One Health România – cadrele instituţionale, proiectul ADER și necesitatea colaborării interdisciplinare

Introducere

Instituționalizarea conceptului One Health în cadrul politicilor europene din domeniul sănătății publice, sănătății animale și protecției mediului a cunoscut o dezvoltare semnificativă în ultimele două decenii. Acest proces a fost accelerat de succesiunea unor crize sanitare cu impact transsectorial, precum encefalopatia spongiformă bovină, gripa aviară înalt patogenă H5N1, epidemia cu Escherichia coli O104:H4 din Germania (2011) și, mai ales, pandemia de COVID-19. Toate aceste evenimente au evidențiat limitele abordărilor sectoriale tradiționale și necesitatea unor strategii integrate pentru gestionarea amenințărilor care implică simultan sănătatea umană, sănătatea animală și mediul⁽¹⁾. Uniunea Europeană a integrat progresiv principiile One Health în arhitectura legislativă, de reglementare și de cercetare, în special prin Pactul verde european, Strategia „De la fermă la consumator”, Planul de acțiune al UE „One Health” împotriva rezistenței la antimicrobiene, noua lege privind sănătatea animală (Regulamentul UE 2016/429) și restructurarea instituțiilor europene de siguranță alimentară și de supraveghere a bolilor, pentru a sprijini schimbul intersectorial de informații. Cu toate acestea, transformarea acestor cadre instituționale în practici operaționale coerente la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene rămâne un proces inegal, influențat de diferențele dintre sistemele naționale de guvernanță, de gradul de dezvoltare a infrastructurilor de supraveghere, de particularitățile mediului academic și de prioritățile politice adoptate în domeniul sănătății.

România reprezintă un caz deosebit de relevant în contextul implementării conceptului One Health la nivel european, datorită combinației dintre caracteristicile ecologice, provocările de sănătate publică și evoluția recentă a cadrului instituțional și științific. Fiind una dintre țările cu cea mai ridicată biodiversitate din Uniunea Europeană, România găzduiește ecosisteme de o valoare excepțională și populații importante de animale sălbatice, inclusiv cele mai numeroase populații de urs brun (Ursus arctos) și lup cenușiu (Canis lupus) din Europa continentală, în afara Federației Ruse⁽²⁾. Totodată, Rezervația Biosferei Delta Dunării, împreună cu suprafețele extinse de terenuri agricole gestionate tradițional, contribuie la crearea unui cadru ecologic complex, în care interacțiunile dintre fauna sălbatică, animalele domestice și populația umană favorizează circulația agenților biologici și pot influența riscul de apariție și transmitere a bolilor zoonotice⁽³⁾.

În același timp, România se confruntă cu o serie de provocări importante în domeniul sănătății publice, relevante pentru abordarea One Health. Comparativ cu multe alte state membre ale Uniunii Europene, țara noastră înregistrează cea mai mare incidență a tuberculozei, niveluri ridicate ale consumului și ale rezistenței la antimicrobiene, atât în medicina umană, cât și în cea veterinară, precum și o persistență a unor zoonoze de origine alimentară. La acestea se adaugă dificultăți legate de infrastructura de apă și sanitație, care continuă să favorizeze transmiterea anumitor agenți patogeni de origine hidrică^(4,5).

Analiza implementării conceptului One Health în România trebuie realizată în contextul unor particularități care diferențiază țara noastră de multe state din Europa de Vest. În primul rând, România a trecut, într-un interval relativ scurt, prin transformări economice și instituționale semnificative, odată cu trecerea de la economia centralizată la economia de piață și cu procesul de integrare europeană finalizat prin aderarea la Uniunea Europeană în 2007. În această perioadă, restructurarea instituțiilor și schimbările legislative au fost însoțite de dificultăți în menținerea unor sisteme eficiente de supraveghere a bolilor, de control veterinar și de monitorizare a factorilor de mediu.

De asemenea, agricultura românească se remarcă prin numărul mare de exploatații agricole de mici dimensiuni. Cele aproximativ 3,4 milioane de exploatații agricole sunt reprezentate în mare parte de ferme de subzistență și semisubzistență, în care activitățile agricole și creșterea animalelor se desfășoară în imediata apropiere a comunităților umane. Acest model favorizează contactul dintre oameni și animale, creează particularități în funcționarea lanțului alimentar și poate influența dinamica bolilor zoonotice într-un mod diferit față de sistemele agricole intensive și puternic industrializate din Europa de Nord și de Vest.

Împreună, aceste particularități istorice, instituționale și agricole conturează un context specific pentru aplicarea principiilor One Health în România. Din acest motiv, evaluarea și dezvoltarea politicilor din acest domeniu trebuie realizate în conformitate cu realitățile naționale și caracteristicile locale, evitând preluarea automată a unor modele concepute pentru contexte socioeconomice și agricole diferite.

One Health în România – context epidemiologic, cadru instituțional și provocări

Din perspectiva One Health, România se confruntă cu o serie de provocări epidemiologice, care includ atât bolile zoonotice, cât și rezistența la antimicrobiene, într-un context caracterizat de interacțiuni complexe dintre factorii biologici, sociali și de mediu. Tuberculoza reprezintă unul dintre cele mai relevante exemple. Cu o rată de notificare de aproximativ 52,4 cazuri la 100000 de locuitori în 2021, de peste cinci ori mai mare decât media Uniunii Europene, România rămâne statul membru al Uniunii Europene cu cea mai mare incidență a tuberculozei. Această situație este influențată nu doar de mecanismele de transmitere ale Mycobacterium tuberculosis, ci și de factori precum sărăcia, condițiile de locuire deficitare, supraaglomerarea și accesul insuficient la servicii medicale, în special în comunitățile rurale și vulnerabile din punct de vedere social⁽⁶⁾. Situația tuberculozei bovine (bTB) conferă o dimensiune suplimentară problemei tuberculozei în contextul One Health. Conform datelor disponibile, România se află printre statele membre ale Uniunii Europene cu cele mai ridicate prevalențe oficial raportate ale bTB la bovine, aproximativ 0,7% dintre efective fiind afectate în 2020. Aceste date subliniază necesitatea unei abordări integrate a controlului tuberculozei, care să includă atât componenta de sănătate publică, dar și cea de sănătate animală⁽⁷⁾. Această situație este explicată, cel puțin parțial, de caracterul fragmentat al sectorului de creștere a bovinelor, dominat de exploatații de mici dimensiuni, ceea ce îngreunează implementarea sistematică a programelor de testare și eliminarea animalelor depistate pozitiv.

Bruceloza, cauzată de Brucella melitensis și Brucella abortus, reprezintă în continuare o zoonoză relevantă pentru sănătatea publică. În România, importanța acestei boli este mai evidentă în zonele rurale, unde predomină exploatațiile de mici dimensiuni pentru creșterea ovinelor, caprinelor și bovinelor, iar consumul de lapte crud și de produse lactate nepasteurizate rămâne relativ frecvent. În aceste condiții, limitările supravegherii veterinare pot favoriza menținerea riscului de transmitere a infecției⁽⁸⁾. România se numără printre statele membre ale Uniunii Europene care raportează constant un număr ridicat de cazuri de bruceloză umană. Profilul epidemiologic al bolii reflectă în principal transmiterea profesională și alimentară de la rumegătoarele infectate către om, evidențiind legătura dintre sănătatea animală și sănătatea publică. În acest context, deficiențele în supravegherea și controlul infecției la animale se reflectă în riscul de îmbolnăvire a populației umane.

Controlul eficient al brucelozei necesită o abordare integrată, care să includă măsuri coordonate la nivel veterinar și de sănătate publică. Printre acestea se numără consolidarea programelor de vaccinare și supraveghere a efectivelor, dezvoltarea capacității de diagnostic veterinar și creșterea gradului de informare a populației din zonele rurale cu privire la modalitățile de transmitere și prevenire a bolii⁽⁹⁾.

Totodată, această zoonoză reprezintă un exemplu relevant al modului în care problemele de sănătate animală se pot transforma în probleme de sănătate umană când măsurile de prevenție și control nu sunt aplicate în mod eficient. În acest caz, dificultățile nu sunt legate de lipsa unor metode eficiente de control, ci de capacitatea instituțională necesară pentru implementarea lor consecventă la nivel național, inclusiv din perspectiva finanțării, organizării și respectării cadrului de reglementare.

România se află printre statele membre ale Uniunii Europene care se confruntă cu cele mai importante probleme legate de rezistența la antimicrobiene, atât în sectorul medical uman, cât și în cel veterinar⁽¹⁰⁾. În domeniul medicinei umane, România se situează constant printre statele membre ale Uniunii Europene cu cele mai ridicate rate de rezistență la antimicrobiene pentru agenții patogeni monitorizați prin rețeaua EARS-Net. Potrivit celor mai recente date de supraveghere, rezistența la carbapeneme a Klebsiella pneumoniae izolată din infecții ale fluxului sanguin a depășit 60% în unele spitale terțiare, reprezentând una dintre cele mai ridicate valori raportate în UE. De asemenea, nivelurile de rezistență la cefalosporinele de generația a treia în cazul izolatelor de Escherichia coli provenite din infecții urinare și infecții ale fluxului sanguin depășesc în mod considerabil media europeană⁽¹¹⁾. Aceste niveluri ridicate de rezistență la antimicrobiene sunt rezultatul interacțiunii dintre mai mulți factori. Utilizarea excesivă a antibioticelor cu spectru larg, atât în mediul spitalicesc, cât și în comunitate, implementarea insuficientă a programelor de stewardship antimicrobian, dificultățile legate de prevenirea și controlul infecțiilor, precum și accesul necorespunzător la antibiotice contribuie la menținerea acestui fenomen. În plus, capacitatea limitată de diagnostic microbiologic din unele unități medicale favorizează prescrierea empirică a antibioticelor, adesea în absența unor informații privind profilul local de rezistență bacteriană⁽¹²⁾.

În sectorul veterinar și în producția alimentară, rezistența la antimicrobiene este favorizată de o combinație de factori specifici contextului românesc. Utilizarea frecventă a antimicrobienelor în fermele comerciale de porcine și păsări, existența unui număr mare de exploatații de mici dimensiuni cu supraveghere veterinară redusă și dificultățile întâmpinate în aplicarea consecventă a reglementărilor privind utilizarea antimicrobienelor contribuie la menținerea și răspândirea acestui fenomen⁽¹³⁾.

Datele furnizate de programul European Surveillance of Veterinary Antimicrobial Consumption (ESVAC) arată că România se numără printre statele membre ale Uniunii Europene cu cel mai ridicat consum de antimicrobiene de uz veterinar. De asemenea, a fost raportată utilizarea frecventă a unor antimicrobiene de importanță critică, precum cefalosporine de generația a treia și a patra și fluorochinolone, în special în sectorul creșterii porcinelor și păsărilor⁽¹⁴⁾. Asocierea dintre nivelul ridicat al rezistenței la antimicrobiene în sectorul veterinar și prevalența crescută a infecțiilor cauzate de bacterii rezistente în populația umană evidențiază caracterul interdependent al acestui fenomen. Legăturile dintre utilizarea antimicrobienelor în creșterea animalelor, contaminarea mediului și transmiterea prin lanțul alimentar ilustrează necesitatea implementării principiilor One Health. În acest context, controlul eficient al rezistenței la antimicrobiene necesită măsuri coordonate care să implice simultan sectoarele sănătății umane, sănătății animale și protecției mediului.

Din punct de vedere instituțional, România dispune de structurile necesare pentru implementarea principiilor One Health, inclusiv Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM), precum și instituțiile responsabile din ministere. Cu toate acestea, eficiența acțiunilor desfășurate este influențată de limitări legate de capacitatea instituțională, de disponibilitatea resurselor umane și tehnice și de nivelul de colaborare dintre instituțiile implicate.

Un rol important în promovarea și dezvoltarea conceptului One Health în România îl are Asociația „One Health – Academician Nicolae Manolescu Strunga”, înființată în 2015. Asociația reprezintă o platformă interdisciplinară care reunește specialiști din domenii diverse, precum medicina umană, medicina veterinară, biologia, sănătatea publică și cercetarea biomedicală, facilitând colaborarea dintre instituții academice, institute de cercetare, unități medicale și alte organizații implicate în domeniul sănătății. În prezent, aceasta include peste 400 de membri și peste 20 de instituții partenere din România și din străinătate. Activitatea asociației este orientată către promovarea principiilor One Health, prin studierea, monitorizarea și diseminarea informațiilor referitoare la relațiile dintre mediu, plante, animale și om, cu accent pe prevenirea bolilor și protejarea sănătății publice. Totodată, asociația acordă o atenție deosebită unor domenii precum medicina comparată, oncologia comparată, medicina ocupațională, alimentația și nutriția, contribuind la consolidarea unei abordări integrate a sănătății umane, animale și a mediului.

În eforturile de implementare a conceptului One Health în România, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare (IBA București) s-a remarcat prin implicarea activă în proiecte de cercetare și inițiative interdisciplinare care abordează interacțiunea dintre sănătatea umană, siguranța alimentară și factorii de mediu. Prin participarea și coordonarea unor proiecte naționale și internaționale relevante, institutul contribuie la dezvoltarea și aplicarea principiilor One Health în domeniul cercetării și al politicilor publice.

Cu toate acestea, în prezent, responsabilitățile relevante pentru domeniul One Health sunt distribuite între mai multe autorități aflate în subordinea Ministerului Sănătății, a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a Ministerului Mediului. Deși această organizare nu este neobișnuită la nivel european, lipsa unor mecanisme stabile de coordonare și schimb de informații între sectoare poate limita capacitatea de a analiza integrat riscurile și de a răspunde eficient la probleme complexe aflate la interfața dintre sănătatea umană, sănătatea animală și mediu.

Aceste dificultăți sunt deosebit de importante în cazul României, unde amploarea provocărilor asociate conceptului One Health și constrângerile existente la nivelul resurselor fac cu atât mai necesare consolidarea cooperării interinstituționale și dezvoltarea unor mecanisme de coordonare eficiente.

Priorități și direcții de acțiune pentru implementarea conceptului One Health în România

Pentru consolidarea aplicării principiilor One Health în România este necesară dezvoltarea unor măsuri care să favorizeze colaborarea dintre domeniile sănătății umane, farmaciei, medicinei veterinare, științei alimentelor și științelor mediului, precum și întărirea mecanismelor instituționale care să susțină această cooperare. În acest context, pot fi identificate mai multe direcții prioritare de acțiune.

În domeniul medicinei umane, una dintre cele mai importante priorități este consolidarea programelor de utilizare rațională a antimicrobienelor în unitățile sanitare. Acest obiectiv presupune dezvoltarea unor echipe multidisciplinare dedicate stewardship-ului antimicrobian, care să includă specialiști în boli infecțioase, farmaciști și microbiologi, precum și integrarea acestor programe în standardele de evaluare și acreditare ale spitalelor. În paralel, este necesară modernizarea laboratoarelor de microbiologie clinică din spitalele regionale și județene, pentru a facilita diagnosticul rapid al infecțiilor și al mecanismelor de rezistență. O astfel de abordare ar permite instituirea unor tratamente antimicrobiene mai bine țintite și ar contribui la reducerea utilizării empirice a antibioticelor cu spectru larg, unul dintre principalii factori implicați în apariția și răspândirea rezistenței la antimicrobiene⁽¹¹⁾. Integrarea conceptului One Health în programele de studii universitare și postuniversitare din domeniul sănătății reprezintă o etapă importantă pentru dezvoltarea unei abordări interdisciplinare a problemelor actuale de sănătate publică. Formarea viitorilor profesioniști ar trebui să includă aspecte legate de rolul lanțului alimentar și al factorilor de mediu în transmiterea agenților patogeni, impactul utilizării antimicrobienelor în medicina veterinară asupra rezistenței bacteriene și influența modificărilor ecosistemelor asupra apariției și răspândirii bolilor infecțioase. O astfel de pregătire poate contribui la formarea unor specialiști capabili să participe activ la inițiative și politici bazate pe principiile One Health.

În domeniul medicinei veterinare, una dintre cele mai importante direcții de acțiune pentru consolidarea abordării One Health în România este întărirea rețelei de servicii veterinare din mediul rural și creșterea accesului fermierilor la asistență veterinară de calitate. În paralel, este necesară dezvoltarea unor programe de utilizare responsabilă a antimicrobienelor, adaptate particularităților sectorului zootehnic românesc și, în special, ale exploatațiilor de mici dimensiuni. Aceste programe ar trebui să promoveze măsuri preventive precum vaccinarea, îmbunătățirea biosecurității și aplicarea unor practici eficiente de management al sănătății animalelor, ca soluții alternative la utilizarea profilactică a antimicrobienelor. Totodată, sprijinirea economică a micilor crescători prin servicii veterinare accesibile, programe de compensare sau mecanisme de asigurare adaptate sectorului zootehnic ar putea reduce presiunea economică care favorizează utilizarea excesivă a antimicrobienelor și ar încuraja adoptarea unor măsuri preventive mai eficiente⁽¹⁵⁾. Dezvoltarea unui sistem național de colectare a datelor privind utilizarea antimicrobienelor în medicina veterinară, conectat la registrele de prescripții generate de cadrul de prescriere obligatorie și la infrastructura de raportare ESVAC, ar furniza datele naționale de supraveghere necesare pentru a urmări tendințele consumului de antimicrobiene în medicina veterinară și pentru a evalua impactul intervențiilor de gestionare responsabilă, cu rezoluția temporală și specificitatea sectorială necesare⁽¹⁶⁾.

În domeniul siguranței alimentare și al protecției mediului, o direcție importantă de dezvoltare o reprezintă includerea sistematică a monitorizării rezistenței la antimicrobiene în programele de supraveghere microbiologică a alimentelor. Acest proces ar trebui să includă atât caracterizarea fenotipică, dar și cea genotipică a microorganismelor rezistente izolate din produse alimentare, în special în punctele critice ale lanțului alimentar. Dezvoltarea unui astfel de sistem de supraveghere ar permite obținerea unor date relevante la nivel național privind circulația microorganismelor rezistente în sectorul alimentar, contribuind atât la îndeplinirea cerințelor de raportare europene, cât și la identificarea rolului diferitelor categorii de alimente în transmiterea bacteriilor rezistente către populația umană⁽¹⁷⁾.

O altă direcție importantă o reprezintă dezvoltarea unei rețele naționale de monitorizare a rezistenței la antimicrobiene în mediu. Aceasta ar trebui să includă prelevarea sistematică de probe din soluri agricole, ape de suprafață, efluenți proveniți de la stațiile de epurare și din principalele cursuri de apă, precum afluenții Dunării, pentru identificarea reziduurilor de antimicrobiene, a bacteriilor rezistente și a genelor asociate rezistenței. Datele obținute ar completa informațiile disponibile în prezent privind rezistența la antimicrobiene în România și ar permite identificarea zonelor cu risc crescut, precum și a principalelor surse de contaminare provenite din activități agricole, industriale sau urbane.

Dincolo de aceste măsuri sectoriale, dezvoltarea unei abordări One Health eficiente necesită consolidarea mecanismelor de coordonare la nivel național. În acest sens, ar fi utilă crearea unei structuri permanente de cooperare între instituțiile responsabile de sănătatea umană, sănătatea animală și protecția mediului, care să faciliteze schimbul de informații, evaluarea integrată a riscurilor și elaborarea unor politici coordonate.

Experiența altor state europene arată că succesul strategiilor One Health depinde în mare măsură de existența unor mecanisme instituționale clare de colaborare și coordonare. Prin urmare, consolidarea cooperării intersectoriale reprezintă o condiție obligatorie pentru implementarea eficientă a principiilor One Health în România și pentru valorificarea beneficiilor unei abordări integrate a problemelor de sănătate publică, sănătate animală și protecție a mediului.

Programul ADER: Cercetări privind elaborarea unei scheme de certificare pe lanțul alimentar conform conceptului One Health

Proiectul sectorial ADER 16.1.2, intitulat „Cercetări privind elaborarea unei scheme de certificare pe lanțul alimentar conform conceptului One Health”, reprezintă una dintre cele mai importante inițiative de cercetare și dezvoltare dedicate implementării principiilor One Health în România. Proiectul este finanțat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în cadrul Planului sectorial pentru perioada 2023-2026, având o valoare totală de 1600000 de lei și o durată de desfășurare de 40 de luni. Coordonarea proiectului este asigurată de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare (IBA București), în colaborare cu un consorțiu interdisciplinar format din Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Biotehnologii, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și Institutul de Igienă și Sănătate Publică Veterinară.

Obiectivul principal al proiectului este promovarea conceptului One Health în societatea românească prin dezvoltarea a două instrumente complementare. Primul constă în elaborarea unei scheme de certificare pentru produsele alimentare obținute și procesate în conformitate cu principiile One Health, iar cel de-al doilea vizează crearea unei platforme de colaborare pentru informare și interacțiune care să faciliteze dialogul și cooperarea dintre specialiști din domenii diferite. Prin această abordare, proiectul urmărește să transpună în practică principiile unui concept care recunoaște interdependența dintre sănătatea umană, sănătatea animală și sănătatea ecosistemelor și care promovează colaborarea interdisciplinară, prevenția și abordarea sistemică a problemelor de sănătate.

Necesitatea unei astfel de abordări este susținută de numeroase date epidemiologice și de sănătate publică. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, peste 600 de milioane de persoane se îmbolnăvesc anual ca urmare a consumului de alimente contaminate, iar aproximativ 420000 de persoane își pierd viața din această cauză⁽¹⁸⁾. În același timp, bolile zoonotice sunt responsabile pentru aproximativ 60% dintre bolile infecțioase cunoscute la om și pentru 75% dintre bolile infecțioase emergente⁽¹⁹⁾.

La acestea se adaugă problema rezistenței la antimicrobiene, care a fost asociată cu aproape cinci milioane de decese la nivel global în 2019⁽²⁰⁾. Aceste date evidențiază necesitatea unei abordări integrate a siguranței alimentare și a sănătății publice, în concordanță cu principiile One Health.

Activitățile proiectului sunt organizate în patru etape. Prima etapă, desfășurată în 2023, a avut ca obiectiv identificarea și analiza bunelor practici One Health existente la nivel național și european. În cursul acesteia au fost elaborate studii referitoare la contaminarea chimică și microbiologică a alimentelor, bolile zoonotice, rezistența la antimicrobiene, protecția mediului și potențialul nutraceutic al diferitelor categorii de produse alimentare. A doua etapă, derulată în 2024, a fost dedicată analizei lanțului alimentar și dezvoltării platformei digitale de colaborare One Health România. În 2025, activitățile proiectului s-au concentrat asupra elaborării și organizării schemei de certificare, iar etapa finală, programată pentru 2026, urmărește implementarea acesteia în sistemul național de acreditare coordonat de RENAR.

Un element important al proiectului îl reprezintă caracterul participativ, reflectat prin implicarea activă a actorilor relevanți din domeniile sănătății, agriculturii, industriei alimentare și cercetării. În cadrul Activității 3.1 – „Stabilirea criteriilor de definire a conceptului One Health pentru produse alimentare și furajere” – au fost organizate conferințe naționale și internaționale, ateliere regionale și grupuri de discuție tematice destinate consultării părților interesate și validării criteriilor propuse. Un exemplu îl constituie Grupul de discuții nr. 3, dedicat produselor alimentare de origine vegetală, organizat pe 15 mai 2025 de Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, la Facultatea de Biotehnologii. Evenimentul a reunit reprezentanți ai sectorului de producție și procesare alimentară, specialiști în certificare, experți din domeniul sănătății publice și al medicinei veterinare, precum și cadre universitare și cercetători, având ca obiectiv analiza și validarea criteriilor necesare pentru definirea unui produs alimentar în conformitate cu principiile One Health.

Importanța proiectului ADER 16.1.2 derivă din capacitatea de a transforma un concept teoretic într-un instrument aplicabil la nivel național. Prin dezvoltarea unei scheme de certificare dedicate produselor alimentare care respectă principiile One Health, proiectul contribuie la promovarea unor practici de producție și procesare orientate spre protejarea sănătății umane, a sănătății animalelor și a mediului.

În același timp, inițiativa se aliniază obiectivelor și strategiilor europene privind siguranța alimentară, sustenabilitatea și sănătatea publică și susține atingerea obiectivelor prevăzute în Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. Astfel, proiectul reprezintă un exemplu concret al modului în care principiile One Health pot fi integrate în politicile și practicile din sectorul alimentar, contribuind la dezvoltarea unui sistem alimentar mai sigur, mai responsabil și mai sustenabil.

Concluzii

Analiza contextului epidemiologic, instituțional și strategic al României evidențiază faptul că abordarea One Health nu mai reprezintă doar un concept teoretic sau un cadru de reflecție academică. Acesta reprezintă o necesitate practică pentru gestionarea unor provocări complexe precum rezistența la antimicrobiene, bolile zoonotice, siguranța alimentară și impactul factorilor de mediu asupra sănătății. Caracteristicile României, precum biodiversitatea ridicată, structura particulară a sectorului agricol, impactul disproporționat al unor boli infecțioase și nivelurile crescute ale rezistenței la antimicrobiene, impun dezvoltarea unor mecanisme de cooperare care să depășească limitele tradiționale dintre medicina umană, medicina veterinară, științele alimentelor și protecția mediului. În acest context, consolidarea colaborării interinstituționale, dezvoltarea unor sisteme integrate de supraveghere și formarea unei noi generații de specialiști familiarizați cu principiile One Health reprezintă elemente necesare pentru creșterea rezilienței sistemului național de sănătate și pentru alinierea României la direcțiile strategice promovate la nivel european și internațional.

Proiectul ADER 16.1.2 constituie un exemplu remarcabil de transpunere a principiilor One Health într-o inițiativă concretă, cu potențial de aplicare în sectorul alimentar și în domeniul sănătății publice. Prin reunirea unor instituții din domenii complementare și prin dezvoltarea unei scheme de certificare bazate pe criterii One Health, proiectul demonstrează că abordările interdisciplinare pot genera instrumente funcționale și relevante pentru societate. Astfel, a fost oferit un model de colaborare care poate fi extins și în alte domenii prioritare, precum monitorizarea rezistenței la antimicrobiene, controlul zoonozelor, evaluarea impactului factorilor de mediu asupra sănătății sau dezvoltarea unor sisteme integrate de supraveghere. Din această perspectivă, continuarea și extinderea finanțării unor proiecte similare reprezintă o investiție strategică pentru România. Dezvoltarea unor noi inițiative de cercetare și inovare bazate pe principiile One Health ar putea accelera transferul cunoștințelor științifice către politici publice și practici aplicate, contribuind la construirea unui sistem alimentar, sanitar și de mediu mai sigur, mai sustenabil și mai bine pregătit pentru provocările viitoare.

Conflict de interese: niciunul declarat.

Suport financiar: Această cercetare a beneficiat de sprijinul proiectului „Cercetare privind dezvoltarea unui sistem de asigurare a calității alimentelor de-a lungul lanțului alimentar, bazat pe conceptul One Health”, codul proiectului ADER 16.1.2.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licența CC-BY.