Ce știm și ce nu știm despre curriculumul facultăților de farmacie din România
Doina Drăgănescu
30 Septembrie 2026Ideea acestui editorial a venit de la o întrebare primită prin intermediul unei platforme de dialog cu pacienții, și anume dacă învățământul farmaceutic se actualizează și este în pas cu ceea ce se cunoaște acum, ca rezultate ale cercetării sau ca necesitate din adaptarea la cerințele din piața muncii.
Răspunsul scurt este: da, tot învățământul universitar farmaceutic se află într-un proces constant de adaptare și dezvoltare, generat de standarde naționale adaptate progresului științific și specificului profesional. Fiecare universitate, în baza autonomiei universitare, aprobă anual planurile de învățământ pentru programele de licență și masterat pe care le oferă.
În privința farmaciștilor, în afara standardelor naționale, facultățile sunt obligate să respecte cerințele actualizate ale Directivei UE 2005/36/CE, care stabilește cerințele minime naționale obligatorii pentru programele de studii în farmacie în ceea ce privește durata, creditele și disciplinele de studiu.
Urmarea este că toate facultățile de farmacie aplică acest cadru național și pot propune inovări curriculare în limitele reglementărilor în vigoare, care permit ca diploma de absolvire a farmaciștilor să fie recunoscută automat în toate țările Uniunii Europene, exact cum este și pentru medici și stomatologi.
Ce putem să ne dorim mai mult?