Din cărÅ£ile care tratează subiecte legate de evoluÅ£ia domeniului farmaceutic reiese că drumul parcurs în acest sector a fost suprapus celui general, economic sau social.
Dacă ne aplecăm asupra învăţământului farmaceutic, vedem cum au apărut pe rând din Åžcoala NaÅ£ională de Medicină ÅŸi Farmacie din BucureÅŸti o facultate de farmacie independentă (1923), urmată de secÅ£iile de la Cluj ÅŸi IaÅŸi, care fac parte din facultăţile de medicină.
Au avut loc modificări majore generate de înfiinÅ£area Ministerului Muncii, Sănătăţii ÅŸi Ocrotirilor Sociale, care au dus la o mai bună funcÅ£ionare a sistemului sanitar, respectiv farmaceutic. Acest lucru a fost posibil prin aplicarea a două legi sanitare care au reglementat aspectele specifice ale practicii farmaceutice ÅŸi prin respectarea prevederilor Farmacopeii Române, care era la cea de-a patra ediÅ£ie (1926).
ProducÅ£ia medicamentelor avea germeni în laboratoarele chimico-farmaceutice înfiinÅ£ate în secolul al XIX-lea. În funcÅ£ie de resursele financiare de care dispuneau, aceste laboratoare se ocupau cu producÅ£ia, prelucrarea sau condiÅ£ionarea medicamentelor de sinteză sau fitoterapeutice, fiind prezente în toate marile regiuni ale ţării: Cluj, BucureÅŸti, Orăştie, Piatra NeamÅ£.
Progresele înregistrate pe fiecare din cele trei aspecte – legislativ, educaÅ£ional sau industrial – în acest secol le putem regăsi ca efecte ÅŸi în zilele noastre. Nu trebuie decât să le analizăm ÅŸi să facem ceea ce continuă progresul lor.
La mulÅ£i ani, România! La mulÅ£i ani, dragi farmaciÅŸti!