Prof. dr. farm. Simona Negreş, preşedintele Colegiului Farmaciştilor Bucureşti, spune că „farmacistul nu mai este propriul lui stăpân. Dacă, pe vremuri, farmacia era a farmacistului, astăzi, farmacia poate fi a oricui! Şi cred că aici este cea mai mare problemă”. Citiţi în rândurile de mai jos un interviu inspiraţional, despre ce înseamnă profesia de farmacist.

De ce aţi ales cariera şi studiile în Farmacie?

Prof. dr. farm. Simona Negreş: Am urmat cursurile liceale în perioada comunismului. De regulă, la acea vreme, elevii îşi alegeau drumul pe care-l urmau mai departe la finalul ciclului gimnazial. Sub îndrumarea părinţilor, am dat examen la Liceul „Mihai Eminescu” din Buzău, secţia Chimie-biologie. Nu cred că eu personal aş fi ales această specializare, pentru că mie îmi plăcea să citesc şi să scriu. Probabil aş fi ales filologia! Dar, s-a dovedit că înţelepciunea părinţilor mei m-a dus pe un drum bun, un drum pe care mi-l doream. Am avut profesori dedicaţi în liceu! Chimia şi biologia au devenit materiile la care învăţam cu cea mai mare plăcere, deşi, din când în când, mai scriam şi câte o poezie inspirată din tumultul vieţii de licean.   

Pentru alegerea carierei ulterioare nu a fost aşa de greu, întrucât aveam drumul trasat: Medicină sau Farmacie!

De ce Farmacie? Pentru că la vremea aceea m-a impresionat întotdeauna respectul oamenilor bolnavi pentru profesionistul care le prepara reţete magistrale sau le explica cum să-şi administreze medicamentele. Eram fascinată de cunoştinţele farmaciştilor, mai ales că toate rafturile din oficină erau pline cu medicamente! 

Cine v-a inspirat, v-a fost mentor?

Prof. dr. farm. Simona Negreş: Profesorii de la catedra de Farmacologie şi Farmacie clinică au fost mentorii mei. De la  acad. prof. dr. docent Dumitru Dobrescu am învăţat cât de complexă este această ramură care studiază medicamentul, dar şi faptul că aprofundarea ei continuă şi sistematizarea informaţiilor îţi permite să împărtăşeşti studenţilor cunoştinţele tale.

Doamna acad. prof. dr. Aurelia Nicoleta Cristea m-a iniţiat în tainele cercetării în farmacologia experimentală. În cadrul lucrării de licenţă, pe care am finalizat-o sub conducerea domniei sale, a lucrat alături de mine şi mi-a explicat la fiecare pas cum să interpretez comportamentul animalelor de laborator şi cum să evaluez rezultatele cercetărilor obţinute în testele incluse în protocolul de cercetare. Am continuat alături de domnia sa şi teza de doctorat, care a însemnat o nouă cercetare.

Am învăţat tot ce ştiu de la profesorii mei! De aceea pot spune că activitatea mea de astăzi, fie că vorbim de didactic, fie că vorbim de cercetare, este oglinda activităţii domniilor lor.

Şi pentru că m-au „creat” ca profesionist în domeniul farmaceutic le port amintire şi recunoştinţă veşnică!

Sper să nu sune intruziv întrebarea, dar de ce nu Medicină?

Prof. dr. farm. Simona Negreş: Nu este o întrebare intruzivă, dar este o întrebare care mi s-a pus de mai multe ori! Ca şi profesie mi-a plăcut şi am respectat-o întotdeauna! Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decât să diagnostichezi şi să tratezi o boală? Însă, toată această complexitate şi frumuseţe a profesiei vine la pachet cu suferinţa umană, cu care medicul se întâlneşte în fiecare zi. La vremea alegerii carierei mele, am considerat că n-aş putea trăi zi de zi cu suferinţa umană ajunsă la apogeu şi nici cu situaţiile limită care poziţionează omul între a fi sau a nu fi!    

Cum v-a schimbat rolul de preşedinte al Colegiului Farmaciştilor Bucureşti, mai cu seamă că aţi preluat funcţia în perioada complicată a pandemiei?

Prof. dr. farm. Simona Negreş: N-aş putea spune că m-a schimbat funcţia de preşedinte al CFB. În schimb, pot spune că m-a învăţat multe lucruri! Este o poziţie în care activitatea de la catedră se extinde către colegii practicieni, iar, în practică, drumul nu mai este aşa de neted. Sunt multe probleme în activitatea farmacistului de astăzi, care, din păcate, nu mai are din partea pacienţilor, respectul care m-a impresionat odată! Probabil că aceasta vine din faptul că farmacistul nu mai este propriul lui stăpân. Dacă, pe vremuri, farmacia era a farmacistului, astăzi, farmacia poate fi a oricui! Şi cred că aici este cea mai mare problemă, pentru că transformarea ei în unitate comercială aduce cu sine aspecte neprofesioniste de tipul „recomandărilor asociate” sau a „target-ului” la anumite medicamente sau suplimente nutritive.

Pandemia, care ne-a influenţat vieţile şi activităţile tuturor, a avut şi o latură pozitivă: ne-a arătat că putem comunica între noi on line, reducând considerabil bariele create de timp şi spaţiu.

Care este proiectul cu care vă mândriţi şi de ce?

Prof. dr. farm. Simona Negreş: Activitatea mea de farmacist este clar definită şi constă în pregătirea tinerilor colegi pentru a urma şi pentru a duce mai departe această profesie. Spre vremuri mai bune! Dincolo de învăţătura de carte, încerc să le transmit studenţilor mei şi un model de comportament care să includă autoexigenţa, perseverenţa, perfecţionarea continuă şi empatia faţă de semenii din jurul nostru.

Formarea şi educarea acestor tineri este un proiect care durează o viaţă de om! M-am străduit să-l perfecţionez an de an şi utilizez, ca măsură a reuşitei lui, aprecierile viitorilor farmacişti, pe care îi consider cea mai performantă „balanţă analitică” prin care îmi pot evalua activitatea.

Care este proiectul pe care dacă aţi avea acum timp şi energie l-aţi relua, l-aţi îmbunătăţi?

Prof. dr. farm. Simona Negreş: Am început un proiect de implementare a activităţii de Farmacie clinică pe secţiile spitalelor din România. Această specializare propusă şi înfiinţată de mentorii mei, dar şi de alte personalităţi din ţară, în perioada 1984-1985, a rămas într-un con de umbră. Am înţeles că, pentru a reuşi, noi, farmaciştii clinicieni, avem nevoie de sprijinul Ministerului Sănătăţii, de structurile implicate în acreditarea spitalelor şi de oamenii politici. Pentru acest proiect am şi timp, şi energie! Ştiu cum trebuie să-l îmbunătăţesc şi-l voi continua, mai ales că ocup poziţia de preşedinte al CFB, susţinut în această acţiune de  Colegiul Farmaciştilor din România.

Sunteţi un om în luptă cu timpul. Cum reuşiţi să dăruiţi şi familiei ore din timpul dumneavoastră?

Prof. dr. farm. Simona Negreş: Adevărat este că timpul ne presează şi totodată ne determină să ne adaptăm activităţile la trecerea lui rapidă prin vieţile noastre! Nu ştiu cum, dar reuşesc să petrec timp şi alături de familia mea. Nu am o „reţetă” specială, dar am un secret: mă trezesc dimineaţa foarte devreme şi îmi prioritizez activităţile în funcţie de importanţă şi de urgenţă. Lucrez eficient în această perioadă a zilei şi astfel câştig ore pentru cei dragi.