Dragi colegi,
Vă prezentăm un nou număr al revistei Alergologia, dedicat unei schimbări de paradigmă în înțelegerea și managementul dermatitei atopice (DA), abordată de la impactul mediului digital până la mecanismele moleculare și strategiile terapeutice moderne.
Progresele recente au marcat tranziția către terapii țintite, cu numeroase molecule inovatoare în studii clinice, vizând diverse căi patogenice.
DA este o boală inflamatorie sistemică, frecvent asociată cu astm, rinită alergică și alergii alimentare, profilul comorbidităților fiind influențat de vârsta debutului. Abordarea integrată permite identificarea formelor persistente sau refractare, inclusiv a dermatitei de contact alergice.
Alergologul are un rol central în evaluarea multimorbidității și în recunoașterea bolilor atopice primare la copiii cu infecții recurente sau dereglări imune.
În ciuda progreselor, DA rămâne o afecțiune cu impact socioeconomic și psihologic major, iar medicina de precizie devine o realitate, oferind noi perspective pentru optimizarea managementului clinic.
Managementul modern al DA a depășit granițele cabinetului medical, migrând într-un spațiu digital unde peste 70% dintre pacienții tineri și aparținătorii acestora caută soluții înainte de consultul medical. Lucrarea semnată de ş.l. dr. Corina Ureche și colaboratorii atrage atenția asupra fenomenului de „infodemiologie”, în care platformele media devin surse primare de informare, propagând însă fenomene periculoase, precum fobia de corticosteroizi și autodiagnosticul eminamente eronat. Pacienții tind să acorde o încredere disproporționată așa-numitei „expertize prin experiență” a altor utilizatori, validând scheme terapeutice prin „social proof” în detrimentul medicinei bazate pe dovezi.
În acest context, medicul specialist trebuie să își asume un rol nou: cel de curator de conținut digital. Nu mai este suficient să prescriem doar medicamente; trebuie să „prescriem” și resurse educaționale verificate, integrând alfabetizarea digitală în practica clinică pentru a contracara dezinformarea, care conduce adesea la neaderență și la agravarea leziunilor.
Echipa condusă de prof. dr. Roxana-Silvia Bumbăcea abordează coexistența dermatitei atopice cu dermatita de contact alergică, o realitate clinică frecventă și adesea subdiagnosticată. Disfuncția barierei cutanate, frecvent asociată cu mutații ale genei filagrinei, crește permeabilitatea pentru alergenele de contact. Sensibilizarea la conservanți, parfumuri și surfactanți este frecventă chiar și în cazul produselor etichetate ca „hipoalergenice”. În cazurile severe sau refractare, testarea patch și evitarea alergenilor sunt esențiale pentru controlul bolii.
Explorarea profunzimilor patogenice continuă cu articolul redactat de echipa condusă de prof. dr. Carmen Panaitescu, care pledează pentru redefinirea endofenotipurilor bolii prin utilizarea biomarkerilor. Parametri precum pierderea transepidermică de apă (TEWL), chemokina TARC (CCL17) și mutațiile FLG permit evaluarea riscului, severității și monitorizarea răspunsului terapeutic. Biomarkeri emergenți, precum RAB25, oferă perspective suplimentare asupra integrității barierei cutanate și susțin tranziția către medicina de precizie.
Un subiect de interes clinic major este abordat de conf. dr. Adriana Muntean și colaboratorii săi, printr-un review detaliat al imunoterapiei alergen-specifice (AIT) în DA. Deși istoric controversată, AIT a căpătat relevanță în rândul pacienţilor cu sensibilizare la aeroalergeni, oferind control pe termen lung și perspective de combinare cu terapii biologice.
Trecând la formele cu determinism genetic clar, dr. Irena Nedelea și colaboratorii săi sintetizează spectrul bolilor atopice primare, subliniind importanța diferențierii acestora de formele poligenice de dermatită atopică. Suspiciunea trebuie ridicată în caz de debut precoce, trăsături sindromice, consangvinitate sau lipsa răspunsului la terapiile convenționale.
Analiza unui fenotip atopic complex, realizată de conf. dr. Camelia Berghea explorează sindromul Netherton, generat de mutația genei SPINK5, caracterizat prin defect sever de barieră și risc crescut de anafilaxie alimentară. Diagnosticul precoce este esențial, iar terapiile biologice și inhibitorii JAK oferă perspective terapeutice promițătoare.
Diagnosticul de finețe în alergologie este explorat de lucrarea coordonată de conf. dr. Florin-Dan Popescu, ce subliniază avantajele imunoanalizei multiplex macroarray, care permite o caracterizare detaliată a sensibilizărilor și diferențierea dintre sensibilizarea primară și reactivitatea încrucișată, optimizând evaluarea riscului și managementul clinic.
Acest număr al revistei evidențiază faptul că progresul în specialitatea noastră se construiește la intersecția dintre cercetarea fundamentală și observația clinică. Vă încurajăm să integrați aceste informații în practica zilnică și în educarea pacienților.
Vă dorim lectură plăcută și inspirație în activitatea dumneavoastră!