Alcoolul benzilic – Alergenul Anului 2026, desemnat de Societatea Americană de Dermatită de Contact

Introducere

Societatea Americană de Dermatită de Contact a desemnat alcoolul benzilic (AB) drept Alergenul Anului 2026, o inițiativă menită să aducă în prim-planul comunității medicale potențialul alergenic al acestei substanțe⁽¹⁾. Decizia reflectă o creștere notabilă a cazurilor de hipersensibilitate de contact și o recunoaștere a faptului că alcoolul benzilic nu este inclus în multe serii standard de testare, ceea ce conduce la subdiagnosticarea acestei alergii⁽¹⁾.

AB este un alcool aromatic primar cu formula moleculară C₇H₈O, alcătuit dintr-un inel de benzen și un grup funcțional alcool⁽¹⁾. Este cunoscut și sub alte denumiri în literatura de specialitate: benzenmetanol, fenilmetanol, fenilcarbinol, fenilmetil alcool și hidroxitoluen⁽²⁾. Aceste denumiri variate sunt importante din punct de vedere practic, deoarece pacienții cu alergii documentate la alcoolul benzilic pot întâlni produse care conțin substanța sub alte sinonime, ceea ce duce adesea la reutilizarea accidentală a produselor incriminate. Alcoolul benzilic este un lichid limpede, incolor sau ușor gălbui, cu un miros aromatic⁽¹⁾, solubil în apă, alcool, eter și acetonă⁽²⁾, ceea ce explică utilizarea sa larg răspândită în industria cosmetică și farmaceutică. În organism este metabolizat prin oxidare la acid benzoic, care apoi se conjugă cu glicina pentru a forma acidul hipuric, excretat în urină⁽²⁾.

Potrivit datelor din Information Network of Departments of Dermatology (IVDK) din perioada 2010-2019, frecvența reacțiilor pozitive la testarea patch pentru alcool benzilic (1% pet.) a fost de 0,21% (146 din 70867 de pacienți testați), cu 89% dintre reacții fiind slab pozitive⁽³⁾. Dacă la o analiză superficială prevalența pare neglijabilă, extrapolarea datelor la nivelul întregii populații europene confirmă existența a sute de mii de pacienți sensibilizați. Studii europene recente raportează o tendință ascendentă a cazurilor de dermatită de contact alergică (DCA) indusă de AB, fenomen observat cu precădere în mediul industrial, dar și în rândul consumatorilor care utilizează frecvent produse cosmetice sau preparate farmaceutice topice^(4,5). În Uniunea Europeană, AB este permis în cosmetice la concentrații de până la 1% conform Regulamentului CE Nr. 1223/2009 și clasificat ca E1519 în industria alimentară, cu proprietăți antimicrobiene^(1,6). Agențiile de reglementare l-au clasificat ca sensibilizator dermic din categoria 1B, cu declarația H317 („Poate provoca o reacție alergică a pielii”), ceea ce necesită etichetare explicită pe produsele comerciale⁽⁷⁾.

Surse de expunere la AB

Alcoolul benzilic îndeplinește un rol complex în industria produselor de îngrijire personală, fiind utilizat pe scară largă ca excipient multifuncțional datorită proprietăților sale de parfumare florală (având un miros fenolic, floral, de trandafir⁽⁸⁾), de conservant bacteriostatic și de solvent eficient în reglarea vâscozității. Versatilitatea sa chimică este reflectată în datele furnizate de FDA încă din 1998, care documentau prezența acestui compus în 322 de formulări cosmetice distincte, cu o incidență remarcabilă în rândul vopselelor de păr^(1,2), dar și în șampoane, creme hidratante sau loțiuni demachiante. Această utilizare extensivă (AB fiind prezent în 2-53% dintre produsele incluse într-un studiu, la nivel mondial⁽⁸⁾), în special în produse care necesită un contact prelungit cu tegumentul sau o aplicare frecventă, transformă produsele cosmetice într-o sursă majoră de expunere pentru populația generală, facilitând o interacțiune constantă între acest compus organic și bariera cutanată.

În sfera farmaceutică, AB îndeplinește un rol critic ca excipient cu proprietăți bacteriostatice, fiind integrat într-o gamă vastă de preparate injectabile și soluții terapeutice în concentrații standardizate între 0,9% și 1,5%. Importanța sa clinică este evidențiată cu precădere în contextul reacțiilor perioperatorii, având în vedere prezența sa constantă în agenți sedativ-hipnotici precum propofol, midazolam, lorazepam și diazepam, dar și în soluții saline sau heparinizate. Spectrul de expunere iatrogenă este extins prin utilizarea sa în formulări de corticosteroizi (hidrocortizon, metilprednisolon, dexametazonă), anestezice locale (lidocaină, bupivacaină) și antibiotice cu spectru larg, precum penicilinele și cefalosporinele. Mai mult, acest compus este regăsit în compoziția vaccinurilor multidoză, a soluțiilor de nutriție parenterală și a unor agenți citostatici, precum vincristină și irinotecan^(1,2,9). Un aspect diagnostic deosebit de relevant îl reprezintă prezența AB în formulări antiseptice combinate cu digluconatul de clorhexidină sau clorura de benzalconiu. În aceste cazuri, izolarea și testarea individuală a fiecărui component devin imperative pentru identificarea precisă a etiologiei reacțiilor de hipersensibilitate raportate de pacienți⁽¹⁰⁾.

Din perspectivă alimentară, AB sau E1519 prezintă o natură multiplă. AB se regăsește în stare naturală într-o varietate de surse botanice și apicole precum afinele, caisele, ciupercile, mazărea, cacaua și mierea, dar și în uleiurile esențiale ale unor plante precum iasomia, zambila și ylang-ylang⁽¹¹⁾, fiind simultan autorizat ca aditiv pentru proprietățile sale aromatizante în industria patiseriei și a băuturilor spirtoase, precum și pentru rolul său de conservant antimicrobian. Deși expunerea cumulativă este estimată la valori relativ scăzute (0,05-0,37 mg/kg/zi)⁽⁶⁾, caracterul repetitiv al aportului alimentar poate contribui în mod insidios la procesul de sensibilizare a organismului^(1,6).

În plan industrial, relevanța sa profesională rămâne considerabilă, substanța fiind un component esențial în formularea solvenților și decapanților utilizați pentru tratarea suprafețelor metalice și a altor structuri industriale (poate fi găsit și în adezivi, lianți, piese turnate, materiale de construcții, materiale pentru pardoseli, cerneluri de tipar, acoperiri metalice, întăritori, soluții pentru developarea fotografiilor)⁽⁸⁾. Mai recent, AB este utilizat și în domenii de înaltă specializare, precum nanotehnologia și chimia de sinteză, unde servește drept reactiv și solvent în producția de nanoparticule și în reacții chimice complexe. Această evoluție marchează o tranziție de la utilizările tradiționale importante, cum a fost cazul industriei textile, o proporție semnificativă a producției industriale de AB fiind destinată industriei textile ca agent auxiliar de vopsire, către aplicații industriale mai specializate, adaptate noilor cerințe tehnologice.

Anumite segmente profesionale prezintă o vulnerabilitate crescută față de sensibilizarea la AB, fenomen determinat de natura repetitivă și intensitatea expunerii în mediul de lucru. În sectorul industrial, operatorii implicați în manipularea vopselelor și a agenților decapanți sunt supuși unor concentrații ridicate de substanță, care depășesc adesea limitele de expunere ocupațională recomandate, crescând astfel riscul de toxicitate și hipersensibilitate⁽⁴⁾. În mod similar, personalul din domeniul medical și farmaceutic se confruntă cu o expunere cronică iatrogenă prin manipularea sistematică a soluțiilor injectabile și a preparatelor dezinfectante, fapt ce se corelează direct cu incidența ridicată a dermatitei de contact profesionale^(1,5). O dinamică particulară de expunere este observată în industria înfrumusețării, cosmetologii și coaforii fiind supuși unei duble căi de sensibilizare, cutanată și inhalatorie, ca urmare a utilizării cotidiene a produselor de colorare capilară și a formulărilor cosmetice complexe^(1,5). Acest tablou de risc este completat de specialiștii din domeniul wellness (tehnicieni maseuri și specialiștii în aromaterapie), care interacționează constant cu uleiuri esențiale și preparate topice ce conțin alcool benzilic, indiferent de proveniența sa naturală sau sintetică^(1,5).

Biomarkeri de expunere ocupațională la AB

Studii recente au condus la identificarea unor biomarkeri urinari pentru evaluarea gradului de expunere profesională la AB⁽⁴⁾. Datele indică o absorbție sistemică semnificativă în rândul lucrătorilor expuși, reflectată printr-o creștere substanțială a concentrațiilor urinare de AB, care înregistrează creșteri de 7,5-7,8 ori la finalul programului de lucru, comparativ cu valorile bazale de la începutul zilei⁽⁴⁾. Simultan, acidul hipuric, principalul metabolit al acestui compus, prezintă o dinamică ascendentă similară, însă de o magnitudine mai redusă, cu valori de 4,3-4,5 ori mai mari postexpunere. În analiza comparativă, dozarea AB urinar se profilează ca un biomarker cu o fidelitate superioară acidului hipuric, datorită specificității sale crescute. Spre deosebire de acidul hipuric, a cărui relevanță clinică poate fi distorsionată de factori de confuzie precum aportul alimentar de benzoați sau variabilitatea metabolică indusă de polimorfismul genei ALDH2 (aldehid-dehidrogenaza 2), AB urinar oferă o reflectare mult mai exactă a încărcării organismului strict din surse profesionale. Implementarea acestui biomarker în protocoalele de medicina muncii optimizează monitorizarea personalului, permițând o cuantificare precisă a riscului și identificarea timpurie a indivizilor predispuși la reacții adverse sau sensibilizare cronică⁽⁴⁾.

Tabloul clinic și mecanismele fiziopa­tologice ale hipersensibilității la AB

Din perspectivă alergologică, dermatita de contact alergicădeclanșată de AB este definită ca o reacție de hipersensibilitate de tip întârziat (tip IVa⁽¹²⁾), mediată de limfocitele T specifice⁽¹⁾. Procesul patogenic presupune o fază inițială de sensibilizare prin expuneri repetate, urmată de faza de declanșare, în care manifestările clinice devin evidente, de regulă, într-un interval de 24 până la 72 de ore de la reexpunerea la antigen.

Prezentarea clinică clasică este caracterizată printr-un polimorfism lezional care include eritem, infiltrație edematoasă, papule și, în formele acute, vezicule circumscrise⁽¹⁾. Severitatea tabloului clinic variază considerabil, fiind dependentă de doză, durata contactului și pragul de reactivitate al pacientului⁽¹⁾. Cea mai frecventă localizare a dermatitei de contact la pacienții sensibilizați la AB a fost la nivelul mâinilor (24%), urmată de localizarea la nivelul membrelor inferioare (17,8%) și la nivelul feței (12,3%)⁽³⁾. Distribuția anatomică a leziunilor constituie un indicator diagnostic esențial pentru identificarea sursei de expunere. Prevalența semnificativ ridicată a dermatitei la nivelul membrelor inferioare (17,8% față de 8,6% în populația generală)⁽³⁾ poate fi explicată prin corelarea acesteia cu insuficiența venoasă cronică (dermatita de stază) și cu utilizarea topică a preparatelor farmaceutice pe zonele cu compromitere vasculară. Anumite date statistice indică faptul că în aproximativ 63% din cazurile diagnosticate, manifestările cutanate prezintă un caracter extensiv, depășind zona de contact primar⁽⁸⁾. În contrast, localizarea facială este frecvent asociată cu utilizarea produselor cosmetice, unde pielea subțire favorizează penetrarea substanței^(1,3).

Pe lângă mecanismul de tip IVa, alcoolul benzilic poate induce reacții cutanate noneczematose, printre care se numără urticaria de contact nonimunologică (NICU)⁽¹³⁾. Aceasta se manifestă prin papule edematoase și eritem tranzitoriu, fiind rezultatul unei eliberări directe de histamină din mastocite, independent de prezența anticorpilor IgE. Studiile indică faptul că soluțiile de AB (5%) și de benzoat de sodiu (2%) pot declanșa NICU prin mecanisme farmacologice directe, fără a necesita o sensibilizare prealabilă⁽²⁾. Reacțiile de contact imediate, caracterizate prin papule, prurit intens și eritem rapid instalat (în decurs de câteva minute până la două ore), sugerează implicarea unui mecanism colinergic sau neurogenic. Acestea sunt probabil mediate prin activarea directă a fibrelor nervoase senzoriale de către neuropeptide sau prin degranulare mastocitară non-IgE mediată⁽²⁾.

Precizăm că dermatita alergică sistemică se poate manifesta prin leziuni cutanate difuze, la distanță de locul inițial al expunerii. Un alt tip de reacție sistemică este anafilaxia la AB, care este extrem de rară la adulți. În schimb, AB are alte riscuri critice în neonatologie. Documentarea gasping syndrome la nou-născuții prematuri (care provoacă acidoză metabolică, manifestări neurologice și respirație dificilă din cauza subdezvoltării ficatului, incapabil de detoxificare), secundar administrării unor doze ridicate de AB prin soluții injectabile, subliniază potențialul de toxicitate sistemică metabolică a AB⁽¹⁴⁾.

Diagnosticul hipersensibilității la AB

Testarea cutanată patch reprezintă standardul de aur pentru confirmarea hipersensibilității de contact la AB. Protocoalele standard pentru testarea AB diferă între țări în funcție de disponibilitatea locală a produselor de testare, de la concentrații de 1% sau 5% în pet. la 10% în sof.⁽¹⁾ Literatura de specialitate recomandă și testarea cu produsele proprii ale pacientului în cazuri selectate, pentru a crește sensibilitatea investigației. Din punct de vedere cronologic, testarea trebuie temporizată la minimum trei luni de la remisiunea completă a episodului acut, pentru a nu interfera cu inflamația reziduală⁽¹⁾. Evaluarea rezultatelor necesită o monitorizare riguroasă în timp, cu o citire inițială la 48 de ore, care oferă date preliminare, citirea principală efectuându-se la 72 de ore. Citiri suplimentare la 96 de ore și la o săptămână sunt necesare pentru a detecta reacții tardive și pentru a verifica evoluția reacțiilor⁽¹⁾.

Interpretarea rezultatelor prezintă mai multe dificultăți clinice. Reactivitatea scăzută este o problemă semnificativă, în 89% din cazurile pozitive fiind observate doar reacții ușor pozitive (+), aspect care poate duce la subrecunoaștere și subdiagnosticare⁽³⁾. Reacțiile iritative reprezintă un alt impediment, numărul de reacții neconcludente și iritative depășind semnificativ numărul de reacții pozitive în studiile mari, complicând interpretarea corectă a rezultatelor. Este notabilă, de asemenea, reproductibilitatea scăzută a reacțiilor pozitive, doar una din patru reacții pozitive inițiale putând fi reprodusă la testări ulterioare, fapt ce evidențiază anumite limite ale metodei de diagnostic⁽³⁾.

Din cauza analogiei structurale, AB prezintă frecvent reacții încrucișate cu alți alcooli aromatici, cu acidul benzoic și derivații acestuia (benzoat de sodiu). În practica clinică, se pot observa cross- și co-sensibilizări cu balsamul de Peru (acesta conținând AB, între 7,5% și 10% din pacienții cu teste pozitive la balsamul de Peru având și teste pozitive la AB)^{(15,16,17,18)}, parfumuri amestec I și II, conservanți (parabeni, formaldehidă) și antiseptice (clorhexidină, derivați de benzalconiu)^(1,3,19). Pentru a distinge sensibilizarea autentică a pacienților cu test patch pozitiv la AB sau dacă aceștia reacționează la produsele proprii care conțin AB în limite legale, se poate lua în considerare testarea repetată prin aplicare deschisă (ROAT). Totuși, reproductibilitatea scăzută a testului patch și faptul că majoritatea pacienților sunt polisensibilizați fac această abordare complexă și de durată⁽³⁾. În același timp, identificarea acestor asocieri este fundamentală pentru managementul pacientului, permițând elaborarea unor strategii de evicție personalizate și prevenirea recurențelor prin expunerea la alergeni înrudiți chimic.

Management și tratament

Pilonul fundamental în managementul hipersensibilității la AB îl reprezintă evitarea completă a surselor de expunere, proces care impune o analiză minuțioasă a compoziției produselor cosmetice, a prospectelor preparatelor farmaceutice și a documentațiilor tehnice ale producătorilor. Pacienții trebuie instruiți să identifice sinonimele acestui compus, precum benzenmetanolul, fenilmetanolul, fenilcarbinolul sau aditivul alimentar E1519, având în vedere că prezența acestora nu este exclusă nici în produsele comercializate drept „naturale”⁽³⁾.

Din punct de vedere terapeutic, prima linie de intervenție în formele ușoare sau moderate de DCA constă în administrarea topică de corticosteroizi, a căror potență este selectată în funcție de severitatea tabloului clinic și de localizarea anatomică. Astfel, pentru zonele cu tegument subțire și permeabilitate crescută, precum fața, se recomandă corticosteroizi cu potență redusă (clasa I conform clasificării europene), în timp ce leziunile de la nivelul trunchiului sau al extremităților pot necesita preparate de clasă superioară (clasa III sau IV)^(16,20). Concomitent, restaurarea barierei cutanate prin utilizarea sistematică a emolientelor hipoalergenice este esențială pentru recuperarea fiziologică a pielii afectate. Un aspect deosebit de important în alegerea preparatelor este reprezentat de verificarea riguroasă a listei de ingrediente a soluțiilor terapeutice alese pentru absența alcoolului benzilic, preferându-se astfel formulele de tip unguent care elimină riscul coexpunerii la AB utilizat frecvent ca solvent în creme.

Managementul este completat de măsuri riguroase de protecție la locul de muncă, unde utilizarea echipamentului de protecție personală, precum mănușile și vestimentația de protecție⁽¹⁹⁾, trebuie dublată de integrarea sistemelor de ventilație și extracție a vaporilor, în special în mediile industriale unde concentrațiile de alcool benzilic depășesc frecvent pragurile de siguranță ocupațională⁽⁴⁾.

Concluzii

Desemnarea AB drept „Alergenul Anului 2026”⁽¹⁾ subliniază impactul clinic major al acestui compus, a cărui ubicuitate și spectru extins de reactivitate generează constant dificultăți în practica medicală modernă⁽²⁾. Manifestările sale polimorfe, care includ dermatita de contact alergică, urticaria nonimunologică și, în cazuri izolate, reacțiile sistemice severe, complică adesea izolarea sursei de sensibilizare, făcând din topografia leziunilor un indiciu semiologic crucial pentru clinician⁽³⁾. În acest context, anamneza detaliată și testarea cutanată patchrămân instrumentele de elecție pentru stabilirea diagnosticului de certitudine. Eficacitatea acestui demers este însă condiționată de o abordare interdisciplinară riguroasă, care să integreze expertiza comună a alergologilor, dermatologilor, anesteziștilor și medicilor de medicina muncii, în special în gestionarea cazurilor complexe de expunere iatrogenă sau profesională multiplă.    

Autor corespondent: Ana-Maria Bordeiu, e-mail: bordeiuanamaria@gmail.com

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.