Tusea are trei faze: un inspir profund, un expir forţat cu glota închisă, care duce la creşterea presiunii intratoracice la peste 100 mmHg, şi deschiderea bruscă a corzilor vocale şi a epiglotei, cu expulzarea aerului la o viteză ce poate ajunge la 150 km/h.
Tusea este un act reflex predominant involuntar, dar are şi componentă voluntară.
Majoritatea oamenilor, dacă se gândesc la tuse, o asociază automat cu o afecţiune a aparatului respirator, dar tusea este un simptom ce aparţine nu numai patologiei respiratorii. Punctul de plecare al reflexului de tuse este reprezentat de receptorii aflaţi în anumite zone, atât la nivelul arborelui respirator, cât şi în afara lui, numite zone tusigene.
Zonele tusigene pulmonare sunt receptori de la nivelul mucoasei ce tapetează laringele, traheea şi bronhiile, putând fi stimulaţi: mecanic, prin aspiraţia unor particule sau corpuri străine, chimic (gaze) sau iritativ, printr-o iritaţie inflamatorie, mecanică sau tumorală.
Zonele tusigene extrapulmonare se găsesc la nivelul mucoasei rinofaringiene, al conductului auditiv extern, în pleură, mediastin, esofag, stomac, peritoneu şi în unele organe abdominale: ficat, splină, căi biliare, apendice, anexe.
În funcţie de durată, tusea poate fi acută, dacă durează mai puţin de 3 săptămâni, subacută (între 3 şi 8 săptămâni) şi cronică, dacă durează de mai mult de 8 săptămâni.
În funcţie de tipul tusei, aceasta poate fi seacă sau productivă.
Atunci când apare acest simptom, trebuie stabilită cauza lui. La copii poate fi un reflex fiziologic normal, ei pot tuşi, în medie, de 10 ori pe zi fără a exista o patologie asociată.
Tusea seacă apare la debutul afecţiunilor respiratorii, în pleurite, pleurezii, în tuberculoza la debut, fibroză pulmonară, neoplasm bronşic, mediastinal, adenopatii mediastinale. Dacă este apărută în contextul unei viroze sau al unei infecţii microbiene respiratorii, se asociază cu alte simptome ale aparatului respirator (strănut, rinoree, durere faringiană) sau generale (febră) şi este de dată recentă. Poate apărea şi în debutul bolilor eruptive (pojar). În afecţiunile cardiace, tusea apare la cei cu insuficienţă cardiacă, anevrism de aortă, pericardită, stenoză mitrală. Tusea seacă poate fi strict psihogenă la bolnavi cu tulburări nevrotice sau emoţionale, o tuse prin obişnuinţă (tic) sau intenţionată.
O tuse seacă cu sufocare, brusc apărută, în plină stare de sănătate, la un copil, pune problema aspiraţiei unui corp străin şi constituie o urgenţă.
Tusea productivă este un indiciu pentru o afecţiune a aparatului respirator care evoluează cu hipersecreţie bronşică; urmează de obicei după o tuse iniţial seacă. Poate apărea şi la cardiaci în edemul pulmonar acut.
Tusea răguşită sau cu afonie este determinată de afecţiuni ale laringelui sau ale zonelor din vecinătate, care determină compresiune.
Tusea cavernoasă are un timbru metalic şi este determinată de existenţa unei caverne, în cazul tuberculozei pulmonare.
Având în vedere multitudinea cauzelor posibile ale tusei, este de dorit ca tratamentul să înceapă numai după ce un medic a stabilit cauza acesteia.
În cazul tusei acute din bolile respiratorii sezoniere, la persoane fără altă patologie asociată sau la copii, tusea poate fi tratată ca atare, fără investigaţii suplimentare. Pentru aceste situaţii, dar şi pentru patologia cronică, după ce diagnosticul a fost stabilit, gemoterapia este de real ajutor.
Preparatele gemoterapice vor trata nu numai simptomul tusei, ci şi boala în sine, redând organismului rapid şi eficient starea de sănătate. Ele sunt eficiente şi în tusea restantă post-infecţioasă, care, uneori, la persoane cu hiperreactivitate bronşică poate să rămână săptămâni după o infecţie respiratorie.
Preparate gemoterapice (extracte hidrogliceroalcoolice din părţi tinere de plante – meristeme) utile în afecţiunile respiratorii cu tuse sunt: extractul din mlădiţe de caprifoi – Lonicera nigra, extractul din muguri de carpen – Carpinus betulus, extractul din muguri de călin – Viburnum lantana, extractul din muguri de coacăz negru – Ribes nigrum, extractul din mlădiţe de măceş – Rosa canina, extractul din muguri de arin negru – Alnus glutinosa, extractul din muguri de nuc – Juglans regia.
Administrarea lor se face înainte de mese cu o jumătate de oră, la adulţi câte 2 ml şi la copii câte 25-30 de picături în puţină apă.
Gemoterapicul de coacăz negru este cunoscut în special pentru acţiunea sa antialergică şi antiinflamatorie, fiind „cortizonul natural“ al gemoterapiei. Este utilizat în orice afecţiune cu inflamaţie, cu sau fără componentă alergică, în rinofaringite, sinuzite, bronşite, astm bronşic, emfizem pulmonar. Se administrează atât în situaţii acute, cât şi în situaţii cronice, o dată pe zi, dimineaţa, în asociere cu alte gemoterapice specifice pentru tratamentul tusei.
Gemoterapicul de caprifoi negru este un remediu eficient pentru tusea uscată, seacă, cu recomandare în tuse convulsivă, bronşită acută, gripă, astm bronşic, laringite cu răguşeală şi afonie (în asociere cu gemoterapicul de coacăz negru), traheite şi traheobronşite. Se poate administra, în funcţie de gravitatea tusei, de 1-3 ori pe zi, fie singur, fie în asociere cu alte gemoterapice. Exemplu: coacăz negru dimineaţa şi caprifoi la prânz şi seara.
Gemoterapicul de călin are un tropism particular pentru aparatul respirator şi sistemul neurovegetativ, fiind utilizat mai ales pentru spasmul bronşic. De aceea este indicat în astmul bronşic alergic sau non-alergic, în bronşita astmatiformă, în astm cu suprainfecţie pe teren alergic, în bronşite acute cu spasm bronşic, în tuse convulsivă. Exemplu: coacăz negru dimineaţa şi călin seara, în astm bronşic.
Gemoterapicul de măceş este remediul inflamaţiilor recidivante localizate, un remediu optim pentru copiii care prezintă întârzieri de creştere din cauza inflamaţiilor recidivante: otite, amigdalite, rinite, adenoidite, traheobronşite. Se poate administra în asociere cu oricare din celelalte preparate cu tropism pentru mucoasele aparatului respirator. Exemplu: coacăz negru dimineaţa, măceş la prânz şi călin seara – în cazul unei traheobronşite recidivante cu o componentă alergică şi spasm bronşic.
Gemoterapicul de carpen acţionează asupra sinusurilor nazale şi paranazale, la nivelul rinofaringelui, bronhiilor şi plămânilor. Se administreaza în tusea spastică, în traheite recidivante şi spasmodice, în sinuzite acute şi cronice, bronşite acute, sindroame rino-sinusale-bronşice, în afecţiuni pulmonare cronice. Exemplu: coacăz negru dimineaţa, măceş la prânz şi carpen seara – în tusea recidivantă provocată de o adenoidită sau sinuzită cronică, sau o tuse dintr-o hiperreactivitate bronşică sau astm bronşic tusiv.
Gemoterapicul de arin negru domină procesele de fibroză post-inflamatorie, fiind activ în sindroamele şi sechelele inflamatorii de la nivel de mucoasă. Se administrează în orice proces supurativ al mucoaselor: rinite, otite, sinuzite, traheite, bronşite. Exemplu: coacăz negru dimineaţa, arin negru la prânz – în astm alergic reactiv cu IgE crescute, sau coacăz negru dimineaţa, arin negru la prânz şi călin seara în astm bronşic cu spasm.
Gemoterapicul de nuc are acţiune antiinflamatorie, antibacteriană şi cicatrizantă. Se administrează în inflamaţii şi supuraţii cronice ale mucoaselor respiratorii, în bronşita cronică neobstructivă, în sinuzite, traheo-bronşite, adenopatii infecţioase.
Exemplu: coacăz negru dimineaţa, carpen la prânz şi nuc seara, într-o bronşită acută cu tendinţă la suprainfecţie sau într-o adenoidită cronică.
Există şi combinaţii de gemoterapice specifice (din gama Polygemma) pentru tuse sau pentru refacere în şi după afecţiuni pulmonare.
Polygemma 3 – Tuse conţine gemoterapice de carpen, caprifoi şi călin, fiind utilă în ameliorarea tusei, atât seacă, cât şi productivă sau cu componentă spastică.
Se administrează la adulţi şi copii peste 7 ani câte 2 ml în puţină apă, de 2-3 ori pe zi. La copiii de 1-7 ani, doza se reduce la 1 ml. În situaţii acute se poate administra şi de 4-5 ori pe zi în primele zile, iar apoi se continuă cu administrarea de 3 ori pe zi pentru încă 10 zile. În cazurile cronice se recomandă o cură de o lună.
Polygemma 16 – Plămâni conţine gemoterapice antifibroase şi antisclerozante, de alun, mur şi gemoterapicul de castan comestibil, care ameliorează circulaţia capilară, venoasă şi limfatică. Se recomandă în şi după afecţiuni cronice ale plămânilor din bronşite cronice, emfizem pulmonar, fibroze pulmonare, bronşitele vârstnicilor, în astm bronşic, bronşitele fumătorilor şi persoanelor expuse la noxe profesionale. Se administrează câte 2 ml de 3 ori pe zi, în cure de 2-3 luni.
Extractele gemoterapice pot fi alegerea de primă intenţie la debutul unor afecţiuni respiratorii sau adjuvante eficiente în afecţiunile care vin cu complicaţii, precum şi în boli cronice.