Influențe austriece asupra profesiei de farmacist în spațiul românesc

Contextul geopolitic în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea

Sfârșitul secolului al XVII-lea a însemnat pentru Imperiul Otoman începutul declinului său. După eșecul avut în încercarea turcilor de a cuceri Viena în 1683, Transilvania a intrat sub influența Imperiului Habsburgic: la început ca Principat autonom (1691) și mai apoi ca Mare Principat (1765), aflat sub conducerea directă a împăratului de la Viena. Raportul de forțe s-a menținut în favoarea Curții Imperiale vieneze, care câștiga, prin Tratatul de pace de la Passarowitz (1718), noi teritorii aflate până atunci sub suzeranitatea Porții otomane: Banatul și, pentru o perioadă de 21 de ani, Oltenia. În 1775, în urma unui tratat turco-austriac, zona de nord a Moldovei – Bucovina – devenea și ea parte a Imperiului Habsburgic⁽¹⁾.

Influența învățământului vienez

Celebra universitate vieneză, Universitate Vindobonensis, a fost înființată de Rudolf de Habsburgia în 1365, motiv pentru care a fost cunoscută și sub denumirea de Alma mater Rudolphina. Reînnoirea pe noi baze a învățământului medical vienez a fost făcută de medicul olandez Gerard van Swieten (1700-1772). Ajuns la Viena în 1745, acesta se îngrijea personal de sănătatea împărătesei Maria Tereza și deținea în același timp funcția de medic-șef al Serviciului Sanitar Public al Imperiului. În domeniul învățământului, curriculumul creat de Gerard Van Swieten punea accentul pe strânsa îmbinare dintre teorie și practică^(2,3,4).

La Universitatea din Viena s-au format, în diverse domenii, și mulți dintre tinerii intelectuali români. Cunoaștem că la începutul secolului al XIX-lea frații Constantin C. Hepites și Petre Hepites urmau cursurile de medicină și farmacie în Viena. Petre Hepites și-a obținut diploma de medic în 1816, iar zece ani mai târziu, în 1826, Constantin C. Hepites devenea și el licențiat în medicină și farmacie. Revenit în țară, Constantin C. Hepites (1804-1880) și-a legat indisolubil numele de reformele care au vizat modernizarea sistemului medico-farmaceutic românesc. În acest sens, a fost desemnat să coordoneze redactarea primei Farmacopei Române care avea să apară în 1862 în format bilingv, română și latină. A predat Materia Medica la Școala Națională de Medicină și Farmacie înființată de Carol Davila, a fost medic-şef al județului Brăila și a făcut parte din Comitetul Carantinelor, organizat după modelul austriac^(5,6).

Un alt farmacist care și-a legat numele de învățământul vienez a fost Samoil Konya (1845-1940). Pasionat de chimie, el a fost primul farmacist român care și-a obținut doctoratul în acest domeniu la Viena, în 1867. Se cunoaște că România dispune de importante resurse naturale cu întrebuințare terapeutică: ape minerale, ape termale, nămoluri, mofete etc. Preocupat de valorificarea acestor bogății, Samoil Konya s-a implicat în analiza apelor de la Văiluța, Breazu (1888), Slănic (1887), Strunga (1891) etc. Rezultatele studiului apelor amare de la Văiluța au fost publicate în 1870 de Academia de Științe din Viena. Demarând un proiect edilitar al alimentării Iașului cu apă potabilă de la izvorul din Dealul Repedea (1895), Samoil Konya considera calitatea acesteia ca fiind asemănătoare celei care alimentează Viena⁽⁷⁾.

Legat de resursele naturale cu proprietăți terapeutice, amintim frumoasa stațiune balneară Herculane. Zonă cunoscută încă din perioada romană pentru acțiunea benefică a apelor termale, stațiunea a fost mult îndrăgită de împărăteasa Elisabeta (Sissi), care a mers aici de mai multe ori. În 1896 a venit pentru ultima oară împreună cu soțul său, împăratul Franz Iosif, care urma să participe la inaugurarea Canalului de pe Dunăre alături de regele Carol I al României și Alexandru I al Serbiei⁽⁸⁾.

Referitor la pregătirea farmaciștilor în Universitatea din Viena, Colecția Muzeală a Facultății de Farmacie din București deține în patrimoniul său două diplome de absolvire⁽⁹⁾.

Influența măsurilor administrativ-organizatorice

Ceea ce s-a inițiat la Viena în privința învățământului și a reformelor sanitare a devenit curând noua realitate pentru teritoriile aflate sub controlul monarhiei habsburgice.

A ) Actele normative organizatorice

Deși au existat măsuri de reglementare sanitară la frontierele Imperiului Habsburgic încă din prima decadă a secolului al XVIII-lea, inițiativa instituirii cordonului sanitar și a carantinei revine medicului Gerard van Swieten. Acesta a dispus înființarea comisiilor de examinare a stării de sănătate și a lazaretelor cu sedii pe toată regiunea de frontieră.

• 

• Documentul Generale Normativum in Re Sanitatis întocmit de Gerard van Swieten ca medic-șef al Serviciului Sanitar Public al Imperiului conține o sinteză a tuturor cunoștințelor privitoare la organizarea sanitară. Actul devenea oficial după promulgarea sa de către împărăteasa Maria Tereza în 1770. Redăm în continuare câteva prevederi din Generale Normativum in Re Sanitatis referitoare la activitatea farmaciștilor:
• să nu administreze tratamente, nici interne, nici externe;
• să nu permită practicanților din farmacie să preparare medicamente puternice;
• să nu înlocuiască ingredientele unui preparat medicamentos fără avizul medicului;
• opiaceele, vomitivele puternice, mercurialele să se vândă numai cu rețetă;
• arsenicalele să se vândă numai într-o singură farmacie, desemnată de conducerea orășenească;
• otrăvurile care se vând să fie înscrise într-un registru;
• farmacistul trebuie, de asemenea:
  • să se aprovizioneze cu materii prime suficiente și de calitate;
  • să prepare medicamentele conform Dispensatoriilor în vigoare;
  • să întrețină în perfectă stare ustensilele și vesela farmaciei;
  • să se subordoneze Comisiei Sanitare (Consessum Medicorum);
  • să ducă o viață personală respectabilă⁽²⁾.

Înaintea dispozițiilor prevăzute în Generale Normativum in Re Sanitatis, activitatea medico-farmaceutică din Imperiul Habsburgic mai dispusese de reglementări. Astfel, Planum Regulationis Re Sanitas (august 1755) conținea instrucțiuni privind activitatea de control al diplomelor, farmaciilor și cabinetelor medicale⁽²⁾.

Ferencz Nyulas (1758-1808), transilvănean de naționalitate maghiară cu studii de medicină la Viena, a întocmit, în calitate de protomedic al Transilvaniei, un important regulament – Instructio pro Apothecariis – care a stat la baza desfășurării activității farmaciștilor din această provincie timp de aproape trei decenii (1807-1835). Adept al ideilor iluministe, Ferencz Nyulas s-a remarcat prin poziția sa inovatoare când a propus înlocuirea vechilor simboluri alchimice folosite în practica farmaceutică cu nomenclatura chimică propusă de Lavoisier. Această schimbare fundamentală avea să se generalizeze treptat începând cu secolul al XIX-lea, farmacia fiind primul domeniu în care a fost adoptată^(10,11).

Instructio pro Apothecariis conține și o serie de indicații cu caracter deontologic, multe dintre ele valabile și în prezent. Astfel, farmaciștii trebuiau:

• să nu mai practice o altă activitate civilă dacă aceasta i-ar fi sustras de la preocupările lor de farmaciști, care implică mari responsabilități;
• să evite concurența necinstită și să respecte prețurile oficiale care pot fi scăzute numai în cazul bolnavilor foarte săraci;
• să prepare imediat rețetele urgente;
• să scrie pe rețetă prețul și numele persoanei care prepară medicamentul;
• să nu aibă înțelegeri cu medicul în scopul creșterii profitului;
• să nu prepare medicamente după rețetele unor medici iliciți, căci se fac complici cu aceștia;
• să prepare medicamente ziua și noaptea, oricând este nevoie și în timpul epidemiilor;
• să dețină biblioteci pentru instruirea lor și a calfelor;
• să organizeze excursii botanice și să întocmească ierbare pe care să le îmbogățească an de an⁽¹⁰⁾.

B) Farmacopeile

1774 este anul care a marcat apariția la Viena a Pharmacopoea Austriaco-Provincialis, care era obligatorie în provinciile românești ale imperiului: Transilvania, Banat și Bucovina (după anexarea sa din 1775). Ulterior, au apărut noi ediții (1775, 1778, 1780, 1783, 1787, 1790, 1794), iar zonele geografice de aplicare s-au extins. Astfel, Farmacopeile Austriece Provinciale au devenit oficiale și în principatele dunărene, Valahia și Moldova, care nu se aflau sub administrație habsburgică⁽²⁾.

C) Taxele farmaceutice

Vitală pentru practica farmaceutică era și existența taxelor prin care se stabileau prețurile medicamentelor. În 1744 se publica la Viena Nova Pharmacopoeorum seu Ordo ac Pretium omnium Medicamentorum (Noua taxă a preparatelor farmaceutice sau prețul tuturor medicamentelor),care era oficială și obligatorie pentru toți farmaciștii din provinciile supuse Austriei. O nouă taxă apărea tot la Viena, în 1776, prețurile fiind indicate de această dată prin referire la sistemul vienez de măsuri și greutăți care îl înlocuia pe cel german (Nürnberg)^(2,13).

Prezența României la Expoziția Universală de la Viena

Expoziția Universală organizată la Viena (mai-octombrie 1873) a fost un prilej pentru țara noastră de a se face remarcată pe plan internațional. Cu această ocazie au fost obținute 237 de premii, diplome și medalii. Fiindu-i alocat un spațiu de expunere de 655 de metri pătrați, obiectele și produsele românești au fost prezentate chiar în imediata vecinătate a pavilionului Austriei⁽¹²⁾.

Au fost făcute publice rezultatele activității organizatorice în care rolul avut de Carol Davila a fost definitoriu: Azilul pentru orfane, Crucea Roșie, Serviciul de Ambulanță, Laboratorul Chimic al Eforiei Spitalelor Civile. Alături de exponatele acestor instituții, au participat cu propriile realizări și mulți alți români, printre care și unii farmaciști: Frank Andreas din București, Epitu (Hepites) din Brăila, E. Kamer etc.

În concluzie, lucrarea se axează în principal pe evidențierea modului în care învățământul, practica farmaceutică și organizarea administrativ-sanitară din teritoriile românești au beneficiat de influența iluminismului habsburgic al secolului al XVIII-lea și de remanența acesteia în secolele următoare.

Autor corespondent: E-mail: mohamedhaddouche240@gmail.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.