Studiile arată că 20% din oameni suferă de alergie. Rinita alergică apare la 10-30% din populaţie, iar în rândul copiilor procentul ajunge la 40%. Dacă secolul XX a fost considerat secolul bolilor cardiovasculare, atunci secolul XXI va fi secolul bolilor alergice, conform unei prognoze a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Alergiile de primăvară pot fi respiratorii, digestive sau cutanate
Alergiile respiratorii de primăvară sunt cauzate de polenul pomilor şi al florilor, motiv pentru care se numesc polinoze şi se produc prin inhalarea granulelor de polen.
Simptomele respiratorii sunt: strănuturi frecvente, nas înfundat, scurgeri nazale posterioare, rinoree cu secreţii nazale apoase, lăcrimare, mâncărime a ochilor sau a nasului, conjunctivită (inflamaţie a membranei care acoperă globul ocular şi interiorul pleoapelor, ceea ce produce înroşirea ochilor şi umflarea pleoapelor), sanţ nazal superior - apare mai frecvent la copii prin ştergerea frecventă a nasului, împingând vârful nasului în sus, cearcăne, senzaţii de gâdilătură în faringe, trahee, care provoacă tuse; de asemenea, dispnee, crize de astm bronşic.
Simptomele pot fi foarte uşoare, de la un simplu strănut atunci când mirosim o floare, până la şocul anafilactic, o situaţie gravă care pune în pericol viaţa şi pentru care trebuie luate măsuri de urgenţă.
Plantele care pot produce alergii sunt gimnospermele (conifere: pin, molid), iar dintre angiosperme, principalele alergizante sunt gramineele (ierburi, buruieni dar şi cerealele: grâu, secară, ovăz, orz) şi plantele apetale.
Pentru ca polenizarea şi fertilizarea plantelor să aibă loc, polenul trebuie transportat de la o plantă la alta. Pentru unele plante insectele sunt răspunzătoare de acest lucru, mai ales pentru plantele cu flori atrăgătoare, dar pentru plantele care nu au flori care atrag insectele, polenizarea este anemofilă, cu ajutorul curenţilor de aer. Granulele de polen circulă pe distanţe foarte mari, în funcţie desigur şi de mărimea şi greutatea lor.
Se cunoaşte, de exemplu, pinul, care poate produce „ploi de pucioasă“ prin căderea a milioane de granule de polen. De asemenea, sporii de mucegaiuri pot produce alergii grave. Fânul mucegăit determină la fermieri manifestări alergice. Perioadele de înflorire determină şi perioadele de alergie. Ele depind de condiţiile de climat - cu cât se înaintează spre nord, cu atât perioadele de înflorire sunt mai tardive.
La noi în ţară alergiile din lunile martie-mai sunt determinate de polenul de arbori, iar cele din mai-iulie, de polenul de graminee. Zonele din Transilvania, Oltenia, Muntenia şi Dobrogea sunt cele mai încărcate de polen.
Condiţiile meteo contribuie la circulaţia polenului în atmosferă: în timpul zilelor călduroase, uscate şi cu vânt, polenul este uscat, uşor şi poate fi transportat la distanţe de sute de kilometri. În zilele mai reci şi ploioase, polenul se încarcă cu apă şi cade pe sol, în acest fel nu mai ajunge la nivelul căilor respiratorii, să poată fi inhalat.
Alergiile digestive sunt cauzate de consumul unor alimente obişnuite, cum ar fi: căpşunile şi alte fructe cu seminţe mici, roşiile, păstârnacul, făina de cereale, arahidele, nucile sau alunele, laptele, albuşul de ou. Primăvara, frecvent se produce alergia la căpşuni, mai ales la copiii mici, motiv pentru care se contraindică căpşunile, zmeura, frăguţele, la copiii sub vârsta de 1 an.
Manifestările alergiei după consumul unor alimente sunt: roşeaţa pielii, urticaria, pruritul, tulburări digestive: dureri abdominale, vărsături, diaree, greaţă, cefalee.
Alergiile cutanate se produc prin contactul direct cu planta alergizantă şi determină erupţii cutanate localizate, numite dermatite de contact. Plantele care determină dermatite de contact sunt în special cele din familia Asteraceae (plante din aceeaşi famile cu floarea-soarelui) şi lichenii. Frecvent se întâlneşte dermatita la contactul cu frunzele de ţelină, la cei care lucrează în grădină.
Mecanismul de producere a alergiilor
Deşi manifestări alergice au fost descrise încă din timpul Egiptului antic, lumea şi-a îndreptat atenţia asupra lor abia în secolul al XIX-lea, dar elucidarea naturii lor s-a reuşit abia la sfârşitul secolului XX.
Mecanismul producerii alergiilor reprezintă, de fapt, o dereglare a răspunsului imun, prin care organismul răspunde exagerat la substanţe de cele mai multe ori inofensive.
La pătrunderea alergenului se produce o cantitate exagerată de anticorpi - imunoglobuline E (IgE), care interacţionează cu alergenul, ceea ce determină eliberarea în exces de mediatori ai alergiei: histamină, leucotriene, citokine.
Majoritatea persoanelor alergice nu sunt alergice doar la o singură substanţă, ci la mai multe din aceeaşi clasă, sau chiar din clase diferite, iar pe parcursul vieţii se dobândesc alergii la tot mai multe substanţe (polisensibilizare).
Posibilitatea de a dezvolta alergii depinde de cauze externe sau interne
Cauzele externe sunt macroecologice (clima, anotimpuri) sau microecologice (locuinţa, locul de muncă). De exemplu, se descrie o afecţiune pulmonară ca astmul bronşic la persoanele care lucrează în ţesătorii în industria textilă, din cauza sensibilizării la pulberile textile, boală numită bisinoză.
Cauzele interne sunt determinate genetic, dar intervin şi factori hormonali, perturbări ale sistemului nervos, precum şi ale florei normale la nivelul mucoaselor, inclusiv digestive, care duc la popularea cu germeni patogeni şi la infecţii cronice ce modifică reactivitatea sistemului imunitar.
În ceea ce priveşte factorul ereditar, se cunoaşte că la copiii care au un părinte cu manifestări alergice, pot să apară alergii în 25% din cazuri, iar cei care au ambii părinţi cu alergii au un risc de 40%. Dacă nu există cazuri cunoscute de alergii în familie, riscul este totuşi de 10%. Predispoziţia genetică nu presupune implicit şi apariţia alergiei, de asemenea nici nu se poate stabili vârsta apariţiei. Dezvoltarea simptomelor alergice depinde de o serie de alţi factori interni sau externi. În ultimii ani, poluarea din marile oraşe este tot mai mult discutată drept cauză agravantă sau declanşantă a predispoziţiei, dar şi infecţiile respiratorii repetate, incomplet tratate, expunerea profesională sau casnică la anumite substanţe sensibilizante sau condiţiile de climă. Astmul bronşic apare mai frecvent în zonele umede, cu multe ploi, în care se dezvoltă bine mucegaiuri.
Depistarea alergiilor se face prin analize de sânge, unde se detectează prezenţa anticorpilor specifici sau prin teste cutanate, prin introducerea celor mai cunoscute alergene în cantitate foarte mică şi inofensivă la nivelul zonelor sensibile, de obicei pe antebraţe, şi urmărirea reacţiei locale. Metoda cutanată este rapidă şi, în cazul adulţilor, este mai sensibilă, dar răspunsul poate fi influenţat de administrarea de medicamente antihistaminice. Metoda detectării în sânge se poate efectua la orice vârstă, la copii este mai sensibilă decât la adulţi şi nu este influenţată de administrarea concomitentă de medicamente.
Prevenirea şi tratarea simptomelor alergiilor de primăvară
După primii doi ani de manifestare a alergiilor, orice persoană începe să-şi cunoască reacţiile, perioada de apariţie şi, în majoritatea cazurilor, alergenii la care este sensibilă. De aceea va putea să ia măsuri de reducere a simptomatologiei.
Câteva recomandări:
-
Evitarea ieşirii în dimineţile însorite de primăvară-vară sau protecţie cu o mască pe nas şi gură.
-
La întoarcerea acasă, duş cu spălarea părului, a hainelor şi curăţirea pantofilor.
-
Geamurile se ţin închise, eventual să existe aer condiţionat cu un filtru special pentru polen.
-
Maşinile să fie prevăzute cu filtru pentru polen (multe au din fabricaţie un astfel de filtru), ce se curăţă sau se schimbă cu regularitate.
-
Animalele se ţin numai afară sau numai în interior, pentru a diminua aducerea în casă a alergenilor în blană sau pe labe.
-
Se evită îmbrăcămintea din materiale sintetice, care prin frecare produce un câmp electrostatic ce atrage alergenii.
-
În perioadele cu simptome, trebuie evitat contactul cu substanţe iritante, cum sunt soluţiile de curăţit în casă, spray-uri pentru insecte, deodorante, vopsea, benzină şi mai ales fumul de ţigară.
-
Curăţirea des a casei cu cârpe umede sau din microfibră, care absorb alergenii, îndepărtarea covoarelor, spălarea perdelelor şi a geamurilor pe care se depune polen.
-
Nu se recomandă mutarea într-o altă zonă geografică în perioada alergenilor, deoarece o persoană cu predispoziţie poate deveni alergică la noi polenuri.
-
Cu toate aceste măsuri de prevenţie, simptomele pot apărea şi atunci este nevoie de intervenţie medicamentoasă.
-
Ajutorul gemoterapiei în prevenirea alergiilor şi reducerea simptomelor specifice
-
Terapiile complementare oferă de multe ori sprijin pacienţilor, prin reducerea semnificativă a simptomatologiei şi uneori determină dispariţia completă a simptomelor.
Gemoterapice recomandate frecvent
Coacăzul negru
Este primul gemoterapic care se administrează în orice tip de alergie. Se poate folosi şi în momentul apariţiei simptomelor, dar mai ales preventiv, cu o lună înaintea perioadei de instalare a simptomelor alergice şi pe toată perioada prezenţei polenului.
Se administrează dimineaţa, între orele 8 şi 10, pentru a intra în sinergie cu producţia fiziologică de cortizon.
Experimental s-a demonstrat că stimulează producerea de către suprarenală de 11-oxi-steroizi şi determină creşterea nivelului corticosteroizilor, ce au rol important în răspunsul organismului la procesele de inflamaţie. Mugurii de Coacăz negru previn procesele inflamatorii şi prin acţiune directă asupra enzimelor care produc factori proinflamatori. De asemenea, activeaza metabolismul ureei, al acidului uric si al colesterolului. Coacăzul negru este cel mai bun gemoterapic antiinflamator sistemic, stimulant suprarenalian şi reglator imunitar. De aceea este primul gemoterapic care se administrează în orice tip de alergie: rinite şi conjunctivite alergice sezoniere, astm bronşic alergic, bronşite alergice, edem alergic cu orice localizare, urticarie şi dermatite alergice, alergie solară, eczema atopică, urticarie cronică.
El are o utilizare mult mai largă, practic în orice afecţiune care determină inflamaţie, orice boală ce se termină în „-ită“. Extractul din muguri de Coacăz negru intră şi în compoziţia unui produs natural sub formă de spray numit Alectra, ce se administrează sub formă de pufuri în cavitatea bucală.
Măceşul
În gemoterapie, extractul din mlădiţe de Măceş are efect antiinflamator (este remediul tulburărilor inflamatorii recidivante), antialergic, vitaminizant şi osteoblastic – de aceea este mult recomandat copiilor. De reţinut în plus că favorizează neutralizarea tiraminei (factor cauzal al cefaleelor vasomotorii).
Astfel, gemoterapicul de Măceş ajută la scăderea incidenţei infecţiilor respiratorii (administrat profilactic), la ameliorarea simptomelor din infecţii ale căilor respiratorii, recomandat în tulburările de creştere ale copiilor cauzate de infecţiile recidivante ale căilor respiratorii. Se administrează în alergii şi astm bronşic alergic, asociat cu Extractul din muguri de Coacăz negru, împreună realizând o stimulare completă a CSR prin mecanisme complementare.
Mesteacănul pufos
Este recomandat în stadiile mai tardive, în care a apărut inflamaţia sinusurilor sau secreţia bronşică. Are actiune importantă asupra metabolismului acidului uric, ureei, colesterolului şi de detoxifiere hepatică.
Călinul
Este un antialergic al căilor respiratorii, fiind antispastic al căilor bronşice şi de aceea este util în astmul bronşic alergic episodic, intermitent sau continuu.
Smochinul
În alergii, cea mai cunoscută acţiune a sa este în urticaria solară. Se administrează de obicei în asociere cu Coacăzul negru.
Rozmarinul
Şi în gemoterapie are acţiune deosebită asupra ficatului şi căilor biliare, recomandat fiind în special în alergiile digestive.
În alergii nelipsit trebuie să fie Coacăzul negru, cu administrare dimineaţa, în asociere cu unul sau alte două gemoterapice, administrate la prânz şi seara, alese în funcţie de tipul de alergie şi de alte boli asociate. Administrarea lor se face pe perioade mai lungi, de 2-3 luni, cu pauze de 1-2 luni.
În farmacie puteţi recomanda, în special primăvara, cura profilactică cu gemoterapic din muguri de Coacăz negru sau cu preparatul Alectra. De asemenea, pentru cei alergici la radiaţia solară, sunt extrem de benefice curele cu Coacăz negru şi Smochin, cu o lună înainte de expunerea la soare şi, la nevoie, pe perioada sejurului la mare. Pentru bolnavii cronici, ideal este să-i îndrumaţi către un medic specializat în gemoterapie pentru o schemă de tratament individualizată.