Farmacia românească în anul 1922 – învăţământ superior, societăţi, publicaţii (100 de ani)

Apr. 1, Cluj – Începe să apară Pharmaco Courrier, revistă de specialitate a Asociaţiei farmaciştilor angajaţi din Transilvania şi Banat, care de la 1 nov. 1933 îşi schimbă numele în Cuvântul Farmaciei, editându-se la Bucureşti (după ce de la 1 ian. 1932 apăruse la Sibiu), devenind Revista Asociaţiei generale a farmaciştilor neproprietari din România;

În baza decretului nr. 1732 din 6 apr. a.c., Dimitrie Murgescu se numeşte în postul vacant de subdirector clasa II-a, şef al Serviciului farmaceutic din administraţia centrală a Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar.

Apr. 3 – Cu decretul nr. 1656, se instituie o nouă comisie interimară la comuna urbană Adjud, jud. Putna, în care farmacistul Stelian Stăncescu este numit preşedinte.

Apr. 5 – Consiliul Sanitar Superior ordonă amânarea închiderii farmaciilor Caselor cercuale, până la epuizarea stocului de medicamente aflat în depozite şi farmacii.

Apr. 6, Iaşi – Se constituie Societatea anonimă pe acţiuni Breazu, pentru exploatarea izvoarelor de apă purgativă de pe teritoriul Breazu, jud. Iaşi, printre fondatori aflându-se soţii farmacişti Maria (n. Ştefănescu) şi Emil Grozea.

Apr. 12 – Adalbert Kuhn obţine, în baza decretului nr. 1865, o concesiune de farmacie pentru oraşul Timişoara (în locul lui Toma Samoilă, care optase pentru Galaţi).

Apr. 13 – Circulara nr. 8318, prin care se cere să nu se permită noilor concesionari de farmacii a şi le deschide decât în punctul fixat de medicul oraşului respectiv, împreună cu comisia de igienă, ţinând seamă de cartierele lipsite de farmacii şi păstrând distanţa regulamentară, aşa încât să nu pericliteze existenţa vechilor farmacii;

Ion Vintilescu este numit în postul de inspector al farmaciilor Eforiei spitalelor civile din Bucureşti.

Apr. 24 – În baza legii promulgate cu decretul nr. 1987, ia fiinţă Ministerul Sănătăţii Publice, al Muncii şi Ocrotirilor Sociale;

Sunt recunoscute drepturile câştigate ale droghiştilor din Basarabia, cu condiţia respectării de către aceştia a regulamentului drogheriilor.

Mai 4, Bucureşti – Are loc sărbătorirea de către corpul farmaceutic a prof. Ştefan Minovici, cu ocazia împlinirii a 25 ani de activitate didactică şi ştiinţifică (1897-1922).

Mai 5, Bazargic, jud. Caliacra - Ia fiinţă Societatea anonimă pe acţiuni Petrolina, ca acţionar fondator, din consiliul de administraţie făcând parte ca membru farmacistul Andrei Mutzef.

Mai 8 – Farmacistul Alexandru Schmeltz este numit, cu decretul nr. 2075, membru în comisia interimară a oraşului Botoşani.

Mai 9, Bucureşti – Este creată Helman SAR, pentru transport şi comerţ, printre acţionarii fondatori aflându-se farmacistul Adolf Frank.

Mai 14 – Prin decretul nr. 2314, se aprobă transferarea concesiunii de farmacie aparţinând lui Gheorghe Gavriliu, din Craiova în Oradea, în locul farmacistului concesionar Enric Loy, care trece în oraşul Craiova, în locul celui dintâi.

Mai 22, Soroca – Are loc adunarea generală a farmaciştilor din acest judeţ.

Iunie 1, Bucureşti – Apare primul număr din Buletinul Centralei.

Iunie 7, Bucureşti – Ia fiinţă Societatea anonimă română Granitul, din al cărui prim consiliu de administraţie face parte şi Nicolae I. Angelescu, care aduce în societate, împreună cu alţi doi coproprietari, firma Măcinul, specializată în exploatarea de cariere şi construcţii de şosele.

Iunie 10/11, Sinaia – Are loc cel de-al II-lea Congres al Asociaţiei Generale a Farmaciştilor din România, cu această ocazie realizându-se unirea deplină a farmaciştilor din Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat şi vechiul Regat.

Iunie 17, Bârlad – Ia fiinţă Banca Creditul Comercial, societate anonimă pe acţiuni, ca acţionar fondator fiind farmacistul Herşcu Perlmutter, ales cenzor.

Iunie 26, Focşani – Este înfiinţată societatea anonimă pe acţiuni Vinul, la care ia parte ca fondator farmacistul Anton Alaci, ales pentru patru ani în consiliul de administraţie (la 8 iulie a.c. este delegat în comitetul de direcţie al societăţii);

Prin circulara nr. 16422, se solicită din toate regiunile ţării o tabelă cu situaţia opiului şi alcaloizilor lui, cocainei, stovainei şi nirvaninei, existente în farmacii, drogherii şi depozitele de medicamente.

Iunie 29, Iaşi – Este înfiinţată Societatea anonimă română pentru industrializarea vinurilor indigene naturale (S.A.R.P.I.V.I.N.), din care face parte farmacistul Alexandru Căpăţână, ales pe patru ani în primul consiliu de administraţie;

Cu decizia ministerială nr. 5094, se numeşte o comisie de farmacişti ce vor lua parte la elaborarea anteproiectului privitor la organizarea serviciului sanitar şi al asistenţei sociale din România. Sunt numiţi Al. Iteanu, I. Vintilescu, Gh. Pamfil, I. Murgău, M. Feith şi A. Scurtu.

Iunie 30 – Conform decretului nr. 2923, se aprobă transferarea concesiunii de farmacie a lui Petru Terenzi din oraşul Bucureşti în Iaşi, în locul lui Alexandru Armăşescu, care trece în Bucureşti, în locul celui dintâi(1).

Comemorări 

†1917, apr. 2, Hârlău – 105 ani de la moartea lt. (r) farmacist Aureliu Tipeiu (n. 1876, iulie 9, Zărneşti)

Avansat sublocotenent de rezervă (1 sept. 1914), la 10 mai 1916 se afla la Regimentul 49 Infanterie. Din relatările veteranilor, acest ofiţer a luat comanda regimentului, când ceilalţi ofiţeri căzuseră cu toţii, continuând lupta până când a fost rănit. La 1 martie 1917 a fost avansat farmacist lt. (r), însă curând s-a îmbolnăvit grav de tifos exantematic, încetând din viaţă la spitalul din Hârlău. Post-mortem, a fost avansat la gradul de farmacist cp. (r), iar la 12 martie 1921 osemintele sale au fost aduse şi reînhumate cu onoruri militar în Cimitirul Bellu Militar din Bucureşti.

O stradă din Capitală îi poartă numele(2-4).

 

†1917, aprilie 5, Iaşi – 105 ani de la moartea farmacist şi dr. Mihai Cruceanu (Max Grossmann; n. 1856, dec. 14, Iaşi), erou de război, lt. col. post-mortem

Împământenit, a obţinut licenţa în farmacie şi dreptul de liberă practică (1882). A absolvit Facultatea de Medicină de la Iaşi, cu teza intitulată „Consideraţiuni asupra seroterapiei” (1895). A publicat: Raport asupra stărei sanitare a circumscripţiei Tutova-Pereschiv din judeţul Tutova pe anul 1895, bine primit de specialişti, autorul fiind apreciat ca „medic al ţărănimii, care expune cu durere de inimă nevoile şi mizeria poporului rural şi remediile inevitabile ce se impun”; Dare de seamă asupra epidemiei de scarlatină care a bântuit în comunele Măgureni şi Călineşti, jud. Prahova (1899). Decorat cu Medalia Jubiliară „Carol I” (1906), „Avântul Ţărei” (1913) şi, post-mortem, cu Ordinul „Steaua României”. A fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iaşi, apoi a fost reînhumat la 5 apr. 1924 în cavoul eroilor de război (Mausoleul central „Ştefan cel Mare”)(5).

 

†1972, mai 20, Focşani – 50 de ani de la moartea lt. col. farmacist Ioan Cruceanu (n. 1911, ian. 8, Tg. Jiu), fiul farmacistului şi medicului Mihai Cruceanu, mort în Primul Război Mondial, şi al Ecaterinei (născ. Petrovanu).

După absolvirea Liceului „Fraţii Buzeşti” din Craiova, a devenit student al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, executând practica în farmacia Policlinicii Witting din cadrul Casei Autonome CFR, condusă de Ctin Kollo, şi în farmacia Spitalului Militar Central, condusă de col. Gh. Grinţescu. A susţinut examenul de asistent, fiind totodată student al Institutului Sanitar Militar din Capitală, sublocotenent (1932) şi a absolvit facultatea ca licenţiat (1935). A fost şeful farmaciei Spitalului Militar din Craiova în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar după 23 aug. 1944 a fost numit farmacist-şef al Diviziei X Infanterie, aflată pe frontul de Vest, fiind decorat cu Ordinul „Meritul Militar” şi cu Ordinul „Steaua Republicii” cl. a IV-a. A fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul „Sf. Mina” din Focşani(6,7).

 

†1997, iunie 4, Santa Barbara, California – 25 de ani de la moartea prof. botanist Katherine Esau (n. 1898, aprilie 3, Ekaterinoslav, Imperiul Rus)

Absolventă a Universităţii Davis din California, cărţile ei Plant Anatomy (1953) şi Anatomy of Seed Plants (1977) au fost texte-cheie de biologie structurală a plantelor timp de patru decenii. Lucrările ei timpurii în anatomia plantelor s-au concentrat pe efectul virusurilor asupra plantelor, în special asupra ţesutului şi dezvoltării plantelor. După ce s-a retras de la Universitatea Davis din California, s-a mutat la Universitatea Santa Barbara din California în 1965 şi a continuat cercetările până la 90 de ani, publicând un total de 162 de articole şi cinci cărţi.

A fost aleasă membră a Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe (1949), preşedinte al Societăţii Botanice din America (1951), a fost a şasea femeie aleasă ca membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe (1957), iar preşedintele George Bush i-a acordat Medalia Naţională a Ştiinţei pentru munca sa asupra anatomiei plantelor (1989)(8).

Aniversări

1837, oct. 25, Braşov – 185 de ani de la naşterea farmacistului Theofil Witting (†1906, apr. 11/24, Predeal)

A urmat cursurile primare şi gimnaziale în Braşov, cât şi exerciţii de gimnastică. În 1852, la Bucureşti a intrat ca elev în farmacia Foişorul de Foc, a lui Johann Greff, iar în 1855 a obţinut certificatul de asistent. După un stagiu de asistent, în 1857 a plecat la Universitatea din Viena, unde, în iulie 1859, a primit diploma de magistru în farmacie.

Revenit în ţară, la 22 oct. 1862, a absolvit examenul de liberă practică şi a condus ca diriginte farmacia Coroana de Aur, a lui Pavel Lasslo, din Mizil. A funcţionat în farmaciile „La ochiul lui Dumnezeu”, din Bucureşti, şi „Sfânta Cruce”, din Buzău. A cumpărat farmacia Speranţa, din Turnu Măgurele, jud. Teleorman, pe care a schimbat-o cu farmacia Fortuna, din Bucureşti, cu actul nr. 1549/5.03.1880, pe care a păstrat-o până la sfârşitul vieţii. La 16 sept. 1880, s-a înfiinţat Societatea Farmaciştilor din România, condusă de A. Frank, Th. Witting fiind vicepreşedinte şi redactor al publicaţiei Organul Societăţii Farmaciştilor din România. După renunţarea lui A. Frank la conducerea societăţii, locul său a fost preluat de Th. Witting pe o perioadă de un an. A fost împământenit cu dispensă de stagiu (1884). Având o livadă la marginea Bucureştiului, astăzi cartierul Gării de Nord, în baza decretului nr. 1575/22.03.1896, s-a aprobat alinierea străzilor deschise pe proprietatea sa. O stradă din acest cartier (ca şi spitalul CFR) poartă astăzi numele de Th. Witting. Membru al Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti şi preşedinte al Clubului de gimnastică (1876-1883); prin iniţiativa şi străduinţele sale, în timpul Războiului de Independenţă a organizat mai multe festivităţi de gimnastică, iar fondul strâns l-a donat Crucii Roşii Române, în folosul răniţilor. Timp de 26 de ani (1869-1894), a fost în comitetul comunităţii evanghelice din Bucureşti, cu funcţii de secretar, vicepreşedinte şi preşedinte (aproape nouă ani), fiind administratorul bisericii, şcolii şi întregii averi a comunităţii. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler şi cu Medalia „Serviciul Credincios” cl. I. A fost fondator, membru în consiliul de administraţie şi director al Societăţii Centrala pentru comerţul cu produse medico-farmaceutice, înfiinţată în Bucureşti (1899). Fiul său, Theodor, a absolvit studii farmaceutice (1899) şi medicale (1905), profesând însă medicina(9-11).

 

1872, feb. 10, Craiova – 150 de ani de la naşterea col. (r) farmacist Constantin Pictorian (†1931, mai 27, Craiova)

A lucrat ca farmacist-şef al Spitalului Colentina (1898-1901); a făcut stagiul militar la Spitalul Militar Central „Regina Elisabeta” din Bucureşti, rămânând în Armată până în anul 1904, când şi-a dat demisia, trecând ca farmacist cpt. (r). A arendat mai mulţi ani Farmacia „Sfinţii Constantin şi Elena” din Bucureşti, apoi a lucrat ca farmacist, subşef de birou al serviciului medical din Direcţiunea generală a serviciului sanitar, din cadrul Ministerului de Interne, fiind singurul farmacist funcţionar din minister şi cel dintâi secretar farmacist al Comisiei chimico-farmaceutice. După câţiva ani s-a retras, stabilindu-se la Craiova, ca arendaş şi apoi ca proprietar al farmaciei Aurora, cumpărată de la Arthur Pohl (1910); a renovat radical farmacia, care a devenit una dintre cele mai frumoase din ţară; membru fondator ales în consiliul de administraţie al societăţii anonime pe acţiuni Banca Creditul Craiovean (1926); membru al Camerei de Comerţ şi Industrie; preşedinte al Cercului Farmaciştilor din Craiova; consilier în Asociaţia generală a Corpului Farmaceutic din România. A făcut campania din 1913 la formaţia de etapă mobilizabilă din Bechet, iar în cea din 1916-1918 a fost farmacist ajutor de comandant al Trenului sanitar nr. 26 şi al Spitalului mobil nr. 20 din gara Tutova (1917-1918).

A primit decoraţiile: „Avântul Ţărei” (1914); „Crucea Comemorativă a Marelui Război 1916-1918”; „Răsplata Muncii pentru Învăţământ” cl. I (1925); „Răsplata Muncii pentru Construcţiile Şcolare” cl. I (1926). A încetat din viaţă subit acasă, în campania electorală a guvernului Iorga, al cărui candidat era pentru un loc de deputat(12).

 

1872, apr. 22, Focşani – 150 de ani de la naşterea farm. col. Anton Basarabeanu (†1936, aug. 21, Galaţi)

A luat parte la campania din Bulgaria şi la Primul Război Mondial, a activat la Corpul 2 Armată, la Depozitele Sanitare ale Marinei şi la Corpul Depozite Fluviale Galaţi. A publicat Noţiuni generale elementare de farmacie pentru agenţii sanitari, infirmieri şi moaşe (1929, Bucureşti).

A fost distins cu: Ordinul „Coroana României”, în grad de Cavaler; Medalia „Avântul Ţărei”; Crucea „Meritul Sanitar” cl. II; Ordinul „Coroana României” cu spade în grad de Ofiţer; „Semnul Onorific de Aur” pentru serviciul militar de 25 de ani împliniţi; Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor(13).

 

1902, aug. 23, Brăila – 120 de ani de la naşterea prof. dr. Dumitru Ştefănescu (†1976, apr. 20, Bucureşti)

S-a născut într-o familie cu şapte copii. După cursurile primare şi cele secundare urmate la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, secţia reală, a obţinut diploma de Bacalaureat (oct. 1924) şi s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, secţia Fizico-chimice, pe care a absolvit-o la 1 nov. 1928. A fost chimist în Laboratorul de chimie al Institutului Geologic al României şi asistent la Conferinţa de fizică generală a Institutului de Chimie Industrială şi Electronică din Bucureşti (1 ian. 1927 – 1 sept. 1929); profesor secundar suplinitor (1 sept. 1929 – 1 sept. 1932) şi titular (1 sept. 1934 – 1 dec. 1936) la liceele „Mihai Viteazul” şi „Mihai Eminescu” din Bucureşti, Şcoala Normală de Băieţi din Grădiştea şi la Liceul teoretic de Băieţi din Oraviţa; asistent suplinitor în Laboratorul de fizică moleculară, acustică şi optică al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti (15 sept. 1932 – 30 aug. 1934). La recomandarea directorului de laborator, prof. Şt. Bogdan, şi cu avizul consiliului profesoral al facultăţii, la 1 oct. 1936 a fost numit preparator suplinitor în Laboratorul de fizică experimentală al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti. Şi-a susţinut, la Facultatea de Ştiinţe din Capitală, teza de doctorat „Spectre de vibraţie ale unor molecule poliatomice”, sub conducerea prof. Eugen Bădărău, primind calificativul „Foarte bine cu distincţie” şi devenind doctor în ştiinţe fizice (20 martie 1940); şef de lucrări cu titlu provizoriu (1 apr.) în Laboratorul de fizică experimentală al Facultăţii de Farmacie (aflat din 1934 în clădirea universităţii, fiind mutat din Calea Victoriei); a obţinut Premiul Societăţii Române de Fizică (1940). Conferenţiar definitiv la disciplina de chimie fizică (1 oct. 1942); profesor la catedra de chimie fizică şi coloidală (1 oct. 1957); profesor şef de catedră (10 ian. 1963); profesor şef de catedră doctor docent (15 ian. 1965); decan al Facultăţii de Farmacie (1 mai – 10 oct 1968); conducător de doctorate. A mai absolvit Facultatea de Litere şi Filozofie şi Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii Bucureşti.

Pentru contribuţia adusă în domeniul cercetărilor asupra aplicării în industrie a maselor plastice, a primit: Premiul chimiei „pentru lucrări în domeniul ştiinţelor chimice în anii 1945-1948”, acordat de guvernul ţării la propunerea Academiei RPR (1949); premiul pentru activitate ştiinţifică deosebită în cursul anului 1960 la realizarea lucrării Cercetări în domeniul stabilităţii medicamentelor, acordat de Ministerul învăţământului şi culturii (1962); „Medalia Muncii”, conferită de Prezidiul Marii Adunări Naţionale (1957); Ordinul „Meritul Ştiinţific”. Ca urmare a activităţii sale ştiinţifice şi didactice cu rezultate deosebite, apreciate atât în ţară, cât şi în străinătate, a fost ales vicepreşedinte al Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale (USSM); membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale; membru al Federaţiei Internaţionale Farmaceutice (FIP), al Societăţii Române de Fizică şi al Societăţii de Ştiinţe Farmaceutice din România (SSFR). „Timp de aproape 40 de ani, cât a activat în Facultatea de Farmacie din Bucureşti, a fost unul dintre cei mai iubiţi şi stimaţi profesori ai acesteia, cucerind pe merit respectul şi admiraţia atât a colaboratorilor săi apropiaţi, cât şi a celorlalte cadre didactice şi a tuturor seriilor de studenţi”. A fost înmormântat, alături de părinţii săi, în Cimitirul Izvorul Nou din Capitală, în ziua de 23 apr. 1976(14).

 

1912, iunie 25, Doleani, Macedonia – 110 ani de la naşterea farmacistei cpt. (r) Maria Maximovici (născ. Caranica, †1996, mai 13, Constanţa)

Stabilită cu familia în România, a absolvit studiile secundare la Liceul de Fete din Bazargic (1930); s-a înscris la Facultatea de Farmacie din Bucureşti, executând practica farmaceutică (anul I) în farmacia Speranţa din Bazargic (1930-1931), în anul II s-a transferat la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj, unde a urmat anii II-IV; în anul V a revenit în Capitală, obţinând licenţa (1935), libera practică şi diploma de farmacist (1936).

A lucrat în Farmacia Engleză din Constanţa (1936-1940), apoi ca diriginte în aceeaşi farmacie (1940-1941), în farmacia Vulturul de Aur din Bucureşti, la Casa Asigurărilor Sociale Constanţa (1942-1949), a fost farmacist-şef în cadrul Spitalului unificat de adulţi din Constanţa, farmacist diriginte în cadrul Oficiului Farmaceutic Regional (OFR) Dobrogea până la 27.06.1960, director adjunct OFR Dobrogea (30.06.1960-1.03.1961) şi director OFR Dobrogea până la 1.09.1969, când s-a preocupat de buna organizare şi funcţionare a tuturor unităţilor farmaceutice din regiune. După pensionare a mai activat ca farmacist principal cu o jumătate de normă la Farmacia nr. 37 din Constanţa (1970-1975). A fost decorată cu „Medalia Muncii” (1964) şi cu „Ordinul Muncii” cl. III (1969). A decedat la 13 mai 1996, fiind înmormântată alături de soţul său în Cimitirul Central din Constanţa(15).

 

1922, iunie 6, Sulina – 100 de ani de la naşterea Acad. Dr. Farm. Graziella Baicu (†2020, apr. 15, Bucureşti), personalitate marcantă în domeniul istoriei farmaciei, membru de onoare al SRIF şi primul român membru al Academiei Internaţionale de Istoria Farmaciei

Bunicul matern, Iuliu Spătan (1872-1927), a fost farmacist la Sulina (diriginte al farmaciei „Minerva” şi ajutor de primar) şi la Lugoj (1922-1927, proprietarul Farmaciei „Împăratul Traian”).

A urmat clasele I şi II primare (Constanţa); clasele III şi IV primare (Notre Dame de Sion, Galaţi, 1930-1934), iar clasele I şi II secundare (Notre Dame de Sion, Galaţi); clasele III şi VIII secundare (Liceul „Regina Maria”, Bucureşti, 1935-1942); absolventă a Facultăţii de Litere din Bucureşti (1947) şi a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1948); doctor în ştiinţe farmaceutice al Institutului de Medicină şi Farmacie, Târgu-Mureş, 1975; membru al Academiei Internaţionale de Istoria Farmaciei, Paris (1984, sept. 15) şi „academician emerit” (1992).

A avut o bogată activitate, profesională şi ştiinţifică, redacţională şi editorială. Între anii 1957 şi 1966, în cadrul Laboratorului de organizare farmaceutică din Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice (ICSMCF), a elaborat peste 20 de teme de cercetare, cu împortante contribuţii originale în domeniu.

A fost şef al Serviciului de Informare şi Documentare Farmaceutică din ICSMCF (1966-1974), când s-a preocupat de reorganizarea şi dezvoltarea acestui departament, transformându-l într-unul din cele mai performante din ţara noastră. Serviciul era completat cu o bibliotecă ce dispunea de un număr impresionant de titluri de cărţi şi de periodice, patrimoniu dezvoltat constant prin achiziţionarea de noi titluri (o mare parte din propuneri şi sugestii aparţinându-i). Acest valoros fond documentar a fost consultat, atât în sala de lectură a Institutului, cât şi prin sistemul de împrumuturi, de un număr apreciabil de specialişti. Printre tehnicile performante, la acea dată, imaginate şi introduse în scopul fluidizării procesului informaţional, a figurat şi realizarea unui fişier, clasificat pe criterii originale, specifice multitudinii de specialităţi cuprinse în cercetarea farmaceutică. Ele răspundeau unei bine definite tematici şi erau asociate, pentru o mai uşoară regăsire, cu numele autorului şi cu titlul lucrării în speţă. În acelaşi scop, a fost adaptat şi introdus, pentru prima oară în sectorul farmaceutic, procedeul modern, la acea dată, de „indexare coordonată”. Serviciul de Informare şi Documentare Farmaceutică a fost vizitat de cercetători în domeniu din cele mai avansate ţări din lume, care au fost entuziasmaţi pentru ceea ce se reuşea în institut doar cu ajutorul unor simple operaţii manuale.

A avut o bogată activitate profesională, ştiinţifică, redacţională şi editorială:

1 martie 1949 – Secretar de redacţie la Revista Farmaciei (două luni), desfiinţată prin lichidarea Colegiului General al Farmaciştilor.

Aug. 1949 - dec. 1950 – A realizat o publicaţie cu caracter orientativ, CENTROFARM – Buletin informativ.

1 martie 1953 – sept. 1958 – Activitate redacţională şi de difuzare a revistei Farmacia.

1955; 1956; 1957 – Sub egida Direcţiei Generale Farmaceutice, trei agende medicale succesive, destinate corpului medical şi farmaceutic.

1973-1988 – Publicaţia Farmacovigilenţa (64 de numere trimestriale) a realizat, pe lângă partea de concepţie ştiinţifică, interpretarea critică a materialului şi întregul proces poligrafic, de la redactare şi până la bunul de difuzare.

Din cele 60 de lucrări publicate, amintim: Tradiţii ale valorificării plantelor medicinale în România (teză de doctorat, 1974, Institutul de Medicină şi Farmacie, Târgu‑Mureş, îndrumător prof. dr. J. Spielmann, 538 p.); Istoria Ştiinţelor Farmaceutice în România (coordonatori Spielmann J., Graziella Baicu), Ed. Medicală Amaltea, Bucureşti, 284 p., 1994 ş.a.

În anul 2002 a făcut parte din colectivul de coordonare şi redactare a lucrării Facultatea de Farmacie Bucureşti, 75 de ani de la înfiinţare 1923-1998 (325 p.); a publicat 20 de monografii exhaustive ale unor personalităţi farmaceutice în Enciclopedia marilor personalităţi, Editura Geneze (1999-2003); a fost unul din cei patru redactori ai lucrării In memoriam Prof. dr. doc. farm. Petre Ionescu-Stoian (1909-1985), Ed. Sitech Craiova, 2009 (237 pag.).

În afara lucrărilor de istoria farmaciei, a mai elaborat alte zece cu caracter ştiinţific, precum şi 20 de recenzii şi referate privind periodice româneşti şi străine; mai sunt semnalate circa 60 de titluri comunicate cu prilejul unor manifestări naţionale şi internaţionale.

A fost citată prin nominalizări bio-bibliografice, titluri de lucrări şi rezumate în revista Academie Internationale d’Histoire de la Pharmacie, Comunications, Nouvelle Sèrie, Paris, Edition P. Julien, în perioada 1984-2002.

A fost membră în: Comitetul de conducere al Societăţii de Farmacie din Uniunea Societăţilor de Ştiinţe Medicale din România (USSM) (1955-1959); Societatea Internaţională de Istoria Farmaciei (Internationale Gesellschaft für Geschichte der Pharmazie, Bremen, Germania) (1969-2020); Comitetul de conducere al Societăţii de Istoria Medicinei şi Farmacie din Uniunea Societăţilor de Ştiinţe Medicale din România (USSM) (1973-1991); Societatea Română de Istoria Medicinei; Societatea Română de Istoria Farmaciei; Academia Internaţională de Istoria Farmaciei (Acadèmie Internationale d’Histoire de la Pharmacie), Haga, Olanda (1984-2020); Societatea Prietenilor Istoriei şi Ştiinţei Farmaceutice Catalane (Societat d’Amics de la Història i de la Ciència Farmacèutica Catalana) (SAHCFC), Barcelona (1993-2020).

Pentru întreaga activitate, i s-a acordat Ordinul „Meritul Sanitar”, clasa a III-a, „pentru merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei din ţara noastră, pentru contribuţia adusă la afirmarea medicinei româneşti, la dezvoltarea învăţământului şi cercetării ştiinţifice medicale”; Brevet de Academician, conferit de l’Acadèmie Internationale d’Histoire de la Pharmacie, Paris, la 15 sept. 1984, şi titlul de „academician emerit” (1992).