Suntem obișnuiți, în domeniul învățământului, cu termenul de catedră. A fi la catedră se asociază cu o disciplină anume, pe care un profesor cu abilități extraordinare o predă într-o instituție educațională.
Și în biserica creștină regăsim termenul de catedră, fiind tronul arhieresc pe care îl vedem în biserica principală și care este ocupat de episcop în timpul serviciului liturgic. Există elemente comune între cele două „catedre” și raportarea la ele: transmiterea de cunoștințe de către o persoană recunoscută pentru capacitatea sa, dorința de a asculta și de a înțelege, ideea de dezvoltare a fiecăruia dintre noi, spre o structură cu diferite tipuri de calități.
Indiferent de locul și de calea prin care se face comunicarea, calitățile care se doresc a fi dezvoltate sunt extrem de variate. Acestea sunt legate de caracter și moralitate (bunătatea, onestitatea, corectitudinea, integritatea, cinstea), de calitățile sociale și interpersonale (empatia, amabilitatea, prietenia, loialitatea, respectul, generozitatea) sau de cele legate de muncă (responsabilitatea, perseverența, organizarea, punctualitatea, tenacitatea). Adăugăm la acestea calitățile intelectuale (inteligența, creativitatea, curiozitatea, ingeniozitatea) și pe cele emoționale (răbdarea, calmul, curajul, optimismul, blândețea).
Știm că toate sunt în mod egal importante pentru a atinge cea mai bună formă a noastră și înțelegem că orice modalitate avem la îndemână pentru a le dezvolta este binevenită.
Doar să încercăm.