Dragi colegi,

Dragi colegi,

Alergologia și imunologia clinică reprezintă astăzi una dintre cele mai dinamice specialități medicale. Afecțiunile alergice dobândesc, la nivel mondial, proporții epidemice. În același timp, progresele spectaculoase în înțelegerea mecanismelor imunologice, rafinarea diagnosticului molecular și extinderea arsenalului terapeutic biologic ne permit să trecem de la o medicină uniformă, centrată pe simptom, la o medicină de precizie, personalizată, în care deciziile clinice sunt adaptate profilului imunologic individual.

Alergia este, astfel, o ,,pandemie tăcută” și totodată un laborator de inovație.

Datele europene recente arată că în Uniunea Europeană peste 150 de milioane de indivizi suferă de boli alergice cronice și se estimează că mai mult de jumătate din populația Europei este în prezent afectată de cel puțin o formă de exprimare alergică. Bolile alergice cuprind un peisaj clinic complex, eterogen, care solicită o abordare integrată, interdisciplinară, dar și o educație continuă a profesioniștilor. În același timp, povara acestor afecțiuni este amplificată de factori moderni precum urbanizarea, poluarea, modificările climatice și schimbarea comportamentelor alimentare, factori care nu doar cresc riscul de debut, ci și modifică profilul de sensibilizare și severitatea bolilor alergice.

În acest context, alergologia se afirmă ca un teren fertil pentru inovație: dezvoltarea nomenclaturilor moderne, adaptate la noile date privind mecanismele imunologice, biomarkerii și fenoendotipurile, oferă un cadru conceptual care ne ajută să înțelegem mai bine complexitatea exprimării acestor afecțiuni. Din ce în ce mai des, traseul diagnostic și terapeutic al pacientului alergic implică instrumente avansate – de la diagnosticul bazat pe componente și testele funcționale, până la protocoale meticuloase de provocare și desensibilizare, inducere a toleranței imunologice sau terapii biologice țintite – ceea ce transformă practica noastră într-un veritabil exercițiu de medicină translațională.

Complexitatea specialității este reflectată și în paginile acestui număr al revistei Alergologia, care acoperă întregul arc – de la alergiile de contact și alergia ocupațională la alergia alimentară severă și alergia la medicamentele chimioterapice, adresându-se atât pacientului pediatric, cât și adultului. Fiecare dintre lucrările incluse ilustrează trecerea de la simple descrieri clinice la o abordare bazată pe mecanisme, risc, biomarkeri și intervenții personalizate.

Articolul dedicat alcoolului benzilic, desemnat „Alergenul Anului 2026” de Societatea Americană de Dermatită de Contact, semnat de dr. Ana-Maria Bordeiu și dr. Cristian-Tudor Radu, aduce în prim-plan o realitate clinică pe care mulți dintre noi o intuim, dar pe care o subestimăm adesea: impactul unui compus omniprezent în produse cosmetice, farmaceutice, alimentare și industriale, capabil să sensibilizeze sute de mii de pacienți la nivel global. Autorii sintetizează excelent atât dimensiunea epidemiologică – cu o frecvență aparent modestă a testelor patch pozitive, care însă, extrapolată la nivel de populație, corespunde unui număr impresionant de pacienți –, cât și paleta largă de manifestări clinice, de la dermatită alergică de contact la urticarie de contact nemediată imun și reacții sistemice rare, dar severe, precum anafilaxia și sindromul „gasping” la nou-născuți. Din perspectivă practică, mesajul este clar: simpla absență a alcoolului benzilic din seriile standard de testare poate conduce la subdiagnosticare, iar completarea panelurilor de testare cu haptene relevante, adaptate profilului de expunere, devine o necesitate.

Lucrarea privind implementarea seriei de referință pediatrice pentru testarea cutanată alergologică patch (PD 1000), semnată de conf. dr. Camelia Berghea, prof. dr. Florin-Dan Popescu și colaboratorii, marchează un moment important în alergologia de contact la copil, răspunzând unei realități epidemiologice: prevalența dermatitei de contact alergice în populația pediatrică ajunge, în unele serii, la 20-40%, iar seriile standard pentru adulți reușesc să detecteze doar o parte din alergiile de contact relevante la această grupă de vârstă. Seria PD 1000, recent introdusă și inclusă în catalogul de referințe internațional, reunește 40 de haptene selectate pe baza datelor multicentrice și a recomandărilor grupurilor europene de lucru. Articolul detaliază, într-o manieră foarte utilă pentru practician, sursele tipice de expunere pentru fiecare categorie de haptene în populația pediatrică, percepute adesea în mod eronat ca fiind lipsite de risc. Sunt discutate, de asemenea, particularitățile metodologice și ale interpretării testării patch la copil. Acest demers se înscrie perfect în tendința actuală de standardizare și armonizare europeană a practicilor de testare patch la copii, în acord cu pozițiile EAACI și ESCD, și consolidează rolul alergologului pediatru în prevenirea cronicizării dermatitei de contact prin diagnostic precoce și consiliere țintită de evitare.

Completând tema alergenilor de contact, articolul dedicat sindromului de urticarie de contact la rășina de Myroxylon pereirae (balsamul de Peru), semnat de dr. Ana-Maria-Antoaneta Cristea și colaboratorii săi, readuce în atenție o entitate clinică frecvent subdiagnosticată, capabilă să genereze atât urticarie de contact ­neimunologică, dar și reacții imediate posibil IgE-mediate, cu potențial evolutiv către manifestări sistemice severe; prin accentul pus pe clasificarea sindromului, pe diferențierea dintre formele imunologice și neimunologice și pe necesitatea testării cutanate cu citire precoce, lucrarea subliniază rolul vital al unei anamneze ocupaționale detaliate și al consilierii de evitare a balsamului de Peru și a numeroșilor săi constituenți, omniprezenți în parfumuri, cosmetice, medicamente topice și alimente aromatizate.

Articolul dedicat anafilaxiei alimentare și alergenilor emergenți, al dr. Diyana Ognyanova-Ogneva și conf. dr. Elena-Camelia Berghea, abordează o temă cu relevanță clinică și de sănătate publică majoră: discrepanța tot mai evidentă dintre dinamica reală a riscului alergologic alimentar și cadrul actual de reglementare privind etichetarea alergenilor. Deși majoritatea alergenilor alimentari „clasici” sunt incluși în listele cu etichetare obligatorie (în Uniunea Europeană, 14 grupuri majore), date recente ale rețelelor de alergovigilență evidențiază rolul crescând al unor inductori neincluși încă în Anexa II a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, precum laptele de capră/oaie, hrișca, mazărea, năutul, lintea, alfa-gal, semințele de pin, kiwi, mărul, produsele apicole sau insectele comestibile. Un merit deosebit al articolului este accentul asupra fenomenelor de reactivitate încrucișată (de exemplu, între insecte comestibile, acarieni și crustacee, mediată de tropomiozină și arginin kinază) și pe rolul noilor familii moleculare emergente – proteinele reglate de gibereline (GRP) și proteinele de tip taumatină (TLP) – în conturarea unor fenotipuri clinice specifice, frecvent asociate cu sindromul polen-aliment dependent de cofactori. Pe lângă dimensiunea epidemiologică și moleculară, articolul abordează, într-o manieră pragmatică, limitările actuale ale etichetării (liste restrânse de alergeni, absența reglementării mențiunilor de tip „poate conține”, lipsa obligațiilor pentru alimente neambalate sau consumate în restaurante) și consecințele acestora asupra diagnosticului și managementului. Mesajul central este unul de responsabilizare comună – clinicieni, autorități, industrie alimentară – pentru a aduce reglementările mai aproape de realitatea clinică a pacienților cu alergii alimentare.

Într-o notă complementară pe tema alergenilor emergenți și a reacțiilor încrucișate, articolul dedicat alergiei la fructul de avocado (Persea americana), semnat de conf. dr. Elena-Camelia Berghea și dr. Cătălina-Elena Lavric, oferă o revizuire detaliată a datelor din literatura de specialitate, subliniind provocările diagnostice legate de prevalența scăzută și caracterizarea incompletă a componentelor moleculare alergenice; fructul poate induce reacții IgE-mediate severe, inclusiv anafilaxie și sindrom latex-fructe (prin reactivitate încrucișată cu latexul, castana, fructul de mango sau bananele), dar și forme non-IgE-mediate, precum sindromul de enterocolită indus de proteine alimentare (SEIPA) sau, rar, dermatită de contact alergică, atât la copii, cât și la adulți.

Reacțiile de hipersensibilitate la chimioterapice – de la „tratament imposibil” la desensibilizare bazată pe precizie reprezintă tema lucrării semnate de dr. Irena Nedelea. Articolul dezbate noi abordări ale alergiei la medicamentele chimioterapeutice, de la diagnostic la desensibilizare, și ilustrează într-o manieră clară impactul alergologiei de precizie asupra prognosticului oncologic. Reacțiile de hipersensibilitate la chimioterapice, cu o rată estimată de 5-10% la pacienții oncologici, pot forța întreruperea tratamentelor de primă linie și pot compromite supraviețuirea, dacă nu sunt corect încadrate, investigate și gestionate. Articolul oferă o trecere în revistă comprehensivă a provocărilor de terminologie și clasificare, a fenoendotipurilor și a instrumentelor de diagnostic și tratament. Un aport major al lucrării îl constituie detalierea strategiilor moderne de stratificare multifactorială a riscului – care integrează severitatea reacției index, rezultatele testării cutanate, biomarkerii, comorbiditățile și particularitățile terapeutice oncologice – și traducerea lor în algoritmi pragmatici de decizie (provocare medicamentoasă, continuarea tratamentului cu ajustări, desensibilizare rapidă). Mesajul final este unul de optimism prudent: printr-o colaborare strânsă între alergolog, oncolog, farmacist, ATI și asistență medicală, desensibilizarea rapidă poate transforma un diagnostic de „alergie la chimioterapic” dintr-un obstacol insurmontabil într-o indicație pentru o procedură standardizată, cu impact direct asupra șanselor de supraviețuire.

Privite împreună, aceste articole configurează o imagine coerentă a alergologiei contemporane: o specialitate în continuă expansiune, profund ancorată în dialogul cu alte specialități. Fie că vorbim despre optimizarea seriilor de testare patch la copii, despre redefinirea panelurilor de haptene relevante pentru mediul industrial și sanitar, despre actualizarea listelor de alergeni alimentari supuși etichetării sau despre dezvoltarea protocoalelor de desensibilizare la chimioterapice, temele centrale sunt aceleași: medicina de precizie, interdisciplinaritatea și responsabilitatea față de pacient.

Pentru Societatea Română de Alergologie și Imunologie Clinică, revista Alergologia rămâne un spațiu privilegiat în care această complexitate se traduce în cunoaștere aplicabilă: recomandări practice, sinteze orientate spre decizie, punți între ghidurile internaționale și realitățile sistemului nostru de sănătate.

Echipa editorială actuală își propune să continue să încurajeze atât contribuțiile de cercetare originală, cât și articolele de sinteză, editorialele de poziție și materialele educaționale, care să susțină dezvoltarea profesională continuă a comunității noastre și să ofere tinerilor medici inspirația de a persevera în fascinanta specialitate a alergologiei și imunologiei clinice.

La început de an și la început de mandat editorial, vă invităm să privim împreună spre un viitor în care bolile alergice nu mai sunt doar o „epidemie tăcută”, ci un domeniu în care progresele științifice, organizarea serviciilor și vocea societăților profesionale se traduc în diagnostic timpuriu, tratament mai eficient și o calitate a vieții mai bună pentru pacienții noștri.

Vă mulțumim pentru încrederea cu care ați încredințat revistei Alergologia rezultatele muncii dumneavoastră și vă invităm să rămâneți, și în acest an, parteneri activi în construcția unei alergologii românești moderne, ancorată în standardele internaționale, dar atent conectată la nevoile reale ale pacienților.