Farmacişti şi chimişti francezi în perioada napoleoniană (II)

Introducere

După cum am amintit deja şi în prima parte a acestui material, niciun alt om din istorie nu şi-a influenţat atât de decisiv epoca cum a fost Napoleon Bonaparte, devenit ulterior împăratul Napoleon I al Franţei^(1-3). Concret, marele om de stat francez a fost un personaj deosebit de ambiţios în ansamblul politico-militar francez al perioadei de după Revoluţia Franceză. Napoleon Bonaparte a dezvoltat şi a modernizat Franţa, a încurajat nu doar războiul, dar a încurajat şi artele şi cercetarea. Astfel, în această a doua parte a materialului vom continua să descriem biografiile unor personalităţi ale lumii medicale franceze care s-au făcut remarcate în perioada în care marele om de stat Napoleon Bonaparte a condus Franţa, perioadă cunoscută în istorie şi ca perioada napoleoniană, insistând cu precădere nu doar pe domeniile farmacie şi chimie, ci şi pe botanică şi fizică. Iar biografiile pe care le vom prezenta în această a doua parte a materialului sunt cele ale lui Charles-Louis Cadet de Gassicourt şi Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange, doi excelenţi farmacişti şi chimişti ai perioadei anterior amintite.

Date generale

1. Charles-Louis Cadet de Gassicourt (1769-1821) a fost un eminent om de ştiinţă francez, farmacist şi chimist de foarte mare anvergură, fiind considerat atât de către contemporanii săi, dar şi de către cei mai mulţi specialişti în istoria medicinei, ca fiind „farmacistul personal” al împăratului Napoleon I al Franţei, cunoscut în istoriografia modernă şi sub numele de Napoleon Bonaparte^(1-7).

Charles-Louis Cadet de Gassicourt s-a născut pe 23 ianuarie 1769, chiar în Paris, o capitală a Franţei încă foarte strălucitoare, dar şi deosebit de decadentă, într‑o familie cu foarte mari posibilităţi materiale. Tatăl său, Louis-Claude Cadet de Gassicourt (1731-1799), a fost posesorul unei averi deosebit de consistente, acesta fiind un foarte apreciat farmacist parizian, dar şi un eminent savant specializat în chimie, cu o reputaţie ştiinţifică extrem de solidă (este considerat a fi cel care a sintetizat compuşii organo-metalici), membru al Academiei (Regale) de Ştiinţe din Franţa [L’Académie (Royale) des Sciences], al Academiei Imperiale a Curioşilor Naturii (l’Académie Impériale des Curieux de la Nature), Prusia, dar şi un colaborator extrem de apropiat al lui Antoine Lavoisier (1743-1794), filozof, economist, dar mai ales chimist francez de foarte mare anvergură. Deoarece era nobil şi lucra pentru Ferme Générale, o companie care colecta impozite în interesul regelui, Lavoisier a fost condamnat la moarte pentru trădare de către revoluţionarii francezi. A fost decapitat prin ghilotinare în 1794. Antoine Lavoisier a fost şi este considerat nu doar de către contemporanii săi, dar şi de către majoritatea istoricilor, ca fiind iniţiatorul chimiei moderne^(1-8).

Revenind la Charles-Louis Cadet de Gassicourt, au existat şi anumite zvonuri neîntemeiate cum că acesta ar fi fost fiu nelegitim al regelui Franţei, Ludovic al XV-lea. Într-o primă etapă, tânărul Charles-Louis s-a pregătit pentru o carieră religioasă, fiind cunoscut faptul că, într-o Franţă regalistă de religie catolică, dacă erai posesorul unei averi substanţiale, puteai avea o carieră fulminantă în structurile religioase catolice franceze. Dar nu a fost să fie deloc aşa. Charles-Louis Cadet de Gassicourt şi-a dat seama că o viaţă cu accente monahale nu i s-ar fi potrivit, drept care a avut posibilitatea de a alege între o carieră în farmacie, aşa cum îşi dorea tatăl său, fie putea opta pentru o carieră în ştiinţele juridice. Şi, fiind dotat cu un talent oratoric deosebit, dar având şi o abilitate prolifică în a manevra oameni şi situaţii, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a optat pentru o carieră de avocat, studiind dreptul în Paris^(1-7).

Trebuie menţionat faptul că Charles-Louis Cadet de Gassicourt, în scurta sa carieră de avocat, a fost beneficiarul unor succese remarcabile, care l-ar fi putut face unul dintre cei mai abili şi mai performanţi „făuritori de legi din Franţa”, dacă ar fi mers cu profesia de avocat până la capăt. Concret, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a devenit avocat în 1787, la vârsta de doar 18 ani: în perioada în care a practicat avocatura, a câştigat toate procesele în care a pledat „pentru că a ales cu grijă cauzele pe care simţea nevoia să le apere”^(1-7). Mai exact, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a fost mai mult un apărător al persoanelor nevoiaşe şi, din această cauză, reputatul farmacist francez nu şi-a făurit un nume în branşa bogată a avocaţilor francezi din ultimele trei decenii ale secolului al XVIII-lea^(1-7).

Dar, provenind dintr-o familie cu foarte mari posibilităţi materiale, tânărul Charles-Louis a avut şansa extraordinară de a cunoaşte în saloanele familiei sale eminenţi oameni de ştiinţă ai perioadei respective, precum Benjamin Franklin (1706-1790, renumit om de ştiinţă american), Marie Jean Antoine Nicolas de Caritat, marchiz de Condorcet (1743-1794, excelent matematician şi filozof francez), Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande (1732-1807, mare astronom francez) etc.^(1-7,9-11) Pe lângă avocatură, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a decis că viaţa merită trăită din plin. Având asigurată o rentă anuală de 8000 de franci din partea tatălui său, Charles-Louis s-a căsătorit pe 8 ianuarie 1789 cu Madeleine Félicité Baudet, o tânără bogată şi foarte frumoasă, cei doi având împreună doi băieţi. Din păcate, atât Charles-Louis Cadet de Gassicourt, cât şi soţia sa, având firi deosebit de dificile şi de schimbătoare, „au decis să divorţeze şi fiecare să plece pe drumul său”^(1-7).

În continuare, după declanşarea Revoluţiei Franceze, pe 5 mai 1789, când „a trăi în Franţa însemna a avea aventura vieţii tale”, când în orice moment, în baza unui simplu denunţ, puteai fi arestat şi condamnat la moarte prin ghilotinare în urma unui simulacru de proces, Charles-Louis Cadet de Gassicourt, pe lângă avocatură, a scris şi câteva piese de teatru foarte apreciate în perioada respectivă, cum ar fi: Le souper de Molière (Cina lui Molière), în 1795^(1-7).

Dar, revenind la izbucnirea Revoluţiei Franceze în 1789, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a decis să se implice personal în apărarea ideilor sale. Membru al Gărzii Naţionale din Paris, Charles-Louis Cadet de Gassicourt, împreună cu câţiva prieteni, a salvat de jefuitori mănăstirea Saint-Lazare. Totodată, în calitate de avocat al unchiului său, în urma unor pledoarii extrem de abile, l-a salvat pe acesta din urmă de la masacrele din septembrie 1792. Şi, tot printr-o mărturie foarte interesantă, riscându-şi viaţa, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a reuşit şi salvarea vieţii unui cunoscut nobil francez. Doi ani mai târziu, în 1794, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a putut fi regăsit în calitate de preşedinte al Curţii de Justiţie Mont-Blanc. Cam tot în aceeaşi perioadă, într-o alocuţiune deosebit de impetuoasă, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a criticat deschis Convenţia Naţională Franceză, un gest de foarte mare curaj pentru acele timpuri, echivalent cu o condamnare sumară şi rapidă la moarte prin ghilotinare^(1-7). Deşi a fost condamnat la moarte în contumacie (în absenţă), efigia sa fiind cea care a suferit pedeapsa prin ghilotinare în Piaţa Grève (Place de Grève) din Paris, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a reuşit o fugă spectaculoasă de sub nasul autorităţilor revoluţionare franceze şi s-a refugiat în regiunea Berry, unde timp de un an, sub un alt nume, a muncit din greu în agricultură, dar şi ocazional în construcţii, pe o moşie a familiei sale^(1-7).

Totuşi, după aproximativ 13 luni petrecute în Berry, odată cu moartea tatălui său, pe 17 octombrie 1799, Charles-Louis Cadet de Gassicourt s-a reîntors în Paris şi a obţinut revizuirea procesului său: pe scurt, acesta a fost achitat. Dar, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în Franţa a fost o perioadă foarte dificilă pentru mica burghezie franceză: a fost sărăcie multă, a fost frică, a fost multă răutate şi incompetenţă. Concret, prin moartea tatălui său, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a moştenit un magazin farmaceutic încă deosebit de profitabil, motiv pentru care acesta a început să studieze farmacia, pentru a-şi putea administra afacerea, iar doi ani mai târziu a obţinut şi o binemeritată diplomă de farmacist (mai exact, de maestru în farmacie), avocatura devenind deja pentru ambiţiosul om de ştiinţă francez o profesie a trecutului^(1-7).

Dotat cu o minte sclipitoare pentru acele timpuri, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a continuat să se ocupe de magazinul farmaceutic al familiei, care mergea foarte bine, dar a decis că trebuie să se ocupe şi de populaţia nevoiaşă a Parisului. În consecinţă, prefectul Parisului, Dubois, la insistenţele lui Charles-Louis Cadet de Gassicourt, a decis înfiinţarea Comitetului Orăşenesc de Salubritate Publică, unde acest ambiţios farmacist a devenit secretar oficial al respectivei organizaţii, poziţie pe care a ocupat-o oficial până la moartea sa, pe 21 noiembrie 1821. Dar, atenţie, poziţia administrativă anterior amintită nu a fost doar o funcţie de decor pentru Charles-Louis Cadet de Gassicourt, ci a constituit în fapt o foarte mare responsabilitate pentru acesta: a avut sarcina de a inspecta închisorile pentru a verifica calitatea hranei şi nivelul de trai al deţinuţilor, a stabilit raportul dintre rata de deces în diferite profesii în Paris, punând în acest fel pentru prima dată în Franţa bazele unei noi specialităţi medicale, şi anume medicina muncii^(1-7).

Totuşi, activitatea lui Charles-Louis Cadet de Gassicourt nu s-a oprit deloc aici: pe lângă activitatea administrativă anterior amintită, acesta a continuat să practice atât ca farmacist, dar a continuat să aibă şi o activitate ştiinţifică deosebit de laborioasă. Concret, în 1803, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a publicat Dictionnaire de chimie (Dicţionar de chimie), iar în acelaşi an a înfiinţat şi o societate profesională a farmaciştilor francezi deosebit de apreciată, intitulată Societatea Farmaciştilor de la Sena (Société des Pharmaciens de la Seine)^(1-7).

În 1804, anul încoronării lui Napoleon Bonaparte ca împărat al Franţei (împăratul Napoleon I), lucrarea lui Charles-Louis Cadet de Gassicourt intitulată Formulaire magistral (Formularul magistral) a fost tipărită în nu mai puţin de şapte ediţii. Cam tot în aceeaşi perioadă, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a fost prezentat împăratului Napoleon I al Franţei de către Nicolas Deyeux (1745-1837), farmacist-şef al Serviciului (Departamentului) de Sănătate al Casei Imperiale Franceze, despre care am discutat deja în prima parte a acestui material. Beneficiind de o recomandare deosebit de onorantă din partea colegului său, Nicolas Deyeux, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a devenit farmacistul de bază al împaratului Napoleon I al Franţei, care a decis să îl aibă pe acesta permanent în preajma sa [mai exact, în suita sa; a făcut parte dintre farmaciştii care, conform Almanahurilor Imperiale, au făcut parte din Serviciul (Departamentul) de Sănătate al Casei Imperiale Franceze]^(1-7). În această calitate de farmacist personal al împăratului Napoleon I al Franţei, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a fost beneficiarul unei locuinţe de serviciu permanente la Tuileries, reşedinţa preferată a marelui om de stat francez în Paris, precum şi în toate proprietăţile unde suveranul francez urma să locuiască^(1-7).

De asemenea, Charles-Louis Cadet de Gassicourt l-a însoţit pe Napoleon Bonaparte în câteva dintre campaniile Marii Armate (Grande Armée), reprezentativă fiind campania victorioasă a marelui om de stat francez în 1809 la Wagram contra armatei austriece (armata Imperiului Habsburgic). Referitor la această călătorie, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a scris mult mai târziu, în 1818, şi cartea intitulată Voyage en Autriche, en Moravie et en Bavière à la suite de l’Armée Française pendant la campagne de 1809 (într-o traducere adaptată, Călătorie în Austria, în Moravia şi în Bavaria însoţind armata franceză în campania din 1809)^(1-7).

Dar, în perioada 1805-1809, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a fost implicat în scrierea a nu mai puţin de şase scrisori extrem de complexe şi de complete către Dominique-Jean Larrey (1766-1842), chirurg al Gărzii Imperiale Franceze, scrisori în care eminentul farmacist francez a făcut pentru prima dată referiri extrem de detaliate la prietenii săi, la viaţa sa sentimentală, la anumite probleme de sănătate, precum şi la îngrijorările sale faţă de evenimentele politice şi militare la care a participat în mod direct sau indirect^(1-7).

Totodată, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a înfiinţat în premieră o publicaţie a domeniului farmaciei în Franţa, intitulată Bulletin de pharmacie. Dar ceea ce mai trebuie menţionat este faptul că, pe 1 septembrie 1812, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a susţinut şi o teză de doctorat la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Imperiale (Université Impériale) din Paris, obţinând cu această ocazie şi un binemeritat titlu de doctor în ştiinţe^(1-7). Napoleon Bonaparte l-a apreciat în mod deosebit pe farmacistul său principal pentru profesionalismul şi pentru discreţia sa. Astfel, pe 15 iulie 1810, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a fost înnobilat de către împăratul Napoleon I al Franţei, devenind Cavaler al Imperiului Francez (Chevalier d’Empire). Şi, când s-a apropiat sfârşitul Imperiului Francez, Napoleon Bonaparte i-a cerut farmacistului său personal să-i furnizeze o otravă foarte puternică pentru a-şi pune capăt zilelor. Iniţial, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a refuzat categoric, dar apoi, în urma presiunilor exercitate de împărat şi de însoţitorii acestuia, excelentul farmacist francez i-a furnizat suveranului otrava, dar având grijă să aibă permanent la îndemână şi antidotul corespunzător^(1-7). Concret, pe 10 aprilie 1814, armata franceză comandată de mareşalul Jean-de-Dieu Soult, duce de Dalmaţia (1769-1851), a fost înfrântă la Toulouse, în Franţa, de către armatele aliate (armata engleză, armata Austriei, armata Prusiei, armata Rusiei etc.). În continuare, pe 12 aprilie 1814, împăratul Napoleon I al Franţei a ingerat otrava în tentativa sa de suicid, dar imediat s-a răzgândit. În urma intervenţiei prompte a lui Charles-Louis Cadet de Gassicourt, care i-a administrat imediat antidotul, suveranul francez a fost salvat, iar pe 13 aprilie 1814 Napoleon Bonaparte a renunţat la a mai fi împărat al Franţei (abdicarea suveranului francez se semnase pe 6 aprilie 1814)^(1-7).

În timpul Restauraţiei (revenirea pe tronul Franţei a regelui Ludovic al XVIII-lea de Bourbon), toată lumea a crezut că Charles-Louis Cadet de Gassicourt va fi ostracizat de către noile autorităţi regaliste franceze, pentru faptul că fusese farmacistul personal al marelui Napoleon Bonaparte. La început nu a fost deloc aşa: în 1818, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a prezidat Societatea de Farmacie (Société de Pharmacie), unde a fost membru încă din momentul înfiinţării acesteia, în 1803. Tot în aceeaşi perioadă, regele Ludovic al XVIII-lea de Bourbon i-a conferit lui Charles-Louis Cadet de Gassicourt Legiunea de Onoare Franceză (Légion d’Honneur) în grad de Cavaler. Din păcate, din cauza convingerilor sale republicane foarte ferme, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a sfârşit prin a avea probleme deosebit de serioase cu autorităţile regaliste franceze, atât în plan politic şi profesional, cât şi în plan personal^(1-7).

Excelentul farmacist francez s-a stins din viaţă pe 21 noiembrie 1821, fiind înmormântat în Paris, în cimitirul Père Lachaise, în divizia 39, a treia linie, P, 26.

De-a lungul timpului, Charles-Louis Cadet de Gassicourt a fost autor al unor publicaţii extrem de intersante, după cum urmează^(1-7):

• Le Souper de Molière, comedie-vodevil într-un act, în 1795;
• Le Tombeau de Jacques Molay, ou Histoire secrète des initiés anciens et modernes, templiers, francs-maçons, illuminés, în 1797;
• La Visite de Racan, comedie-vodevil într-un act, în 1798;
• Mon voyage ou Lettres sur la Normandie, în 1799;
• Le Poète et le Savant, în 1799;
• Esprit des Sots, în 1801;
• Dictionnaire de chimie (4 volume), în 1803;
• Formulaire magistral, în 1804;
• Saint-Géran ou la Nouvelle langue française, în 1807, parodie de Mme de Staël şi de Chateaubriand;
• Cours gastronomiques, în 1809;
• Suite de Saint-Géran ou la Nouvelle langue française, în 1811;
• De l’Étude simultanée des sciences, ou Dissertation sur cette proposition: Pour perfectionner une seule des sciences physiques et naturelles, il est nécessaire de connaître la philosophie de toutes les autres, teză de doctorat susţinută la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Imperiale (Faculté des Sciences de l’Université Impériale) din Paris, pe 1 septembrie 1812;
• L’Esprit des sots passés, présens et a venir, ou traité d’élognostie, recueilli (et non composé) par l’Auteur de S^t-Géran, ou la Nouvelle Langue française; et dédié à toutes les académies littéraires, Paris, în 1813;
• Voyage en Autriche, en Moravie et en Bavière, în 1818.

2. Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange (1764-1844) a fost un reputat farmacist şi chimist francez, fiind considerat de către specialiştii în istoria medicinei drept „un pionier în domeniul testării medicamentelor”^(12,13).

Eminentul om de ştiinţă francez s-a născut pe 12 iulie 1764, tot în capitala Franţei, Paris. Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange a optat de la bun început pentru o carieră medicală. Într-o primă etapă, tânărul Edme-Jean Baptiste a studiat medicina cu Pierre-Joseph Desault (1738-1795), un excelent chirurg şi anatomist francez al acelei perioade^(12,13).

Dar Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange a considerat că profesia de chirurg nu se potriveşte câtuşi de puţin cu aspiraţiile sale, drept urmare acesta a decis să se orienteze către profesia de farmacist. Concret, Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange a fost îndrumat în acest extrem de complex domeniu al farmaciei de către doi reputaţi farmacişti parizieni ai perioadei respective: François Joseph Victor Demachy (1759-1832) şi Guillaume-François Rouelle (1703-1770)^(12,13).

În continuare, după ce a obţinut un binemeritat brevet de farmacist, Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange a devenit un foarte apropiat colaborator al lui Antoine François Fourcroy (1755-1809, reputat farmacist şi chimist francez care a contribuit în mod decisiv la reînfiinţarea şcolilor de medicină din Franţa în 1794, după ce acestea fuseseră închise în perioada de început a Revoluţiei Franceze)^(12-14). Concret, în 1788, tânărul Bouillon-Lagrange a devenit cadru didactic de chimie consacrat la Colegiul de Farmacie (Collège de Pharmacie) din Paris. Dar în perioada imediat următoare, Antoine François Fourcroy, fiind extrem de încântat de aptitudinile mult mai tânărului său protejat, l-a asociat pe acesta muncii sale didactice şi ştiinţifice, cedându-i şi o parte din cursurile pe care le ţinea la l’Athénée^(12,13).

De fapt, Antoine François Fourcroy a reprezentat marea şansă pentru Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange. Astfel, în 1793, acesta din urmă a devenit farmacist-principal în armata franceză, una dintre primele sale misiuni fiind de a reorganiza din punct de vedere administrativ spitalele militare de pe tot teritoriul Franţei. Dar activitatea tânărului Bouillon-Lagrange nu s-a oprit aici. Acesta a însoţit armata franceză care a luptat în Italia sub comanda generalului Napoleon Bonaparte (nimeni altul decât viitorul împărat Napoleon I al Franţei) contra armatei austriece, îndeplinind o funcţie de foarte mare responsabilitate în serviciul administrativ (după unele surse bibliografice, s-a ocupat cu verificarea şi testarea muniţiei de război, înainte ca aceasta să fie repartizată soldaţilor francezi. După alte surse, acesta a făcut parte din Comisia pentru Pulberi şi Săruri de Salpetru a armatei franceze care a luptat în Italia)^(12,13).

După întoarcerea din campania armatei franceze în Italia, Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange s-a orientat către o carieră didactică, devenind întâi cadru didactic predând chimie la Şcoala Politehnică (L’École Polytechnique) din Paris, ulterior devenind şi profesor de fizică şi chimie la Şcoala Centrală a Panthéonului (L’École Centrale du Panthéon) din Paris. În foarte scurt timp, Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange a devenit şi unul dintre administratorii acestei reputate instituţii de învăţământ franceze^{(12, 13)}.

Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange a fost o persoană deosebit de apreciată de către familia Bonaparte, atât pentru devotamentul, cât mai ales pentru profesionalismul său. Concret, eminentul om de ştiinţă francez a devenit în 1806 farmacist al Casei Imperiale Franceze, devenind atât unul dintre farmaciştii de bază ai împăratului Napoleon I al Franţei, însoţindu-l pe acesta în mai multe campanii militare ale Marii Armate (Grande Armée), dar şi farmacistul preferat al împărătesei Joséphine a Franţei, prima soţie a marelui Napoleon Bonaparte^(12,13).

Totodată, Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange a fost secretar general al Societăţii de Farmacie Libere din Paris (Société Libre de Pharmacie de Paris), din 1803 şi până în 1807, a fost apoi vicepreşedinte al acesteia în 1809, şi apoi preşedinte în anii 1809, 1813 şi 1819. În 1836, Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange a fost numit membru în Consiliul Naţional de Salubritate din Franţa^(12,13).

Dar el nu a fost doar un excelent farmacist şi administrator, acesta a fost şi un cercetător cu adevărat remarcabil. Concret, Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange a fost primul farmacist care a susţinut testarea chimică a medicamentelor. Iată ce spunea eminentul om de ştiinţă francez despre testarea chimică a medicamentelor, un subiect foarte controversat printre colegii săi de breaslă ai acelei perioade^(12,13): „Un medicament este ca o maşinărie pe care o poţi cunoaşte cu adevărat numai când o demontezi pentru a examina toate piesele care o compun. Pentru a-i face utilizarea mai sigură, trebuie să demontezi toate piesele şi să le examinezi pe rând.”

Tot Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange a fost acela care a realizat o serie de analize chimice deosebit de cuprinzătoare ale unor substanţe extrem de utilizate în domeniul medical la începutul secolului al XIX-lea (aloe vera, şofran, sene, ambră gri, tanin etc.), dar a efectuat şi studii foarte ample asupra proprietăţilor terapeutice ale apei de mare^(12,13).

Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange s-a stins din viaţă pe 23 august 1844, tot în oraşul său natal, Paris. De-a lungul vieţii, Edme-Jean Baptiste Bouillon-Lagrange a fost autor al unor materiale extrem de interesante^(12,13).

• În perioada 1793-1795: Cours d’étude pharmaceutique. H.J. Jansen, Paris:
  • 1. Physique
  • 2. Matiere médicale
  • 3. Botanique
  • 4. Chimie pharmaceutique.
• În perioada 1797-1798: Éloge de Pelletier, Lu le 8 Frimaire an 6, à la Séance publique de la Société des Pharmaciens de Paris. Paris VI.
• În perioada 1798-1799: Manuel d’un Cours de Chimie, ou Série des expériences et des démonstrations qui doivent composer un Cours complet sur cette Science. Bernard, Paris.
• În 1799: Tableau réunissant les propriétés physiques et chimiques des corps, disposées méthodiquement, destiné à l’usage des élèves de l’École centrale du Panthéon.
• În 1803: Manuel du pharmacien. Bernard, Paris.
• În 1810: Essai sur les eaux minérales naturelles et artificielles. Klostermann fils, Paris/St. Petersburg, 1810.
• În 1813: Dispensaire pharmaco-chimique, à l’usage des élèves des écoles impériales vétérinaires. Huzard, Paris.
• În 1820: Considérations sur les médicamens préparés en fabrique. Paris.
• În 1821: Observations sur l’acide extrait du benjoin, et sur celui retiré des urines des animaux herbivores.
• Tot în 1821: Observations sur l’emploi en médecine de l’huile extraite du semen contrà.

Autori pentru corespondenţă: Loredana-Sabina-Cornelia Manolescu E-mail: loredana.manolescu@umfcd.ro

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.