Depistarea surselor de expunere la nichel din obiecte personale

Nichelul reprezintă o cauză semnificativă de dermatită de contact alergică în populaţia generală, atât la adulţi, cât şi la copii, cu o prevalenţă la nivel mondial de aproximativ 8,6%, chiar mai mare la femeile tinere⁽¹⁾.

Cunoaşterea detaliată a surselor de expunere la nichel implicate atât în sensibilizarea de contact, cât şi în producerea manifestărilor clinice are o importanţă majoră pentru eficienţa măsurilor de profilaxie a expunerii la acest metal de tranziţie la pacienţii cu sensibilizare de contact. O mare parte a surselor de expunere la nichel sunt neocupaţionale, acestea fiind implicate mai frecvent la femei decât la bărbaţi (de 3-10 ori), în special din cauza contactului zilnic cu obiecte de podoabă sau personale din aliaje metalice cu nichel. Expunerea ocupaţională are impact mai ales la bărbaţi, din cauza manipulării ustensilelor metalice sau a expunerii industriale. În ciuda reglementărilor legislative privind conţinutul de nichel în aliajele metalice din obiectele de uz personal, nichelul, alături de crom şi cobalt, continuă să fie principala cauză de dermatită de contact alergică la pacienţii europeni^(1-5).

Dermatita de contact alergică la nichel reprezintă o cauză importantă de morbiditate, în special ca atare, dar şi la pacienţii cu eczemă cronică a mâinilor, cu afectarea productivităţii muncii, scăderea calităţii vieţii şi costuri legate de sistemul de asistenţă medicală.

Expunerea la nichel per suprafaţă tegumentară poate fi cuantificată ca µg/cm². Aşadar, este importantă depistarea obiectelor fără nichel liber, dar şi cu eliberare redusă de nichel. În unele ţări, legislaţia limitează la 0,5 µg/‌cm² per săptămână eliberarea de nichel din aliaje. Obiectele din oţel inoxidabil şi aurul alb eliberează de obicei mai puţin de 0,5 µg/cm² per săptămână, dar obiectele cu aliaje cu nichel eliberează tipic mai mult decât această cantitate. Metalele alternative de obicei sigure sunt aluminiul, oţelul inoxidabil, argintul, platina, titanul, zirconiul şi aurul de minimum 18 k. Este de menţionat că aurul de 9 k poate conţine nichel^(1-5).

Sursele de expunere la nichel neocupaţionale sunt reprezentate de obiecte conţinând nichel: accesorii metalice vestimentare, cum ar fi nasturi, butoni, fermoare, capse, catarame, agrafe, găici; obiecte de podoabă din metale ieftine (gablonz): bijuterii false, cercei, lanţuri, coliere, clipsuri şi accesorii de piercing; articole metalice personale: brăţară de ceas, rame de ochelari, piepteni, chei, brichete, pixuri, aparate de ras şi tuns, recipiente pentru rujuri sau pudriere, mânere diverse, în special de la genţi de mână, serviete; monede; obiecte metalice de uz casnic: foarfeci, tacâmuri, veselă, ustensile de bucătărie; unele cosmetice pentru pleoape/sprâncene, unele vopsele de păr, unele antiperspirante, unele componente metalice din articole de încălţăminte, încălţăminte din plastic verde; vopsea verde pentru fetru de pe mese de biliard sau de jocuri de noroc. În anumite situaţii particulare, pot fi luate în discuţie şi dispozitive medicale metalice sau cu componente din aliaje metalice utilizate în stomatologie, ortopedie şi alte specialităţi chirurgicale^(1-6).

Testul spot cu dimetilglioximă pentru nichel (nickel spot test) identifică nichelul liber la o concentraţie mai mare de limita de detecţie de 10 ppm (părţi per milion) şi poate fi utilizat pentru screeningul obiectelor metalice personale sau de uz medical la pacienţii alergici la nichel, în special obiecte de podoabă, dar şi suprafeţe metalice sau alte obiecte din aliaje metalice. Marea majoritate a pacienţilor prezintă un prag de sensibilitate de peste 11 ppm, dar unii pacienţi cu alergie severă la nichel pot totuşi reacţiona şi la obiecte care eliberează nichel sub acest prag. Soluţia de testare pentru prezenţa nichelului conţine dimetilglioximă (DMG) 1%, amoniac 10%, etanol şi apă în flacon special de sticlă de culoare brun-închis cu picurător^(1,7,8) (figura 1).
 

Acest test este o metodă simplu de efectuat, într-o singură etapă, introdusă pentru detectarea nichelului liber în obiecte metalice. Deşi acest test nu deteriorează obiectele, trebuie precauţie la efectuarea lui, deoarece substanţele conţinute în soluţia de detectare sunt iritante pentru ochi, piele şi mucoasa respiratorie. Accesul la această soluţie trebuie restricţionat, în special în cazul copiilor.

Principiul testului cu DMG

Dimetilglioxima produce o sare insolubilă cu nichel⁽⁹⁾, de culoare roz-roşiatică (figura 2).
 

Testul cu DMG are sensibilitate moderată, dar specificitate ridicată. Poate fi utilizat eficient pentru screening^(1,7,8).

Procedura testului cu DMG

Nickel spot test-ul constă în aplicarea câtorva picături din soluţia de reactiv cu dimetilglioximă 1% la nivelul vârfului cu vată al unui aplicator cu îmbibarea acestuia cu soluţie. Se freacă intensiv până la un minut suprafaţa metalică a obiectului suspectat a conţine nichel cu vârful cu vată îmbibată cu reactiv de detectare. Se urmăreşte la acest nivel schimbarea culorii în roz-roşiatic^(1,7,8), care indică prezenţa nichelului liber (figura 3).
 

În concluzie, deoarece singura modalitate de a preveni recurenţa dermatitei de contact alergice la nichel este evitarea contactului cu obiecte metalice care eliberează acest metal de tranziţie şi deoarece este dovedit că o astfel de strategie duce şi la o reducere semnificativă statistic a frecvenţei eczemei mâinilor la indivizii sensibilizaţi la nichel, depistarea cu certitudine a surselor de nichel din obiecte personale este esenţială.