Societatea Română de Anestezie şi Terapie Intensivă SRATI publică pe pagina sa de Facebook o scrisoare deschisă a unui grup de medici anestezişti - reanimatori români, care lucrează în prezent în Franţa, privitor la cazul medicilor ATI de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon”.

În scrisoarea deschisă se menţionează următoarele: „Problematica este complexă şi nu poate fi înţeleasă fără a cunoaşte în profunzime specificităţile serviciului de Terapie Intensivă şi dosarele detaliate ale pacienţilor implicaţi. Din nefericire, moartea în reanimare (terapie intensivă) face parte din cotidianul nostru ca medici. În fiecare zi, medicii ATI sunt confruntaţi cu decizii de viaţă şi de moarte, într-o lume în care resursele materiale, fizice şi umane sunt limitate, şi în care tendinţa este de a fi cât mai invazivi şi agresivi în tratamentele propuse pacienţilor. Cheia înţelegerii a ceea ce s-a petrecut la Spitalul Sfântul Pantelimon nu se găseşte în doza de noradrenalină. Cheia înţelegerii constă în realizarea faptului că situaţia cu care s-au confruntat colegele noastre era una fără ieşire, că se aflau într-un impas terapeutic. Este un fel de „şah mat” în medicină, când orice ai face nu mai există o soluţie bună”.

Pentru cei care nu cunosc termenii medicali, starea de „şoc refractar” înseamnă o stare de hipotensiune profundă şi prelungită, care nu mai răspunde la doze din ce în ce mai mari de noradrenalină, se mai explică în document. „Nu mai există soluţie la aceasta situaţie şi deznodământul inevitabil este decesul, oricare ar fi doza de noradrenalină, mare sau mică. Impasul terapeutic este o realitate cu care orice medic se confruntă în viaţa sa, şi, în această situaţie, continuarea tratamentelor invazive şi agresive devine nu doar inutilă, ci nu face decât să prelungească suferinţa bolnavului şi a familiei sale, fără a avea nici o speranţă de recuperare sau de vindecare”.

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în România, în Europa, în general, şi în Franţa, în particular, situaţia legată de sfârşitul vieţii în secţiile de reanimare este riguros reglementată şi face parte din conceptul de „limitare terapeutică”; această practică se aplică pacienţilor în stare terminală, consideraţi fără perspective de supravieţuire. „În Franţa, de exemplu, insistenţa de a administra un tratament atunci când nu mai există şanse de supravieţuire, poartă numele de «îndârjire terapeutică» («obstination déraisonnable» sau «acharnement thérapeutique», legea Leonetti din 2005) şi este sancţionată prin lege ca o practică medicală neadaptată situaţiei, care aduce atingere demnităţii pacientului respectiv”, se precizează.

Medicii semnatari oferă câteva elemente care să contribuie la o mai bună înţelegere a ceea ce presupune reanimarea şi cadrul legal în care se desfăşoară îngrijirile din faza terminală în reanimările din Franţa:  „În Franţa, încadrarea legală a practicilor de limitarea a îngrijirilor medicale vizează atât drepturile pacientului, cât şi protejarea juridică a echipei medicale confruntată cu această situaţie. Echipa medicală are datoria de a acţiona strict în interesul pacientului, chiar dacă aceasta poate să însemne câteodată limitarea îngrijirilor medicale la pacienţii care sunt consideraţi în fază terminală, fără un proiect terapeutic rezonabil. Aceste legi au început să fie elaborate în Franţa încă de acum 20 de ani şi continuă să evolueze”.

Problematica este complexă, de aceea este necesară definirea unui cadru legal bine detaliat şi în România. Fără acest cadru legal, exagerările şi excesele în ambele sensuri sunt posibile, se subliniază.

„În calitate de medici ATI, ne exprimăm speranţa că acest caz al medicilor de la Spitalul Sf. Pantelimon să fie încredinţat experţilor, care pot să judece imparţial ce s-a petrecut cu adevărat acolo. Sperăm, de asemenea, să fie punctul de plecare pentru definirea unui cadru legal în România care să stabilească regulile de funcţionare în astfel de situaţii”, se continuă în scrisoare. „Suntem gata să împărtăşim din experienţa sistemului medical francez, mult mai avansată în această problematică”, se mai subliniază.