Pentru prima dată în România, unui pacient i-a fost montat un sistem de resincronizare cardiacă, cu suport de defibrilare, fără a trece prin valva tricuspidă. Procedura, extrem de rară şi complicată, a fost realizată la ARES Bucureşti, de o echipă mixtă de cardiologi clinicieni, intervenţionişti şi aritmologi.

Pacientul, în vârstă de 75 de ani, suferise în urmă cu 3 ani o intervenţie minim invazivă pentru reducerea regurgitării mitrale şi tricuspidiene severe, se arată într-un comunicat.

Practic, pe două dintre valvele inimii sale, valva mitrală şi valva tricuspidă, medicii de la ARES montaseră la vremea respectivă dispozitive sub formă de clip, care aduceau împreună foiţele valvelor, împiedicând sângele să se întoarcă în atriul stâng, respectiv în atriul drept.

În urma intervenţiei de pionierat, pacientul care suferea de insuficienţă cardiacă severă, congestivă, cu disfuncţie sistolică severă a inimii, a avut o evoluţie foarte bună.

În urmă cu câteva săptămâni, însă, pacientul a început să manifeste din nou simptome ale insuficienţei cardiace: picioare umflate, lipsă de aer pronunţată, oboseală la efort. Medicii cardiologi au constatat în urma unui examen complet că, la problemele iniţiale ale pacientului, s-a adăugat şi o problemă a conducerii electrice a inimii, capabilă să altereze suplimentar funcţia ei de pompă.

În astfel de cazuri, se arată în comunicat, este recomandată terapia de resincronizare cardiacă, cu suport de defibrilare, prin implantarea unui dispozitiv de tip CRT-D. În mod uzual, o astfel de terapie presupune implantarea a trei sonde: o sondă în atriul drept, o sondă care să stimuleze ventriculul stâng prin intermediul sistemului venos al inimii (sinusul coronar) şi o sondă în ventriculul drept. Acesta din urmă trebuie să aibă un electrod special, permiţând aplicare de şoc electric intern în cazul unor aritmii ameninţătoare de viaţă.

În cazul pacientului respectiv, a treia sondă nu putea fi montată la nivelul ventriculului drept, existând riscul de a disloca unul dintre clipurile de pe valva tricuspidă şi de a provoca insuficienţa severă a acestei valve.

Echipa ARES, formată din dr. Vlasis Ninios, medic primar cardiolog cu competenţă în cardiologie intervenţională, dr. Ion Bostan, medic primar cardiolog supraspecializat în electrofiziologie şi aritmologie şi dr. Crina Rădulescu, medic specialist cardiolog cu competenţă în ecografie transesofagiană, a analizat cazul pacientului şi a propus o soluţie alternativă.

„Ceea ce face această procedură unică este că am vrut să evităm să poziţionăm una dintre sondele dispozitivului, prin valva tricuspidă, în ventriculul drept, deşi aceasta este poziţionarea uzuală. Îngrijorarea noastră era că am fi putut afecta funcţia valvei tricuspide sau chiar poziţia unuia dintre clipurile implantate acolo. Astfel că am ales o soluţie alternativă: am poziţionat sonda într-o venă de la nivelul inimii: vena interventriculară posterioară” spune dr. Ninios.

„Procedura a decurs exact conform planului nostru, s-a reuşit implantarea sondei de defibrilare la nivelul acestei vene şi sonda care să stimuleze ventriculul stâng într-o venă de la nivelul peretelui lateral al acestuia, tributară sinusului coronar. După reglarea parametrilor de stimulare, avem practic un sistem de resincronizare cardiacă, fără ca nici o sondă să treacă prin valva tricuspidă. Şi asta este într-adevăr ceva deosebit. Sunt foarte puţine cazuri în lume care s-au făcut astfel, la alţi pacienţi care aveau contraindicaţie de se traversa valva tricuspidă, de tipul proteze mecanice tricuspidiene. În momentul în care îţi propui să nu lezezi în vreun fel aparatul tricuspidian sau o proteză tricuspidiană, aceasta ar fi o soluţie”, explică dr. Crina Rădulescu, medic specialist cardiolog la ARES.

Dispozitivul implantat pacientului este unul de ultimă generaţie, cu două componente importante: pe de o parte corectarea asincronismului ventricular, de altă parte evitarea morţii subite cauzată de aritmiile ventriculare. Resincronizarea cardiacă se asociază cu creşterea calităţii vieţii pacientului, creşterea capacităţii de efort şi în timp cu reducerea volumelor ventriculare. În acelaşi timp, suportul de defibrilare îl protejează de moartea subită cardiacă. În cazul în care  defibrilatorul detectează aritmii maligne, aplică tratamentul care constă în administrarea şocului electric intern.

După intervenţie, pacientul se simte bine şi va fi externat în câteva zile. În următoarele 3-6 luni, medicii vor monitoriza datele colectate de dispozitivul implantat şi vor urmări dacă  pacientul răspunde la terapia de resincronizare.

„La ARES, inovăm în permanenţă şi căutăm soluţii pentru pacienţii noştri, indiferent de cât de complicat sau neobişnuit este cazul. Pentru acest pacient am apelat în trecut la o soluţie inovatoare, iar astăzi echipa ARES a găsit din nou o variantă de tratament care să i se potrivească. Până în prezent, la pacienţii cu Mitraclip pe valva tricuspidă, nu a fost regăsit nici un caz similar citat în literatura de specialitate” a declarat dr. Oren Iancovici, directorul medical ARES.

Este cea de-a cincisprezecea premieră medicală realizată la ARES. De la înfiinţare şi până în prezent, echipa medicală a clinicii de cardiologie a reuşit intervenţii fără precedent în România, printre care se numără implantarea primelor dispozitive Mitraclip sau Watchman.