

Exerciţiile fizice solicitante, stresul, dietele alimentare dezorganizate, toate pot avea influenţe în dezechilibrul balanţei hormonale care stă la baza unui ciclu normal.

Cum se verifică rezerva fertilă?

Consultul la medicul specialist în infertilitate debutează cu anamneza în care sunt verificaţi factorii de risc pentru infertilitate (la ambii parteneri) factorii de mediu, frecvenţa contactelor sexuale neprotejate şi se stabileşte excluderea anumitor patologii cu influenţă negativă în încercarea conceperii.

Se urmăreşte excluderea cauzelor mecanice, prin care procesul de fecundaţie propriu-zis este îngreunat: malformaţii ale aparatului genital feminin, structura şi forma uterului, grosimea endometrului, permeabilitatea trompelor, etc. Dacă toate aceste cauze sunt eliminate, se recomandă verificarea rezervei fertile prin dozarea de AMH şi AFC.

AMH (hormonul anti Mullerian) este un marker semnificativ al rezervei ovariene, este produs de celulele stratului granulos ale foliculilor de creştere din ovar şi are efect inhibitor asupra recrutării foliculilor primordiali şi asupra răspunsului foliculilor de creştere la acţiunea hormonului foliculo-stimulant (FSH). Cu înaintarea în vârstă, valorea AMH scade, în corelaţie cu rezerva ovariană funcţională, fiind astfel un marker ideal pentru verificarea rezervei de fertilitate. Foliculii mari nu eliberează AMH. Femeile obeze au un AMH mai scăzut (prin pierderea în greutate se poate creşte nivelul de AMH), la fel şi în cazul celor cu deficit de vitamina D, intervenţii chirugicale pe ovar, consum de tutun.

Tehnica de stimulare ovariană din practica reproducerii umane asistate, amintită mai sus nu afectează AMH-ul. În cazul în care valoarea acestuia este scăzută, se va folosi un protocol de stimulare cu doze mai mari pentru a compensa rezerva ovariană scăzută.

AHM-ul se recoltează din sânge, în orice moment al ciclului menstrual, şi se interpretează în funcţie de vârstă şi în relaţie cu sindromul ovarelor micropolichistice în cazul în care pacienta prezintă această patologie. O pacientă cu un AMH de 2-3 ng/ml, dar cu o vârstă înaintată nu are aceleaşi şanse ca o pacienta tânără, cu aceeaşi valoare de AMH, deoarece, în timp, se reduce şi calitatea ovocitelor chiar dacă numărul lor încă nu este sub valoarea prag.

AFC (numărul de foliculi antrali) constă în numărarea ecografică, de către medicul ginecolog a foliculilor cu dimensiunea de 3-10 mm din ovar. Dacă numărul foliculilor este mic (8-10 foliculi pentru ambele ovare) este indicată scăderea rezervei ovariene, deci, şansele de a obţine o sarcină sunt scăzute.

AMH şi AFC sunt în prezent cele mai importante metode de testare a rezervei de fertilitate.

Recomandarea specialiştilor este prezentarea la medic cât mai devreme posibil, după încercări eşuate de a rămâne însărcinată, pentru a găsi cauza infertilităţii. Pacientele trebuie să înţeleagă limitele organismului, să înţeleagă faptul că amânarea scade şansele de a obţine o sarcină odată cu înaintarea în vârstă şi, orice am face, nu putem opri acest fapt.

 

Dr. Cristina Liliana Constantinescu

Medic specialist obstetrică-ginecologie, supraspecializare în tratamentul infertilităţii