Dinamica telomerilor în îmbătrânire – impactul unui stil de viaţă sănătos asupra modulării lungimii telomerilor

Procesul de îmbătrânire şi lungimea telomerilor

Îmbătrânirea este un proces biologic inerent, marcat de deteriorarea progresivă a stării fizice, care duce la afectarea multor procese fiziologice. Acest proces este în acelaşi timp omniprezent şi inevitabil. Anumite modificări sunt inofensive, precum încărunţirea părului, pierderea elasticităţii pielii, apariţia petelor pigmentare, în timp ce altele conduc la diminuarea funcţiilor senzoriale şi la reducerea capacităţii de a desfăşura activităţi cotidiene, precum şi la creşterea susceptibilităţii de a dezvolta patologii cronice⁽¹⁾.

Termenul de „vârstnic” se referă la persoanele cu vârstv de peste 60 de ani şi constituie grupul demografic cu cea mai rapidă creştere la nivel mondial. Proporţia vârstnicilor din ţările emergente este de obicei scăzută, în pofida faptului că numărul lor absolut este substanţial. În 1990, aproximativ 280 de milioane de persoane în vârstă de 60 de ani şi peste locuiau în regiunile în curs de dezvoltare, 58% din populaţia globală de vârstnici locuind în zonele mai puţin dezvoltate. Ponderea persoanelor în vârstă din ţările în curs de dezvoltare creşte mai rapid decât în ţările industrializate, conform World Population Prospects (1950-2050)⁽²⁾.

Îmbătrânirea este un proces complex şi divers, care duce la pierderi funcţionale extinse ce afectează toate organele şi ţesuturile. Cu toate acestea, rămâne incert dacă îmbătrânirea este determinată de un singur mecanism cauzal sau de mai multe cauze. Procesul de îmbătrânire este caracterizat fenotipic prin numeroase aspecte la nivel molecular, celular şi fiziologic, inclusiv modificări genomice şi epigenomice, pierderea proteostaziei, diminuarea funcţiei celulare şi subcelulare şi dereglarea sistemelor de semnalizare⁽³⁾.

Cercetări recente demonstrează că îmbătrânirea este strâns asociată cu modificarea comunicării intercelulare, deteriorarea ADN-ului, epuizarea celulelor stem, nivelurile reduse de nicotinamidă adenină dinucleotidă, disfuncţia mitocondrială, dezechilibrele la nivelul proteinelor, macroautofagia afectată, inflamaţia, perturbarea detectării nutrienţilor şi dezechilibrul microbiotei intestinale. În plus, procesul de îmbătrânire este accelerat la nivel celular prin deteriorări moleculare aleatorii care se acumulează în timp. Deşi celulele includ mecanisme de reparare, eficacitatea acestora scade odată cu vârsta^(4,5).

În timpul procesului de îmbătrânire se acumulează celule senescente, care sunt principalii factori etiologici ai deteriorării funcţiilor organismului. Distrugerea şi deteriorarea telomerilor sunt factori recunoscuţi care contribuie la senescenţa şi îmbătrânirea celulară. Astfel, numeroase tulburări şi patologii asociate cu procesul de îmbătrânire sunt declanşate de scurtarea accelerată a telomerilor⁽⁶⁾.

Telomerii sunt complexe nucleoproteice care protejează cele 23 de perechi de cromozomi liniari din fiecare celulă umană. Aceştia menţin integritatea genomului prin inhibarea diferitelor mecanisme de degradare şi recombinare a ADN-ului⁽¹⁾.

Deşi scurtarea lungimii telomerilor este asociată cu senescenţa şi îmbătrânirea, senescenţa nu înseamnă invariabil îmbătrânire celulară. Un număr tot mai mare de dovezi sugerează că prognosticul patologiilor asociate cu îmbătrânirea poate depinde de viteza cu care telomerii se scurtează. Cercetările indică faptul că lungimea telomerilor, clasificată ca fiind scurtă, extrem de scurtă şi extrem de lungă, este un biomarker de încredere al îmbătrânirii biologice şi serveşte ca un potenţial indicator al sănătăţii celulare a unui individ, având o anumită capacitate de predicţie a riscului de afecţiuni asociate îmbătrânirii, precum diabetul, osteoporoza, tulburările autoimune, bolile neurodegenerative, bolile cardiovasculare şi anumite tipuri de cancer. De exemplu, determinarea lungimii telomerilor a fost eficientă în identificarea pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2 care prezentau un risc crescut de mortalitate⁽⁷⁾.

American Federation for Aging Research a clasificat semnele distinctive ale îmbătrânirii pe baza următoarelor criterii: i) capacitatea de a prezice speranţa de viaţă dincolo de vârsta cronologică; ii) susceptibilitatea pentru cercetarea experimentală menită să elucideze factorii care accelerează îmbătrânirea; iii) susceptibilitatea pentru cercetarea axată pe descoperirea mecanismelor care inhibă îmbătrânirea; iv) invazivitate minimă, asigurând că persoanele nu sunt afectate. Determinările de lungimi ale telomerilor respectă toate aceste criterii şi, astfel, s-a stabilit că scurtarea telomerilor este un biomarker de încredere pentru îmbătrânire, dar şi pentru diagnosticul anumitor patologii sau prognosticul acestora⁽⁸⁾.

Multiple xenobiotice şi compuşi bioactivi pot avea un efect pozitiv în dinamica telomerilor. Acest lucru poate fi atribuit atât mecanismelor directe de protecţie împotriva elementelor care induc stresul oxidativ, inflamaţia şi disfuncţia mitocondrială, cât şi unei influenţe asupra activităţii telomerazei. Scurtarea telomerilor este o caracteristică definitorie a procesului fiziologic de îmbătrânire şi este strâns legată de alte aspecte critice ale îmbătrânirii, precum senescenţa celulară, epuizarea celulelor stem, instabilitatea genomului, perturbarea reglării epigenetice, instabilitatea mitocondrială şi inflamaţia⁽¹⁾.
 

Importanţa calităţii somnului în menţinerea lungimii telomerilor

Somnul este un element esenţial în vindecarea şi ameliorarea sistemelor fiziologice, incluzând metabolismul, funcţia endocrină, răspunsul imunologic şi metabolismul cerebral. Somnul inadecvat grăbeşte îmbătrânirea şi creşte prevalenţa afecţiunilor asociate vârstei, inclusiv deteriorarea cognitivă, boala Alzheimer, afectarea celulelor stem hematopoietice şi boala coronariană. Mai multe studii indică faptul că îmbunătăţirea cantităţii şi calităţii somnului poate servi drept intervenţie antiîmbătrânire capabilă să prevină, să atenueze sau, eventual, să inverseze declinul fizic şi degenerarea asociată scurtării aberante a lungimii telomerilor. Un studiu clinic a indicat o corelaţie puternică între îmbunătăţirea calităţii şi cantităţii somnului şi nivelurile plasmatice crescute de S-Klotho, o familie de gene recunoscută ca supresor al senescenţei care este supraexprimată pentru a prelungi durata de viaţă. Mai mult, cercetătorii au monitorizat 411 voluntari timp de opt ani şi au descoperit că o calitate inadecvată a somnului poate reprezenta un nou factor de risc modificabil pentru boala coronariană la persoanele în vârstă, independent de factorii de risc cardiovasculari convenţionali. Alte studii clinice indică faptul că un somn suficient reglează epigenomul celulelor stem şi progenitoarelor hematopoietice, suprimă răspunsurile inflamatorii şi păstrează diversitatea clonală, decelerând astfel deteriorarea sistemului hematopoietic. Totuşi, somnul prezintă anumite transformări pe parcursul vieţii, efectele tulburărilor de somn la vârstnici fiind mai semnificative^(9,10).

Activitatea fizică şi dinamica telomerilor

Cercetările privind corelaţia dintre telomeri şi activitatea fizică pot elucida metodele de reglare a lungimii telomerilor. Sportivii de anduranţă prezintă o activitate ridicată a telomerazei şi o rată redusă de degradare a telomerilor în raport cu persoanele sedentare. Studiile conexe indică faptul că activitatea fizică moderată poate atenua reducerea lungimii telomerilor. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte timpul de intervenţie, lungimea telomerilor a crescut după şase luni de activitate fizică, în timp ce pe termen scurt nu a fost observat niciun efect⁽¹¹⁾.

Lungimea telomerilor a fost evaluată în cursul a şapte studii clinice, cuprinzând un total de 939 de pacienţi. Comparativ cu grupul de control (pacienţi sedentari), s-a observat o îmbunătăţire semnificativă pentru grupurile experimentale care au efectuat exerciţii fizice. În analiza subgrupului clasificat în funcţie de tipul de exerciţiu, antrenamentul combinat şi exerciţiul de rezistenţă nu au prezentat o îmbunătăţire semnificativă în comparaţie cu grupul de control şi numai exerciţiul aerobic a prezentat o îmbunătăţire semnificativă statistic. Astfel, s-a concluzionat că exerciţiile fizice influenţează pozitiv lungimea telomerilor, iar sedentarismul contribuie la creşterea vitezei de eroziune a telomerilor. Totodată, implicarea în exerciţii fizice pentru cel puţin şase luni se corelează cu modificări ale lungimii telomerilor⁽¹²⁾.

Impactul dietei asupra modulării lungimii telomerilor

Studiile au demonstrat că fenotipul îmbătrânirii apare din cauza acumulării de leziuni macromoleculare în celulă şi că procesul de îmbătrânire este unul plastic. Intervenţiile nutriţionale care reduc aceste leziuni sau care sporesc capacitatea organismului de a repara leziunile conduc la creşterea longevităţii şi la reducerea riscului de boli cronice. Restricţia alimentară (energetică) creşte durata şi calitatea vieţii. Cu toate acestea, depozitarea excesivă de energie care duce la creşterea adipozităţii este un factor de risc pentru mortalitatea prematură şi pentru scurtarea aberantă a lungimii telomerilor, astfel încât prevenirea obezităţii este strategie importantă pentru sănătatea publică şi pentru o îmbătrânire sănătoasă. În plus, aderenţa la dietele alimentare sănătoase este asociată cu longevitatea şi cu riscul redus de a dezvolta patologii cronice⁽¹³⁾.

Cele mai studiate modele nutriţionale pentru menţinerea sănătăţii sunt dieta mediteraneeană, Dietary Approach to Stop Hypertension (DASH), dieta Portfolio, dieta Okinawa, dieta ketogenică şi dieta nordică. Dieta DASH susţine reducerea consumului de carne roşie, dulciuri, băuturi care conţin zahăr, grăsimi totale, grăsimi saturate şi colesterol, sporind în acelaşi timp consumul de fructe, legume, cereale integrale, pui, peşte şi nuci. Deşi datele prezentate în literatura ştiinţifică actuală privind această dietă şi menţinerea lungimii telomerilor sunt adesea inconsistente, unele studii au determinat că efectul dietei DASH este pozitiv în ceea ce priveşte prognosticul unor patologii⁽¹⁴⁾. În mod similar, dieta Portfolio este un regim alimentar bazat pe plante care permite reducerea colesterolului datorită consumului crescut de nuci, arahide, fasole, mazăre, năut sau linte. Alte alimente recomandate în dieta Portfolio sunt ovăzul, orzul, psyllium, vinetele, okra, merele, portocalele, fructele de pădure şi sterolii vegetali, găsiţi iniţial în margarina îmbogăţită cu steroli vegetali⁽¹⁵⁾. Astfel, un studiu a arătat că, în cazul pacienţilor cu hipercolesterolemie, iniţierea strategiilor dietetice Portfolio şi dieta mediteraneeană care includeau ovăz sau orz, steroli vegetali, chitosan şi ceai verde – dar nu soia sau nuci – a redus colesterolul LDL cu 25%⁽¹⁶⁾. Respectarea cu stricteţe a indicaţiilor dietei Portfolio a fost corelată cu un risc redus de mortalitate; cu toate acestea, niciun studiu nu a evaluat încă efectul acestei strategii alimentare asupra lungimii telomerilor.

Alimentele specifice dietei Okinawa sunt legumele rădăcinoase, mâncărurile preparate din soia şi plantele medicinale. Acest model alimentar include un consum moderat de peşte, carne slabă, fructe, condimente şi garnituri, ceai sau vin. Dieta tradiţională Okinawa încorporează multe trăsături ale altor programe alimentare, precum dieta Portfolio, dieta DASH sau dieta mediteraneeană tradiţională. De exemplu, Chan şi colaboratorii au efectuat un studiu transversal de evaluare a efectului strategiilor dietetice, inclusiv dieta Okinawa, asupra unei populaţii chineze. Rezultatele au arătat că nu au existat modificări ale vitezei de scurtare a telomerilor datorită acestei strategii nutriţionale⁽¹⁷⁾. În aceeaşi direcţie, dieta ketogenică a câştigat popularitate pentru gestionarea patologiilor cronice, dar până în prezent nu există prea multe dovezi convingătoare cu privire la impactul acesteia asupra telomerilor. O posibilă explicaţie ar putea fi faptul că această dietă are o aderenţă scăzută şi prezintă multiple interacţiuni medicamentoase⁽¹⁸⁾.

Nu în ultimul rând, o varietate de alimente sănătoase, inclusiv cerealele integrale, fructele (precum fructe de pădure, mere şi pere), leguminoasele, uleiul de rapiţă, peştele gras (precum somon, hering şi macrou), fructele de mare, algele marine, opţiuni de carne cu conţinut scăzut de grăsimi (pui şi vânat), laptele şi iaurtul cu un conţinut scăzut de grăsimi şi o reducere a sării şi a produselor îndulcite cu zahăr, reprezintă bazele dietei nordice. Impactul pozitiv al dietei nordice asupra menţinerii lungimii telomerilor a fost confirmat la copiii şi adolescenţii implicaţi în studii de intervenţie pe termen lung⁽¹⁹⁾.

Multiple metaanalize recente au demonstrat că adoptarea unor diete bogate în fructe, nuci, cereale, peşte, minerale, grăsimi nesaturate şi alţi nutrienţi sunt benefice pentru sănătate. În special, aceste modele alimentare pot atenua riscul de obezitate, boli cardiovasculare şi tulburări mintale, atenuând, astfel, scurtarea telomerilor şi susţinând longevitatea. Consumul de carne roşie şi de carne procesată, de băuturi îndulcite încărcate cu sodiu şi de pâine albă este corelat cu scurtarea accelerată a telomerilor, deoarece aceste alimente declanşează răspunsul de deteriorare a ADN-ului din cauza stresului oxidativ sau a inflamaţiei⁽²⁰⁾.

Cea mai studiată dietă din perspectiva modulării lungimii telomerilor este dieta mediteraneeană, mulţi autori concluzionând că această strategie nutriţională ar trebui să devină un stil de viaţă recunoscut pentru efectele benefice pe care le are asupra inhibării factorilor de stres oxidativ şi inflamaţie, care contribuie la scurtarea aberantă a lungimii telomerilor.

Modelul alimentar mediteraneean, caracterizat printr-un procentaj scăzut de energie totală derivată din acizi graşi saturaţi, este asociat cu reducerea colesterolului seric şi a tensiunii arteriale în ţările mediteraneene. Acest lucru, la rândul său, se corelează cu scăderea mortalităţii coronariene şi cu un risc mai scăzut de patologii cardiovasculare, comparativ cu ţările care urmează o dietă occidentală. Dieta mediteraneeană se caracterizează printr-un consum ridicat de fructe, legume, brânză feta, iaurt grecesc, cereale şi fructe de mare, în timp ce aportul de carne, dulciuri şi alimente gata preparate este relativ scăzut. În plus, consumul regulat de cantităţi moderate de vin roşu (de cele mai multe ori însoţit de alimente) şi ulei de măsline (ca sursă primară de grăsimi) este emblematic pentru dieta mediteraneeană⁽²¹⁾.

Mai multe cercetări transversale au indicat că menţinerea lungimii telomerilor poate fi realizată printr-o aderenţă crescută la strategia alimentară mediteraneeană. Cu toate acestea, efectele pozitive ale dietei mediteraneene s-au dovedit a fi mai semnificative în rândul populaţiei feminine. Principalele mecanisme moleculare prin care această strategie nutriţională menţine lungimea telomerilor sunt explicate pe baza fitocompuşilor constituenţi, cu acţiune antiinflamatorie şi antioxidantă. Aceştia scad markerii de stres oxidativ, de inflamaţie, de deteriorare a ADN-ului, prin reducerea formării micronucleilor, şi cresc activitatea telomerazei⁽²²⁾.

Fitocompuşi, vitamine şi minerale în dinamica telomerilor

Polifenolii sunt metaboliţi secundari produşi de plante, servind în principal la protejarea împotriva radiaţiilor UV şi a atacurilor bolilor. În ultimul deceniu a existat un interes semnificativ pentru posibilele avantaje pentru sănătate ale polifenolilor vegetali din alimentaţie ca antioxidanţi. Cercetările epidemiologice şi metaanalizele corespunzătoare indică faptul că un consum prelungit de alimente bogate în polifenoli vegetali oferă protecţie împotriva apariţiei tumorilor maligne, a bolilor cardiovasculare, a diabetului, a osteoporozei şi a tulburărilor neurologice⁽²³⁾. S-a demonstrat că polifenolii modulează echilibrul redox al celulelor, pot modifica semnalizarea celulară şi contribuie la menţinerea calităţii vieţii şi a longevităţii. Acest lucru se întâmplă atât direct, prin eliminarea speciilor reactive de oxigen, cât şi secundar, prin interacţiunea cu factorii de transcripţie care coordonează răspunsul antioxidant. De fapt, s-a demonstrat că polifenolii stimulează supraexprimarea enzimelor antioxidante, precum catalază şi superoxid dismutază. Moleculele polifenolice precum quercetina, resveratrolul şi curcumina au un rol important în contracararea efectelor stresului oxidativ şi scăderea vitezei de eroziune a telomerilor⁽¹⁴⁾.
 

Acizii graşi sunt o categorie de lipide, clasificate, de obicei, ca acizi monocarboxilici alifatici sau acizi graşi polinesaturaţi, molecule cu două sau mai multe legături duble. Acizii graşi polinesaturaţi pot fi clasificaţi în trei familii principale – omega-3, omega-6 şi omega-9 – pe baza poziţiei dublei legături cis iniţiale în lanţul alifatic, calculată de la terminaţia metil a acidului gras. Acidul α-linolenic este un membru important al familiei de acizi graşi omega-3 şi este clasificat ca acid gras esenţial. Principalele surse de ALA includ uleiurile, nucile şi seminţele, cum ar fi seminţele de in şi uleiul din seminţe de in, nucile şi uleiul din nuci, boabele de soia şi uleiul din soia, seminţele de dovleac, uleiul de rapiţă şi uleiul de măsline⁽²⁴⁾. Farzaneh-Far şi colab. au analizat mai multe studii care au implicat peste 600 de pacienţi cu boală coronariană, care au demonstrat o corelaţie directă între aportul de acizi graşi omega-3 şi lungimea telomerilor, în special o relaţie inversă între concentraţiile sanguine iniţiale de acizi graşi omega-3 (DHA şi EPA) şi modificările în lungimea telomerilor pe o perioadă de cinci ani⁽²⁵⁾. Chang şi colab. au realizat un studiu care a inclus 711 persoane cu boală arterială coronariană şi 638 de voluntari sănătoşi. Cercetătorii au utilizat regresia liniară pentru a examina relaţia dintre acizii graşi omega-6 şi omega-3 şi lungimea telomerilor. Concentraţiile plasmatice de acizi graşi omega-3, în special EPA şi DHA, au prezentat o corelaţie semnificativă statistic cu lungimea telomerilor, iar un raport redus al acizilor graşi omega-6/omega-3 a fost corelat cu telomerii scurţi⁽²⁶⁾.

Carotenoizii sunt principalii fitocompuşi care explică necesitatea consumului de alimente precum legumele cu frunze verzi şi fructele colorate în menţinerea sănătăţii. Astfel, printre substanţele fitochimice asociate cu lungimea telomerilor, carotenoizii au primit cea mai mare atenţie. Concentraţiile de α-caroten, β-caroten şi β-criptoxantină, luteină şi zeaxantină din plasmă sunt direct proporţionale cu menţinerea integrităţii telomerilor⁽²⁷⁾.

În aceeaşi direcţie, un consum ridicat în vitamine, prin adoptarea unei diete sănătoase sau suplimentarea aportului de vitamine prin administrarea sub formă de suplimente alimentare, reprezintă o strategie importantă în modularea telomerilor. Este bine cunoscut faptul că vitaminele A, C şi E reduc direct stresul oxidativ prin eliminarea radicalilor liberi, prevenind deteriorarea oxidativă a ADN-ului. Totodată, anumite vitamine servesc drept cofactori esenţiali în enzimele de reparare a ADN-ului. Vitamina B12 influenţează replicarea şi repararea ADN-ului prin menţinerea ciclurilor de metilare, esenţiale pentru integritatea ADN-ului. Vitamina A modulează activitatea celulelor T şi B în intestin, influenţând răspunsurile imune şi având un impact pozitiv asupra lungimii telomerilor prin intermediul căilor mediate imunitar. Astfel, s-a demonstrat că administrarea combinată de vitamine (precum A, complexul B, C, E) şi minerale reduce semnificativ formarea micronucleilor – un marker pentru instabilitatea cromozomială şi deteriorarea ADN-ului care poate include regiunile telomerice⁽²⁸⁾.

Apariţia şi evoluţia tulburărilor legate de îmbătrânire au fost explicate şi de nivelurile anormale ale unor minerale. Diverse minerale provenite din aportul alimentar exercită efecte distincte asupra lungimii telomerilor. Aportul de potasiu a influenţat favorabil lungimea telomerilor la persoanele coreene cu vârsta de peste 50 de ani. Cuprul a influenţat pozitiv semnificativ statistic lungimea telomerilor. La polul opus, concentraţiile crescute de calciu au fost asociate cu eroziunea accelerată a telomerilor şi cu senescenţa celulară în fibroblastele umane. Magneziul susţine arhitectura cromozomială, deoarece este esenţial pentru funcţionarea endonucleazelor implicate în repararea ADN-ului. Numeroase enzime, inclusiv cele implicate în replicarea ADN-ului, repararea ADN-ului şi sinteza ARN-ului, necesită magneziu pentru funcţionalitatea lor. Astfel, numeroase studii au indicat că magneziul este esenţial pentru menţinerea lungimii telomerilor. Studiile in vitro şi in vivo au demonstrat că deficitul de magneziu conduce la scurtarea telomerilor prin producerea stresului oxidativ, a inflamaţiei sau a replicării inadecvate a ADN-ului şi că un consum mai mare de magneziu alimentar este asociat pozitiv cu lungimea telomerilor la femei. În plus, zincul este un mineral care, în concentraţii optime, promovează longevitatea, prin participarea în mecanismele de sinteză a proteinelor, apoptoză şi atenuare a stresului oxidativ şi a inflamaţiei⁽²²⁾.

Produse vegetale studiate pentru efectele asupra telomerilor

Astragalus membranaceus este utilizat pe scară largă în medicina tradiţională chineză. Rădăcina conţine astragalozide (în special astragalozida IV), flavonoide şi polizaharide, care îi conferă acţiuni terapeutice adaptogene şi imunomodulatoare. Astragalosida IV activează telomeraza, enzima care menţine lungimea telomerilor, întârziind, astfel, scurtarea telomerilor şi sporind longevitatea celulară. Extractele de Astragalus şi-au demonstrat eficacitatea în protejarea împotriva stresului oxidativ şi a deteriorării ADN-ului, menţinând astfel integritatea telomerilor⁽²⁹⁾.

Panax ginseng, a cărui rădăcină este utilizată atât în medicina tradiţională, cât şi în cea contemporană, este bogată în ginsenozide (în special Rg1 şi Rb1), polizaharide şi flavonoide. Renumit pentru proprietăţile sale adaptogene, de îmbunătăţire cognitivă şi imunostimulatoare, ginsengul a stârnit interes pentru potenţialul său de a proteja telomerii. S-a demonstrat că ginsenozidele, în special Rg1, sporesc activitatea telomerazei, favorizând astfel stabilitatea telomerilor şi longevitatea celulară. Totodată, Rg1 a demonstrat activitate crescută asupra menţinerii concentraţiei de superoxid dismutază. Intensificarea simultană a telomerazei şi reducerea daunelor cauzate de stresul oxidativ constituie cele mai studiate avantaje antiîmbătrânire ale rădăcinii de Panax ginseng⁽³⁰⁾.

Withania somnifera, sau Ashwagandha, este utilizată din ce în ce mai mult în terapie pentru atributele sale adaptogene, neuroprotectoare şi antiinflamatorii. Principalii fitocompuşi extraşi din rădăcină, withanolidele, alcaloizii şi flavonoizii, sunt recunoscuţi pentru capacitatea de a diminua stresul oxidativ şi de a proteja împotriva deteriorării ADN-ului, ambele atribute fiind esenţiale pentru conservarea telomerilor. Unele studii indică faptul că Ashwagandha poate spori indirect activitatea telomerazei; cu toate acestea, este necesar un studiu suplimentar pentru a clarifica acest mecanism⁽³¹⁾.

Părţile aeriene de Centella asiatica, cunoscută sub numele de Gotu Kola, sunt utilizate pentru efectele de îmbunătăţire cognitivă, de vindecare a rănilor şi neuroprotectoare. Asiaticozidul, madecassozidul şi alte triterpene prezente în Centella asiatica au demonstrat eficacitatea în promovarea căilor de reparare a ADN-ului şi atenuarea stresului oxidativ. Mai mult, aceşti fitocompuşi reglează procesele celulare asociate cu îmbătrânirea şi senescenţa, reducând astfel viteza de scurtare a telomerilor⁽³²⁾.

Concluzii

Scurtarea telomerilor este un fenomen fiziologic inevitabil şi în strânsă legătură cu procesul de îmbătrânire. Acest proces poate fi accelerat de obiceiurile nesănătoase din stilul de viaţă, de calitatea inadecvată a somnului şi de sedentarism.

Multiple studii au subliniat capacitatea diverşilor fitocompuşi de a influenţa în mod benefic lungimea telomerilor. Aceste substanţe pot împiedica scurtarea anormală a telomerilor prin activităţile lor antioxidante şi antiinflamatorii. Cu toate acestea, este de menţionat că eficacitatea acestora depinde în mod semnificativ de calitatea sursei şi de biodisponibilitatea moleculei biologic active. Sunt necesare mai multe investigaţii pentru a stabili dozele şi formele sub care fitonutrienţii ar trebui consumaţi sau administraţi pentru a menţine integritatea telomerilor. Aceasta presupune înţelegerea condiţiilor ideale în care asemenea substanţe chimice oferă avantaje antiîmbătrânire, facilitând astfel strategiile de tratament care ar putea atenua procesele de îmbătrânire.

Deşi cercetările sunt în desfăşurare pentru elucidarea complexităţii telomerilor şi a relaţiilor lor cu influenţele dietetice şi de mediu, adoptarea unui stil de viaţă sănătos este o abordare definitivă şi eficientă pentru încetinirea procesului de îmbătrânire. Tiparele alimentare bogate în fructe, legume, cereale integrale şi grăsimi sănătoase – precum dietele mediteraneene şi nordice – promovează sănătatea generală şi ajută la păstrarea lungimii telomerilor. Integrarea unei diete echilibrate, a unei activităţi fizice consistente şi a unui somn suficient constituie o strategie care poate decelera semnificativ mecanismele biologice ale îmbătrânirii. Practicile integrative de sănătate întăresc capacitatea organismului de a păstra lungimea telomerilor şi de a creşte calitatea vieţii. 

Autori pentru corespondenţă: Artistidis Tsatsakis E-mail: aristsatsakis@gmail.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.