ISTORIA FARMACIEI

Repere farmaceutice de-a lungul istoriei (III)

First published: 01 iunie 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Keywords

Leacuri şi alte terapii în vreme de... holeră

1831, sept. 12, Bucureşti (185 de ani) - Epidemia de holeră a fost declarată „stinsă“ şi s-au ridicat toate măsurile impuse. În timpul epidemiei, spiţerii Mihail, Kluş, Kain şi Raymond eliberau medicamente pentru bolnavii săraci, după ordonanţele medicilor, „în contul Statului“. Comitetul carantinelor trimitea în fiecare centru de judeţ următoarele medicamente: „un pacheţel de muşeţel, un pachet de china (prafuri) şi două sticluţe: una cu vin de china şi alta cu picături de opion“. Tot în acest an (20. VI), în plină epidemie la Ploieşti, medicul Târcă primea: „6 dramuri de unt (ulei) de ismă; 6 dramuri picături de opion; doi funţi ismă pentru ceai; un funt flori de muşeţel; 50 de prafuri de magisterium bismuti şi 50 de dramuri de revent...“. Cantităţile sunt minimale, dar rezultatul putea fi cel urmărit: scăderea temperaturii, a frisoanelor şi combaterea diareii. Ceaiurile din plante medicinale şi frecţiile corpului au contribuit într-o oarecare măsură la scăderea mortalităţii [Samarian P.Gh., Medicina şi farmacia în trecutul românesc, vol. III (până la 1834), Ed. Bucovina, Buc., 1938, p. 347].

Farmacişti din tată-n fiu!…  

1901, iulie 9, Lovasberény, Ungaria - 115 ani de la naşterea farmacistului Béres Jozsef († 1976). În 1910, tatăl său, Béres János, cumpără o farmacie în Sighetu Marmaţiei, fapt ce impunea formarea sa ca farmacist la Universitatea „Franz Joseph“ din Szeged. După 1925 revine în ţară pentru a-şi echivala diploma din Ungaria, apoi va lucra în farmacia tatălui său, pe care o moşteneşte după moartea acestuia († 1932) până la naţionalizare (1949). În 1950 este arestat şi deţinut timp de doi ani şi jumătate în lagărele de muncă de la Bicaz şi Săvineşti, fără să i se stabilească vinovăţia, „fără nici un proces“. Între 1953 și 1961 şi-a desfăşurat activitatea ca farmacist la Sighetu Marmaţiei şi Vişeu de Sus şi diriginte la Câmpulung de Tisa [Felix Marian, Acei oameni în alb, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2013, pp. 16-17].

1906, iulie 1, Viena (110 ani) - Apare Pharmacopeea Austriaca, ediţia a VIII-a, ultima valabilă pentru provinciile româneşti Bucovina şi Transilvania [Lipan V., Istoria farmaciei române în date, Ed. Farmaceutică, Bucureşti, 2009, p. 176].

O societate germană de istoria farmaciei

1926, aug. 18, Hall (90 de ani) - Din iniţiativa dr. farm. austriac Ludwig Winkler a luat fiinţă Societatea de Istoria Farmaciei (Gesellschaft für Geschichte der Pharmazie), devenită apoi internaţională. Comitetul fondator a mai cuprins 4 farmacoistorici din Germania şi unul din SUA. Dintre cele 7 state fondatoare ale societăţii a făcut parte şi România: dr. Fritz Netolitzky din Cernăuţi şi-a dat adeziunea alături de alţi 25 de farmacoistorici din Europa [Lipan V., Istoria farmaciei române în date, Ed. Farmaceutică, Bucureşti, 2009, p. 303].

Un francez... despre România

1936, aug. (80 de ani) - Prof. Émile Perrot, prof. d’Histoire des médicaments, a povestit despre călătoriile sale de studii în România, la Cluj şi Bucureşti. La Facultatea de Farmacie din Bucureşti i-a întâlnit pe N.T. Deleanu (1879-1959) şi pe Th. Solacolu (1876-1940), pe care i-a descris elogios.

Farmacistul-pictor (II)

1976, iulie 5/aug. 15, Câmpina (40 de ani) - A fost vernisată prima expoziţie de artă plastică personală a farmacistului Gh. Dima şi tot în această perioadă (21 iulie 1976) la o emisiune radio este prezentată expoziţia sa de la Casa de Cultură a oraşului prahovean [Lipan V., Istoria farmaciei române în date, Ed. Farmaceutică, Bucureşti, 2009, pp. 628-629].

Evenimente internaţionale

1981, aug.-sept., Bucureşti (35 de ani) - A avut loc Congresul Internaţional de Istoria Ştiinţei: rolul şi locul medicinei şi farmaciei la această manifestare au fost puse în dezbatere de col. (r.) dr. farm. C. Iugulescu [Lucrări ştiinţifice. Vol. 7: 1981-1982, Fond personal de Arhivă, Ed. Sitech, Craiova, 2012, p. 31].

Comemorări

† 1911, iulie 2, Panciu - 105 ani de la moartea farmacistului Anton Căpăţână (n. 17.01.1843, Cernăuţi).

Elevul lui Aron Pumnul şi coleg cu Mihai Eminescu, a făcut practica în farmaciile „Minerva“ a lui J. Thorzewsky din Mihăileni şi „Înger“ a lui J. Schmeltz din Botoşani (1860-1863), obţinând titlul de asistent, apoi a urmat studii academice la Universitatea Ludwig Maximilian din München, devenind magistru în Farmacie (1869). Revenit în ţară, a obţinut dreptul de liberă practică şi la 12 ianuarie 1871 a primit prin concurs concesiunea de a înfiinţa în Panciu, jud. Putna, farmacia „Sfântu Constantin“, devenită model prin organizarea sa. În 1889 i-a fost recunoscută cetăţenia română. A fost membru al Partidului Naţional Liberal (PNL), făcând parte din consiliul comunal al oraşului (8 apr. 1901). În 1904 a obţinut şi dreptul de a înfiinţa o farmacie filială în com. Soveja, jud. Putna. A fost primar al oraşului Panciu (1907-1911) [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 148-150].

 

† 1931, iulie 9, Bucureşti - 85 de ani de la moartea col. farmacist Constantin Merişanu (n. 17.01.1864, sat Corbu, com. Buzeşti, jud. Olt).

Chimist expert (1899), şef al Laboratorului de Chimie al Armatei (1.10.1907), farmacist-şef al Armatei (1.04.1909 - 30.09.1921). Fondator al Asociaţiei Generale a Corpului Farmaceutic (1899), a fost ales membru în Comitetul consultativ sanitar al armatei (1912), în Comisia tehnică de pe lângă Ministerul Armatei, Comisia chimico-farmaceutică, în Comitetul de conducere al Societăţii farmaciştilor din România şi al Revistei Sanitare Militare [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 105-107].

1916, iulie 13/26, Viena - 100 de ani de la moartea chimistului român de renume internațional Nicolae Teclu (n. 18.10.1839, Brașov).

Inițial a studiat ingineria și arhitectura, iar apoi chimia. Ulterior și-a continuat cariera, devenind profesor de Chimie generală și Chimie analitică la Viena. A avut o contribuție substanțială la dezvoltarea chimiei mondiale. Unul dintre subiectele cercetate de el a fost flacăra, realizând un arzător (bec) performant, ce a păstrat numele de Bec (arzător) Teclu“, fiind superior „becului Bunsen“. Din 1879 a fost membru titular al Academiei Române. Domeniile studiate de el au fost: studii de rezistență a hârtiei și a fibrelor lemnoase; pigmenți minerali; uleiuri utilizate în pictură şi combustia gazelor [Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului, vol. III P-Z, Ed. Geneze 2001, pp. 350-351].

 

† 1936, aug. 21, Galaţi - 80 de ani de la moartea col. farmacist Anton Basarabeanu (22.04.1872, Focşani)

A luat parte la campania din Bulgaria (1913) şi la Primul Război Mondial: a activat la Corpul 2 Armată, Depozitele sanitare ale Marinei, Corpul Depozite fluviale Galaţi. A publicat „Noţiuni generale elementare de farmacie pentru agenţii sanitari, infirmieri şi moaşe“, Bucureşti, 1929. I s-au acordat distincţiile: Ordinul „Coroana României“ în grad de cavaler; Medalia „Avântul Ţărei“; Crucea „Meritul Sanitar“ cl. II; Ordinul „Coroana României“ cu spade în grad de ofiţer; „Semnul Onorific de Aur“ pentru serviciul militar de 25 de ani împliniţi; Ordinul „Steaua României“ în grad de comandor [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 53-55].

 

† 1956, sept. 8, Bucureşti - 60 de ani de la decesul dr. farmacist, general de brigadă Gheorghe Grinţescu (n. 26.04.1878, Petricani, jud. Neamţ).

Farmacist‑şef al Armatei, specialist în plante medicinale, autor al unui „Tratat de Botanică Farmaceutică“, în două volume (1923), care a primit în 1926 Premiul V. Adamachi al Academiei Române [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 343-349].

† 1946, aug. 26, Bucureşti - 70 de ani de la decesul mr. farmacist Gheorghe Blănaru (n. 23.03.1908).

Prin decizia nr. 910/26.08.1947 a Ministerului Apărării Naţionale, farmacia şi laboratorul de biochimie a Sanatoriului militar „Elena Eraclide“ din Bucureşti au primit numele de „Farmacia maior Gheorghe Blănaru“ [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 106-107].

 

† 1971, sept. 3, Cluj - 45 de ani de la decesul botanistului Alexandru Borza (n. 21.05.1887, Alba Iulia).

Preot greco-catolic, protopop onorar al Clujului, întemeietorul geobotanicii în România, ctitor al Muzeului şi Grădinii Botanice din Cluj (1920), prin iniţativa sa şi a lui Emil Racoviţă s-a înfiinţat Parcul Naţional Retezat, primul parc naţional din România (1935), om de ştiinţă emerit (1969), membru post-mortem (1990) al Academiei Române.

 

† 1981, aug., Munţii Făgăraş (35 de ani) - A sfârşit în mod tragic Ştefan Nemţeanu (n. 1924), medic veterinar, cercetător ştiinţific, cadru didactic universitar. O excursie în care s-a accidentat o femeie şi, până la venirea ajutoarelor, dr. Nemţeanu a rămas împreună cu un alt coleg să o protejeze pe victimă; „era noapte şi ger“. Dimineaţă au fost găsiţi toţi trei morţi prin îngheţare [Iugulescu, C., Necroloage, Ed. Sitech, Craiova, 2011, pp. 28-29].

 

† 1986, aug. 1, Bucureşti - 30 de ani de la decesul farmacistului Mihai-Vladimir Angelescu (n. 14.11.1925, Turnu-Măgurele), director adjunct al Oficiului Central de Stocare, „cel mai vechi şi cel mai bun cunoscător al problemelor de stocare, preţuit şi de subalterni, apreciat şi de şefii ierarhici, a primit certificatele de „Evidenţiat în munca culturală“, „Evidenţiat în munca medico-sanitară“, Medalia jubiliară „25 de ani de la proclamarea Republicii Socialiste România“ ş.a.“ [Iugulescu, C., Necroloage, Ed. Sitech, Craiova, 2011, pp. 49-51].

 

† 1986, aug. 28, Tg. Mureş - 30 de ani de la decesul prof. dr. doc. Josif Spielmann (n. 1917), sociolog, istoriograf, profesor la Catedra de Medicină Socială şi de Istoria Medicinei şi Farmaciei de la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, profesor emerit, conducător de doctorat în domeniul Istoriei medicinei şi farmaciei, om de mare cultură universală, autor şi coautor a numeroase publicaţii [Spielmann J., Graziella Baicu, coordonatori ai vol. „Istoria Ştiinţelor Farmaceutice în România“, Ed. Medicală Amaltea, Buc., 1994].

 

† 1996, aug. 19, Bucureşti - 20 de ani de la decesul dr. farmacist Nicolae Macsimescu (n. 11.03.1918, Bucureşti), secretar al Secţiei de Farmacie din filiala Bucureşti a U.S.S.M. (1960-1988), „organizator perseverent şi neîntrecut până în prezent al şedinţelor ştiinţifice lunare şi al conferinţelor de neuitat ale Municipiului Bucureşti, câte una între congresele de farmacie“, eminent practician, clinician şi om de ştiinţă, a publicat articole în revistele „Farmacia“ şi „Practica farmaceutică“ [Iugulescu, C., Necroloage, Ed. Sitech, Craiova, 2011, pp. 79-83].

 

† 2011, aug. 7, Baia Mare - 5 ani de la decesul farmacistei Elena Pop (n. 18.09.1942, sat Petrilaca, com. Cuci, jud. Mureş).

Absolventă a Facultăţii de Farmacie Cluj, internă în Farmacia Institutului de Igienă Cluj (1964-1966), a fost repartizată în jud. Maramureş (Farmacia nr. 11 Baia-Sprie, nr. 50; 73 şi 2 Baia Mare). În 1990 a deschis la Baia Mare prima farmacie privată, „Helena“, cu un laborator de microproducţie farmaceutică. În 1992, împreună cu soţul, dr. Coriolan Pop, a înfiinţat prima companie farmaceutică, A.C. Helcor, care în 2011 producea 60 de medicamente generice şi avea peste 130 de angajaţi. Fundaţia care-i poartă numele, în cadrul căreia s-a organizat un muzeu de istoria farmaciei, are ca motto: „Sănătate, Ştiinţă, Educaţie, Excelenţă, Caritate“ [Marian Felix, Acei oameni în alb, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2013, pp. 146-147].

 

† 2011, sept. 18, Bucureşti - 5 ani de la decesul col. dr. farmacist, chimist Constantin Apreotesei (n. 23.07.1912, Străoanii de Jos, jud. Putna).

Inventator şi istoriograf de seamă al farmaciei militare româneşti, oglindite în „Revista Sanitară Militară“, „Farmacia“ şi „Revista de Istoria Farmaciei“ [Rizescu Constanţa, IN MEMORIAM Col. dr. farm. Apreotesei Constantin (23 iulie 1912 - 18 sept. 2011), Galenus nr. 54 nov. 2011, pp. 56-57].

Aniversări – comemorări

1816, aug. 16/28, Rodna, Districtul Năsăud - 200 de ani de la naşterea lui Florian Porcius şi 110 ani de la moarte († 17/30.05.1906, Rodna, Comitatul Bistrița-Năsăud), botanist român şi om politic.

 Florian Porcius a colaborat cu D. Brândză la „Flora Dobrogei“, revenindu-i precizarea nomenclaturii şi a sinonimiilor și alcătuirea cheilor de determinare. El este unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice româneşti. Pentru meritele sale ştiinţifice şi pentru faptul de a fi fost cel mai mare botanist român din Transilvania, de sub Imperiul Habsburgic, a fost primit membru în Academia Română (1882) [Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului, vol. III P-Z, Ed. Geneze 2001, pp. 145-146].

 

1841, sept. 6, Craiova - 175 de ani de la naşterea farmacistului militar Anton Branstetter (Brănescu) şi 110 ani de la moarte (†1906).

A fost unul dintre farmaciştii militari de seamă care s-au format la Şcoala naţională de Medicină şi Farmacie condusă de dr. Carol Davila: la 1 mai 1862 a intrat la Farmacie (subfarmacist), în 1867 a fost avansat farmacist de batalion cl. a II-a şi în 1868 a fost trimis la Berlin pentru specializare. La întoarcerea sa în ţară, în 1869, este numit în funcţia de pirotehnist al armatei, aducând mari servicii în această calitate, „funcţie preluată din vreme de la Pruzinsky“. A participat şi în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), „asigurând calitatea pulberei şi muniţiilor“, în dubla funcţie de chimist şi pirotehnist, „participând la aşezarea torpilelor (minelor) pe Dunăre“. A confecţionat şi dotat armata sanitară „cu torţe pentru căutarea răniţilor pe câmpul de luptă“, în timpul nopţii. În anul 1878, a fost numit cu titlul de chimist-pirotehnist, „fiind primul în această specialitate militară“, păstrând în permanenţă legătura şi executând cu dăruire cererile şi dispoziţiile generalului dr. Carol Davila. În 1882 a demisionat din Armată şi imediat a fondat prima fabrică de parfumerie, produse chimice şi oleuri eterice. A continuat o remarcabilă activitate de cercetare, „demonstrând existenţa filoxerei la viţa-de-vie românească“, primind funcţia de şef-tehnic al Serviciului filoxeric din România. Încă din 1888 s-a ocupat „cu chestiunea terenurilor noastre petrolifere şi a izvoarelor de ape minerale, cu agricultura sistematică, pomicultura, vinăria, albinăria, ciupercării sistematice şi mai ales cu viticultura“. A fost decorat pentru merite deosebite şi acte de eroism: ofiţer al Ordinului „Coroana României“, cavaler al Ordinului „Steaua României“, Medalia de argint pentru 18 ani de „Serviciu Credincios“ în Armata română, Crucea de fier „Trecerea Dunărei“, diplome, medalii de aur şi argint pentru merite agricole şi industriale [† ANTON BRĂNESCU (1841-1906), Revista Farmaciei 1906, nr. 3, p. 96; Iugulescu C., Mogoşanu G.D., Din epopeea Serviciului sanitar militar în Războiul pentru independenţa României (cu o privire atentă asupra Serviciului farmaceutic), Ed. Medicală Universitară Craiova, 2006, pp. 115-116].

 

1861, mai 11, Braşov - 155 de ani de la naşterea farmacistului Joseph Adolf Rissdörfer şi 100 de ani de la moarte († 1.07.1916, Bucureşti).

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (16.01.1878), a făcut 3 ani de practică în farmacia „Sfânta Cruce“ din Buzău şi a obţinut diploma de asistent în farmacie (4.10.1880). Stagiul de asistent (1881-1883) l-a efectuat în farmaciile „Apollo“, a lui Mihail Bruss, din Bucureşti, „Împăratul Severus“, a lui Wilhelm Bömches, din Turnu-Severin, şi „Arab“, a lui Heinrich Friedsam, din Bucureşti.

A obţinut licenţa în farmacie şi apoi libera practică în luna mai 1886. A fost împământenit cu dispensă de stagiu la 4.05.1892. A fost chemat să-şi satisfacă stagiul militar (1.06.1893) la Spitalul Militar din Bucureşti cu gradul de sublocotenent, după un an fiind trecut în rezervă ca farmacist de regiment. A fost înaintat la gradul de farmacist cpt. (r) (10.05.1894) şi a luat parte la campania militară din Bulgaria (aprilie-august 1913). După decesul unchiului său, Ed. Rissdörfer, a preluat dirigenţia farmaciei acestuia, „Leul de Aur“, recunoscut ca diriginte-administrator de Direcţia Sanitară (1897), iar în 1904 a devenit proprietar. A fost casier al Societăţii Farmaciştilor din România; decorat cu medalia jubiliară „Carol I“ (1906) şi medalia „Avântul Ţărei“ (1913). S-a stins din viaţă neaşteptat şi în împrejurări dureroase [† I. RISSDÖRFER, Revista Farmaciei, 1916, nr. 7-8, pp. 217-221; Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 207-208; Rogoz L.O., Boşcodeală Felicia-Elena, Stancu Mihaela-Mariana, Farmacii şi farmacişti din Buzău şi Râmnicu Sărat, Editgraph Buzău, 2014, p. 124; Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc, Restituiri istoriografice – farmacişti germani din sec. XVIII-XIX în Ţara Românească III, Galenus, nr. 90, iunie-iulie 2015, pp. 55-59].

 

1886, iunie 8, com. Dobra, jud. Hunedoara - 130 de ani de la naşterea farmacistului Gheorghe Cuteanu şi 65 de ani de la moarte († 2.09.1951, Braşov).

Proprietar al farmaciei „Steaua“ din Braşov (1920-1949); director general al societăţii anonime chimico-farmaceutice „Amphora“ (1920-1930); membru în comisiile pentru întocmirea indexului farmaciilor şi drogheriilor din ţară şi pentru studierea funcţionării farmaciei ca instituţie (1931); echivalarea diplomelor farmaciştilor cu studii absolvite la universităţile din străinătate (1934-1935); primar (1927, 1929-1930, 1938-1940, 1944-1946); prefect (1932); preşedinte al Colegiului farmaceutic filiala Braşov şi viceprepreşedinte al Colegiului general farmaceutic (1944-1947); viceprepreşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Braşov, persecutat politic după 1946 [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 233-235].

 

1901, sept. 29, Horezu - 115 ani de la naşterea dr. farmacist Ion Polovrăgeanu şi 60 de ani de la moarte († 20.03.1956, Bucureşti).

Absolvent al Liceului „Carol I“ din Craiova (1922), licenţiat al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1928) şi Doctor în Știinţe farmaceutice al aceleiaşi facultăţi cu teza „Contribuţiuni la studiul rolului şi funcţiunii substanţelor minerale şi organice în viaţa plantei. Variaţia cantitativă a substanţelor minerale în cursul dezvoltării frunzelor de Populus piramidalis şi Robinia pseudoacaccia“ (1933), cotată cu menţiunea „foarte bine“. A fost unul din principalii autori şi coordonatori ai sistemului de ocrotire a sănătăţii publice în România prin funcţiile şi atribuţiile pe care le-a îndeplinit: farmacist-şef şi director al Depozitului de Medicamente din Eforia Spitalelor Civile (1939-1940), director al Direcţiei Materialelor Sanitare (1940-1943) şi al Depozitului Sanitar Central (1943-1946), inspector general sanitar în Direcţia Înzestrării din Ministerul Sănătăţii (1946-1948), când a organizat şi condus Laboratorul de preparate farmaceutice din acest minister, unde a elaborat şi pus la punct, după metode şi formule proprii, medicamente originale (Bismosal, soluţii injectabile de gluconat de calciu, de vitamine C, B1, PP, Chinaether, foliculină ş.a.). A fost şeful Secţiei semiindustriale‑pilot din Institutul de Cercetări Farmaceutice, cu rol hotărâtor în emanciparea medicamentului românesc (1948-1954) şi apoi director al Institutului de Cercetări Chimico-Farmaceutice (ICCF) pendinte de Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei (1954-1956). A făcut parte din: Comisia Medicamentului din Ministerul Sănătăţii, Consiliul Ştiinţific al Institutului de Geriatrie, Comitetul de redactare al Farmacopeei Române, ediţiile a V-a, a VI-a şi a VII-a, Colegiul de Redacţie al revistei „Farmacia“ şi a fost vicepreşedinte în Consiliul de Conducere al Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale (USSM) [Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului, vol. III P-Z, Ed. Geneze 2001, pp. 111-113].

Aniversări

1856, iulie 1, Braşov - 160 de ani de la naşterea farmacistului german Heinrich Adolph Friedsam († 19.10.1934, Bucureşti).

A făcut practică farmaceutică la Bucureşti, în farmacia „Leul de Aur“, a lui Eduard Jul. Rissdörfer (1870-1873). Pleacă la Viena, unde studiază Farmacia (1875-1877), îşi susţine examenul de Licenţă şi la 14 feb. 1879 i se eliberează diploma de magistru în Farmacie; libera practică o va obţine în ţară la 6.06.1880. Până în oct. 1882 funcţionează în farmacia lui Eduard Jul. Rissdörfer, apoi ia în arendă farmacia „Arabu“, conducând-o până în 1887, când devine proprietarul acesteia, până în 1908, când a vândut-o lui Gh. Olăvinaru. La 19 feb. 1887 a obţinut împământenirea cu dispensă de stagiu. După Primul Război Mondial a preluat conducerea farmaciei „Crucea Albă“ din Ploieşti, unde a desfăşurat o activitate prodigioasă până la decesul său [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 309-310].

 

1856, aug. 1, com. Râşca, cercul Baia de Criş, comitatul Hunedoara - 160 de ani de la naşterea farmacistului militar Adam Henţiescu († 9.04.1925, Bucureşti).

Primul preşedinte al Federaţiei Române de Şah, a înfiinţat un laborator de produse farmaceutice, premiate cu medaliile de aur şi diploma de onoare la expoziţiile de la Bucureşti din 1903 şi 1906 [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 357-361].

 

1866, iulie 18, Craiova - 150 de ani de la naşterea farmacistului german Eugen Ludwig († 27.03.1927, Bucureşti), fiul Valeriei şi al farmacistului Eduard Ludwig, de religie catolică.

După ciclul elementar a absolvit patru clase gimnaziale la liceul din Craiova, eliberându-i-se certificatul nr. 254/19.10.1881. Apoi s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti, primind matricola nr. 567/11.10.1881. Practica farmaceutică din stadiul I a efectuat-o în farmacia „Vulturul de Aur“ din Craiova, aparţinând tatălui său, Eduard Ludwig († 5 apr. 1883). În timpul practicii farmaceutice a absolvit şi liceul, obţinând diploma de Bacalaureat eliberată de Universitatea din Bucureşti sub nr. 1281/1942 din 20.11.1884. Apoi a susţinut examenul de asistent în farmacie în faţa unui juriu format din prof. Dimitrie Grecescu, Zaharia Petrescu şi Adolf Trausch, obţinând calificativul „Bine“, cu certificatul nr. 329/1885. Studiile superioare le-a absolvit la Universitatea din Viena timp de patru semestre, când obţine titlul de magistru în Farmacie în vara anului 1887 şi diploma nr. 100/16.10.1890. La 20 dec. 1888 a susţinut teza de doctorat intitulată: „Einwirkung von schwefliger Säure auf Methyläthylacrolein“, sub conducerea prof. dr. Adolf Lieben. A lucrat în laboratoarele din Viena, specializându-se în analiza chimică. A absolvit examenul de liberă practică în farmacie cu calificativul „Bine“ (7.12.1891) şi a obţinut împământenirea la 5.02.1893. A fost profesor la liceele din Piteşti, Ploieşti (fiind şi director) şi la Liceul-internat din Iaşi. A fost numit provizoriu chimist expert al comunei urbane Ploieşti prin decretul regal nr. 3577/5.10.1899 până la 1 nov. 1906, când s-a aprobat înfiinţarea unui laborator de analiza alimentelor şi băuturilor, condus de el, angajat cu contract pe timp de cinci ani.

A fost numit la conducerea Catedrei de Fizică şi Chimie industrială aplicată, din cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (20.06.1913); rector al Academiei Comerciale (1917-1918); conferenţiar provizoriu la cursul de Chimie minerală, pentru studenţii anului I, de la Facultatea de Farmacie din Bucureşti (22.01.1924-27.03.1927). A fost fondator şi director al Laboratoarelor Centrale ale Casei Şcoalelor (1913-1927), consilier pedagogic al Casei Şcoalelor (1923-1927), membru în Comisia pedagogică a Ministerului Instrucţiunii, fondator şi director la Atelierele de construcţii de aparate ale Casei Şcoalelor, membru în Comisia chimico-farmaceutică şi Comisia pentru stabilirea nomenclaturii în tarifele vamale. A scris şi a publicat mai multe lucrări ştiinţifice: „Einwirkung von schwefliger Säure auf Methyläthylacrolein“ (1888); „Ştiinţele experimentale în învăţământul secundar“ (1898); „Noţiuni de mineralogie pentru licee“ (1902, în colab. cu G.M. Murgoci); „Recherches microchimiques“ (1920); „Elemente de chimie analitică pentru exerciţiile de laborator ale anului I de la Academia de înalte studii comerciale şi industriale“ (1921); „Curs de Chimie industrială an I“ (1925) ş.a. [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Bucureşti, 2011, pp. 86-89].

 

1866, aug. 10, Bucureşti - 150 de ani de la naşterea lui Nicolae Angelescu († 11.12.1942, Bucureşti), dr. farmacist la Universitatea din Lausanne (1893), cu teza „Recherches chimiques sur la Cyclamines et la Primuline“.

A fost proprietarul farmaciei „Naţionala“ din Găeşti (1889), apoi al farmaciei „Hygeia“ din Bucureşti, până în 1920; membru fondator şi preşedinte al Societăţii Studenţilor în Farmacie (1895); preşedinte al Societăţii asistenţilor în Farmacie; chimist expert în Institutul chimic universitar, condus de dr. A.N. Bernath-Lendway; preşedinte al Societăţii Farmaciştilor din România (12.05.1903-1.05.1908); vicepreşedinte al Clubului Farmaciştilor din Capitală; a făcut parte din Comisia pentru elaborarea ediţiei a IV-a a FR (21.11.1905-14.05.1907); membru în Comisia pentru redactarea noii taxe farmaceutice pentru grupa „Preparate chimice“ (12.09.1909); a fondat instituţia caritabilă „Familia luptătorilor“, fiind ales vicepreşedinte (1913); membru fondator al societăţilor anonime pe acţiuni: „Vinicultura“ (17.10.1897), „Centrala“ (19.01.1899), „Dr. A. Urbeanu“ din Bucureşti (18.09.1919), „Laboratorul l’Atome dr. N.A. Racoviţă“ (17.12.1919), „Granitul“ (7.06.1922); membru PNL, consilier comunal la colegiul II al Capitalei (10.04.1901) şi membru în Camera Deputaţilor la Colegiul II pentru jud. Ilfov (28.05.1907). A publicat mai multe lucrări, dintre care: „Alcoolul denaturat ca factor industrial“ (1903), „Acte şi documente din trecutul farmaciei în Ţările Româneşti“ (1904), „În chestiunea alcoolului denaturat - răspuns unor defăimători“ (1904), „Date asupra înfiinţării farmaciilor în România“ (1904), „Chestiunea esenţelor înaintea Camerei“ (1908), „Negustorii de odinioară“, cu biografii publicate în 25 de broşuri, „Doctorul Vasile Lucaci, proto-veterinar al Munteniei“ (1934) etc. I-au fost acordate distincţiile: Ordinul „Coroana României“ în grad de comandor; „Bene Merenti“ cl. I; „Officier de l’Academie Paris“; Medalia jubiliară „Carol I“ (civil şi militar); „Meritul Sanitar“ cl. I; „Avântul Comercial“ cl. I; „Răsplata muncii pentru biserică“ cl. I; Medalia „Jubiliară Carol I“; Medalia de argint şi colaborator la Congresul şi expoziţia ştiinţifică din Bucureşti (1903); Diploma Hors Concurs cu medalia de aur de la Expoziţia generală jubiliară, Bucureşti, 1906 [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 1, Ed. Farmaceutică, Bucureşti, 2011, pp. 33-36].

 

1866, aug. 24, Siret - 150 de ani de la naşterea farmacistului bucovinean Dimitrie Caba († 17.07.1924).

A făcut studiile liceale la Cernăuţi şi a fost elev practicant la farmacia Spitalului „Sf. Spiridon“ din Iaşi (1888). La 18 dec. 1895 a obţinut licenţa în Farmacie şi apoi dreptul de liberă practică. Stagiul militar îl face în România şi este avansat ca sublocotenent. Prin decretul nr. 1970/10.06.1902 se deschid noi farmacii, dintre care şi a lui D. Caba, în localitatea Bujor, jud. Covurlui. Din 1921 este proprietarul farmaciei sale din Suceava. În 17 iulie 1924 a survenit decesul, care a întrerupt prematur o viaţă şi o activitate profesională mult respectate. A fost înhumat în cimitirul bisericii din oraşul Siret [Aurora Toma, Farmacişti din familia Caba (Bucovina), A XII-a Reuniune Naţională de Istoria Farmaciei, Iaşi, 29.09.-1.10.2005, vol. rezumate pp. 34-35].

1866, sept. 3, Mihăileni, jud. Dorohoi - 150 de ani de la naşterea farmacistului Victor Sergiu Torjescu († 7.01.1917, Fălticeni), maior (r) erou în Primul Război Mondial.

La mobilizarea generală din august 1916 şi-a părăsit farmacia, soţia şi cei cinci copii şi a plecat pe front. Bolnav de tifos exantematic, s-a stins la 7.01.1917 în locuinţa sa din Fălticeni, str. Rădăşeni nr. 29, fiind înmormântat în cimitirul „Oprişeni“ din localitate. Numele lui se află amintit pe monumentul din centrul oraşului Fălticeni, ridicat de autorităţile locale pentru a cinsti memoria eroilor căzuţi în Primul şi Al Doilea Război Mondial [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Bucureşti, 2011, pp. 290-292].

 

1876, iulie 9, Zărneşti - 140 de ani de la naşterea farmacistului militar Aureliu Tipeiu († 2.04.1917, Hârlău).

La 1 sept. 1914 a fost avansat sublocotenent de rezervă, iar la 10 mai 1916 îl aflăm la Regimentul 49 Infanterie. Din relatările veteranilor, acest ofiţer a luat comanda regimentului când ceilalţi ofiţeri căzuseră cu toţii şi a continuat lupta până când a fost rănit. La 1 martie a fost avansat farmacist locotenent în rezervă, însă curând s-a îmbolnăvit grav de tifos exantematic şi a încetat din viaţă la spitalul din Hârlău. Post-mortem a fost avansat la gradul de farmacist căpitan în rezervă, iar la 12 martie 1921, osemintele sale au fost aduse şi reînhumate cu onoruri militare în cimitirul „Bellu Militar“ din Bucureşti. O stradă din Capitală îi poartă numele [Iugulescu, C., Pagini din trecutul farmaciei militare româneşti, Ed. Sitech Craiova, 2008, pp. 194-195; Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 278-280].

 

1876, aug. 27, Moineşti, jud. Bacău - 140 de ani de la naşterea farmacistului col. Constantin Efstatiade († 31.01.1968, Bucureşti).

Licenţiat în Farmacie la 22 dec. 1901, i-a fost acordată libera practică la 5 feb. 1902. În timpul studiilor a fost intern al Eforiei spitalelor civile şi a fost ales în Comitetul Societăţii studenţilor în Farmacie, fiind pe rând casier, secretar şi vicepreşedinte. A fost primar, subprefect [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 279-282].

 

1881, sept. 1, Tg. Adjud, plasa Răcăciuni, jud. Putna - 135 de ani de la naşterea col. farmacist Teodor Blănaru (5.10.1940, Bucureşti).

Licenţiat în Farmacie la 28 oct. 1903, i-a fost acordată libera practică la 29 feb. 1904. În timpul studiilor a fost intern al Eforiei spitalelor civile din Bucureşti şi a fost vicepreşedinte şi preşedinte al Societăţii studenţilor în Farmacie. A participat la campania din Bulgaria (1913), iar din 15 aug. 1916 a condus Depozitul sanitar mobil nr. 5. După terminarea războiului a fost farmacist-şef al Corpului 5 armată la Constanţa şi la Braşov, apoi din 1 oct. 1931 farmacist-şef al Corpului 2 armată. A fost decorat pentru faptele sale militare cu Medalia „Avântul Ţărei“, Ordinul „Coroana României“ cu spade în grad de ofiţer şi „Semnul Onorific de Aur“ pentru 25 de ani de serviciu militar [Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 105-107].

 

1881, sept. 4, Padina Mică, jud. Mehedinţi - 135 de ani de la naşterea lui Ion Vintilescu († 6.03.1954, Bucureşti).

Biochimist, dr. farmacist, Doctor în Știinţe naturale, profesor universitar la Iaşi (1913-1916) şi Bucureşti (1916-1947), conducător de doctorat, decan al Facultăţii de Farmacie (1931-1933; 1933-1936; 1941-1944), prodecan, prorector al Universităţii Bucureşti şi unul dintre primii biografi ai dr. C. Davila. În paralel cu activitatea universitară, a fost şi farmacistul-şef al Aşezămintelor Brâncoveneşti din Capitală (1912-1941). În cadrul acestei instituţii a organizat laboratoare moderne şi corespunzătoare pentru obţinerea unei producţii proprii. Totodată, aici, prof. I. Vintilescu a creat o veritabilă Şcoală de formare şi perfecţionare a farmaciştilor. El a creat „Cercul de studii farmaceutice“ (1928) din Facultatea de Farmacie, care a fost transformat, tot la iniţiativa sa, în Societatea de Ştiinţe Farmaceutice din România al cărei vicepreşedinte a fost (1935) [Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului, vol. III P-Z, Ed. Geneze 2001, pp. 445-448; Lipan V., Dicţionar biografic de farmacişti români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 331-334].

1901, sept. 29, jud. Braşov - 115 ani de la naşterea prof. dr. doc. Victor Ciocănelea († 1993, Bucureşti), „un corifeu al Şcolii de Farmacie clujene“.

În 1929 obţine titlul de Doctor în Farmacie cu menţiunea Magna cum laude, cu lucrarea „Extractul de glandă lacrimală şi acţiunea sa farmacodinamică“, conducător fiindu-i prof. Gh. Pamfil. Este promovat asistent (1927); şef de lucrări (1928-1934); director tehnic al Laboratorului Hygeea - Cluj (1934-1949); conferenţiar la disciplina de industria medicamentelor şi industria medicamentelor biologice (1949-1952); cercetător-şef al Secţiei Galenica de la ICCF, Bucureşti (1952-1956); profesor la disciplina de farmacie galenică de la Cluj (1957-1970); reputat conducător de doctorat; redactor coordonator al vol. „Tehnică Farmaceutică (1969) apărut în 3 ediţii [Florea Marin, Şcoala de Farmacie Clujeană“, Ed. Medicală Universitară „Iuliu Haţieganu“, Cluj-Napoca, 2004, pp. 308-312, Grecu I., Iugulescu C., Omagiu prof. dr. doc. Victor Ciocănelea, Farmacia nr. 1-2, ian.-apr. 1994, vol. XLII, p. 2].

 

1921, aug. 8, Bucureşti - 95 de ani de la naşterea col. farmacist Virgil Lăcătuşu († 1992, Bucureşti), inspector în Direcţia Generală Farmaceutică din Ministerul Sănătăţii, poet. „Tot ce ieşea din mâna lui (lucrări, fotografii, poezii, desene ş.a.) purta cea mai bună marcă a calităţii şi competenţei“ [Iugulescu, C., Necroloage, Ed. Sitech, Craiova, 2011, pp. 70-71].

 

1941, iulie, Ploieşti - 75 de ani de la naşterea dr. farm. Elena Chindriş (născută Peteu) († 1998 Cluj).

Absolventă a Facultăţii de Farmacie din Cluj, cu diplomă de merit (1964); intern în farmacie (1964-1967); preparator la Facultatea de Farmacie din Cluj (1967-1968); asistent universitar (1970-1983) la disciplina de Chimie farmaceutică; dr. farmacist (1976) la Cluj, conducător prof. dr. I. Simiti; farmacist primar în laboratorul de microproducţie al Facultăţii de Farmacie din Cluj (1983-1998). A avut activitate didactică (1967-1983); coautor la Caietul de lucrări practice p. I şi p. a II‑a ed. 1980, Litografia UMF şi colaborator la redactarea unor monografii pentru FRX. Activitatea ştiinţifică s-a concretizat în 84 de lucrări ştiinţifice și 8 contracte de cercetare privind calitatea medicamentului la produsele fabricii Terapia Cluj. În cadrul laboratorului de microproducţie a răspuns de prepararea unor produse medicamentoase: „Adenostop“, „Tonobil“, „Regopar“, „Aspirina calcică“, „Vectrogel E.K.G.“, „E.E.G.“ [Florea Marin, Şcoala de Farmacie Clujeană, Ed. Medicală Universitară „Iuliu Haţieganu“, Cluj-Napoca, 2004, p. 207].

Necrolog

Au decedat: prof. dr. Corneliu Baloescu (18.06.1926, Turnu-Severin - 31.05.2016 Bucureşti); prof. dr. Sorin E. Leucuţa (7.12.1939 Oradea - 24.06.2016 Cluj-Napoca), şef lucrări dr. farm. Elena (Paris) Gherghiniu (4.10.1933, Alfatar - 13.07.2016, Bucureşti). 

Articole din ediţiile anterioare

ISTORIA FARMACIEI | Ediţia 4 177 / 2017

Repere farmaceutice de-a lungul istoriei (VIII)

Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc

Prima farmacie școlară.Otrăvit cu teriaca!

29 septembrie 2017
ISTORIA FARMACIEI | Ediţia 4 183 / 2018

Repere farmaceutice de-a lungul istoriei (XI)

Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc

Repere farmaceutice de-a lungul istoriei (XI)

30 septembrie 2018
ISTORIA FARMACIEI | Ediţia 6 / 2016

Repere farmaceutice de-a lungul istoriei (IV)

Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc

Școala Davila – primii elevi spițeri
1856, București (160 de ani) – Primii șase elevi din Școala de chirurgie a dr. Carol Davila fac practi...

01 decembrie 2016
ISTORIA FARMACIEI | Ediţia 6 185 / 2018

Repere farmaceutice de-a lungul istoriei (XII)

Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc

1933, iulie 1, Bucureşti (85 de ani) – La Institutul medico-militar, sub directoratul col. dr. N. Marinescu, s-a organizat sărbătorirea primei seri...

28 noiembrie 2018