O femeie din cinci suferă de infecții urinare, iar un sfert din cele care fac boala se confruntă cu recidive, conform statisticilor.
Manualul de Nefrologie defineşte infecţiile tractului urinar (ITU) prin colonizarea şi multiplicarea bacteriilor la nivelul tractului urinar manifestate prin bacteriurie. Infecţiile tractului urinar pot fi asimptomatice, iar cele mai frecvente simptome, în funcţie de localizarea infecţiei, sunt: disurie (usturimi la urinat), polakiurie (urinări frecvente în cantitate redusă), febră, frisoane, durere suprapubiană (în cistită) sau durere lombară (în pielonefrită). Aceste simptome specifice se pot asocia cu simptome digestive (grețuri, vărsături).
Infecţiile tractului urinar pot fi clasificate, în funcție de localizare, în infecţii urinare joase (cistite, uretrite, prostatite) şi infecţii urinare înalte (pielonefrite); în funcţie de simptomatologie, în simptomatice şi asimptomatice, şi în funcţie de caracterul infecţiei, în complicate şi necomplicate.
Femeile sunt în mod special expuse riscului de a dezvolta infecţii de tract urinar din cauza uretrei scurte și a anumitor factori comportamentali care includ întârzierea micțiunii, activitatea sexuală, utilizarea diafragmelor și a spermicidelor care favorizează colonizarea zonei periuretrale cu bacterii coliforme. Infecțiile la femei rezultă de cele mai multe ori din cauza bacteriilor perineale sau periuretrale care intră în uretră şi urcă în vezica urinară, de multe ori asociat cu activitatea sexuală. Rata de infectare este ridicată la femeile în perioada post-menopauză din cauza vezicii urinare sau a prolapsului uterin, provocând golirea incompletă a vezicii, micşorarea cantităţii de estrogen produce modificări inerente în flora vaginală (în special, pierderea lactobacililor), lucru ce permite colonizarea periuretrală cu germeni aerobi Gram-negativi, cum ar fi Escherichia coli, dar și probabilitatea crescută a afecţiunilor medicale concomitente, de exemplu diabetul zaharat. Rapoartele la nivel mondial sugerează un vârf semnificativ în incidența ITU timp de câteva luni în fiecare an, în sezonul de toamnă.
Organismele cauzatoare
E. coli este de departe cea mai frecventă cauză a infecţiilor necomplicate de tract urinar. Alţi uropatogeni comuni sunt Enterococcus faecalis, specii de Enterobacter, Staphylococcus saprophyticus, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis și Pseudomonas species.
Diagnostic
Este obligatoriu sumarul de urină pentru toţi pacienţii care prezintă disurie. Bacteriile sau piuria (sau ambele) sunt de obicei depistate la pacienții cu ITU. Urocultura este necesară pentru majoritatea pacienților care prezintă simptome clare de ITU.
Tratament
ITU necomplicate sunt, de obicei, tratate empiric cu antibiotice, așa cum este recomandat de ghidurile de îngrijire medicală primară.
Prima linie de antibiotice utilizate: trimetoprim/ sulfametoxazol, în comunitățile cu rate de rezistență pentru E. coli < 20%.
A doua linie de antibiotice sau de primă linie în comunitățile rezistente: fluorochinolone, cum ar fi ciprofloxacină, levofloxacină, norfloxacină și ofloxacină. Cu toate că tratamentul cu antibiotice este susținut clinic la fiecare pacient în parte, acesta conduce la o rată emergentă de rezistență la antibiotice în cazul pacienţilor. Rezistența a crescut la diverse substanțe antimicrobiene și mai mult de un sfert de tulpini de E. coli care cauzează cistita acută sunt rezistente la medicamente ca amoxicilină și cefalexină, iar cotrimoxazolul se apropie de aceste niveluri de rezistență. Rezistența la fluorochinolone este în creștere, de asemenea.
Pentru a preveni rezistenţa, antibioticele trebuie utilizate judicios; acestea ar trebui să fie prescrise pentru o perioadă cât mai scurtă posibil. În studiul realizat de Milo et al. s-au analizat 32 de studii clinice controlate randomizate (cu un total de 9.605 pacienți, femei de 18-65 ani) în care s-au comparat următoarele: trei zile de tratament cu antibiotice pe cale orală, cu intervale mai lungi de tratament utilizând antibiotic. Pentru rezolvarea simptomelor pe termen scurt și o rezoluție pe termen lung a simptomelor, recenzorii nu au găsit nici o diferenţă între o cură de antibiotic de 3 zile şi o cură cu durată de 5-10 zile.
Curele mai lungi au fost mai eficiente în eliminarea bacteriilor rezultate din culturile de follow-up, dar aceasta a cauzat mai multe efecte adverse și nu a fost clar dacă eliminarea bacteriană a dus la îmbunătățirea rezultatelor pe termen lung pentru pacient.
Tratamentul simptomatic
La mulți pacienți fără factori suplimentari de risc, ITU pare a fi o afecţiune autolimitantă. Studiile au demonstrat că multe ITU sunt autolimitante, rezolvându‑se fără tratament chiar și atunci când urocultura este pozitivă. Un studiu clinic efectuat în Belgia a arătat că jumătate dintre pacienții evaluaţi nu au mai avut simptome după trei zile de la administrarea placebo. În cazul în care volumul de prescriere de antibiotice se urmăreşte să fie redus și este abordată problema tot mai mare a organismelor rezistente, sunt necesare strategii alternative de diagnostic şi tratament de îngrijire medicală primară. Tratamentul simptomatic al ITU fără complicații poate fi o opțiune care merită să fie cercetată în continuare.
Infecţia urinară simptomatică necomplicată este printre cele mai comune dintre infecţiile bacteriene. Deși relativ benigne şi autolimitate, aceste simptome iritante, cum ar fi nevoia urgentă şi frecventă de golire a vezicii, nicturie, disconfort al vezicii urinare, au o influență negativă asupra calității vieţii pacientului. Tratamentul simptomatic permite timp pentru investigații microbiologice și ajută la reducerea prescrierii inutile de antibiotice.
Un analgezic şi antiseptic cu efect asupra tractului urinar poate avea efecte benefice asupra pacientului. Fenazopiridina este un antiseptic și analgezic al tractului urinar, care a fost mult timp folosit pentru a oferi ameliorarea simptomatică a durerii, a senzației de arsură, diminuarea frecvenței și urgenței de golire a vezicii, asociată cu ITU în timpul primelor 24-48 de ore de tratament.
O abordare integrativă nu exclude medicina convențională și produsele medicamentoase în integralitatea lor, dar, de asemenea, nu limitează tratarea problemelor doar bazându-se pe medicamente, pentru simptome care pot fi vindecate printr-o abordare holistică.
Infecțiile urinare necomplicate pot fi tratate prin administrarea de remedii fitoterapice, printre cele mai utilizate fiind strugurii ursului (Actium Uva Ursi), nalbă mare (toate cele 3 părţi ale plantei au acţiune antiinflamatorie și imunomodulatoare) și merişor (s-a demonstrat că merişorul ajută la întărirea imunităţii aparatului urinar, prevenind recidivele infecţiei urinare). Afinul (atât fructele, cât și frunzele) au o puternică acţiune antibacteriană, mai ales contra E. Coli, principala bacterie responsabilă de apariţia cistitei. De asemenea, afinele au efecte cicatrizante și protective asupra epiteliilor reno-urinare afectate de infecție.
Cantităţi mari de apă cu lămâie şi ceaiuri diuretice sunt recomandate pe durata manifestării ITU, acest lucru ajutând la îndepărtarea bacteriilor din tractul urinar.
Dacă însă simptomele nu se ameliorează în 1-2 zile, recomandarea este să se consulte medicul de specialitate pentru a propune alte scheme de tratament.
Profilaxie
Odată ce infecţiile acute sunt tratate și eliminate, o abordare holistică privind prevenţia poate da rezultate excelente în rezolvarea infecțiilor recurente. Un mare succes în practică a rezultat folosind o combinaţie de afine, probiotice şi vitamine care stimulează sistemul imunitar, alături de modificările stilului de viaţă pentru a asigura o bună funcționare a întregului organism şi o întărire imunitară.
Produsele medicamentoase pe bază de afine au fost studiate şi bine tolerate de copii, femei tinere și bătrâni și s-au dovedit a fi eficace în toate grupurile. Nu există preparate standardizate cu extract din afine, iar studiile au fost efectuate folosind doze diferite, și nu există date în literatura de specialitate pentru a sprijini un produs în dauna altuia.
Probioticele ajută la refacerea florei saprofite şi la refacerea florei distruse de tratamentul cu antibiotice.
Un sistem imunitar sănătos ajută organismul să reziste la infecții. Mai multe tipuri de vitamine ajută la funcţionarea optimă a sistemului imunitar. Am recomanda o doză zilnică obișnuită de vitaminele A, C, și zinc și o doză mai mare atunci când o infecție este prezentă.
Emoțiile și stresul afectează organismul prin eliberarea de cortizol şi blocarea sistemului imunitar, determinând eliberarea de substanțe chimice care afectează procesele fizice. Mulți oameni cred că bolile cronice, cum ar fi ITU recurente, sunt modul organismului de a încerca să atragă atenția proprietarului său. Furia nemanifestată este o emoție considerată a fi asociată frecvent cu ITU.
Sunt mulți alți factori care contribuie la ITU. Aceştia includ constipația și diareea, afecţiunile urogenitale, sexul. Problemele cu tractul digestiv tind să modifice funcţia vezicii urinare şi cresc cantitatea de bacterii prezente în zona pelviană, orice lucru care irită vaginul atrage după sine infecţii: utilizarea spălăturilor sau a tampoanelor parfumate sau uscăciunea mucoasei vaginale, toți sunt factorii potențiali. Multe dintre femei consideră că infecţiile tind să apară post-coitus. De cele mai multe ori este util a se goli vezica urinară înainte şi după actul sexual, poate chiar a administra o capsulă de afine după actul sexual, cu multă apă, pentru a ajuta la spălarea sistemului urinar.
Înainte de a face orice demers, de a urma o cale de prevenţie şi tratament, opinia specialistului este cea care ajută pacienţii să fie ghidaţi corect către recăpătarea sănătăţii.
Infecțiile repetate ale tractului urinar reprezintă un fenomen frustrant pentru multe femei. Vestea bună este că pacienţii răspund foarte bine la un program de prevenţie, iar infecțiile tractului urinar vor deveni mai puțin frecvente și apoi foarte rare. Pe măsură ce corpul este readus la un echilibru normal, dedicând timp pentru a observa și a ne îngriji nevoile de bază ale organismului, lucru esențial pentru recuperare, sănătatea poate fi savurată din nou.