Roluri actuale ale farmacistului de comunitate

Până în urmă cu câteva decenii, farmacistul de comunitate era perceput ca un profesionist care, în mod tradiţional, avea ca obiectiv de activitate eliberarea şi prepararea medicamentelor. Odată cu definirea, în anii ’90, a termenului de „îngrijire farmaceutică” (pharmaceutical care), practica de farmacie a devenit „centrată pe pacient şi orientată pe rezultate”, iar farmacistul a devenit un membru cu rol vital în echipa de îngrijire a sănătăţii, cu responsabilităţi în utilizarea eficientă, raţională şi sigură a medicamentului, respectiv în managementul terapiei medicamentoase.

Ulterior, ca urmare a politicilor de extindere a rolului social al farmacistului comunitar susţinute de mediul academic, forurile profesionale şi de reglementare în domeniu, a apărut conceptul de „farmacist de şapte stele”, propus de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (2014). Acest concept cristalizează rolurile contemporane pe care farmacistul le exercită în cadrul sistemului de sănătate, şi anume:

• Furnizor de servicii de îngrijire (Caregiver) – adică o persoană capabilă să ofere servicii specializate de cea mai înaltă calitate, integrate în mod continuu cu cele ale sistemului de sănătate.

• Factor de decizie (Decision-maker) – desemnează rolul privind implicarea în luarea unor decizii adecvate privind utilizarea eficientă a informaţiei, medicamentelor, resurselor şi procedurilor de operare din farmacie, pe baza unei bune capacităţi de evaluare, sinteză şi valorificare a datelor disponibile.

• Comunicator (Communicator) – înseamnă că farmacistul este apt să interacţioneze cu medicul şi cu alţi specialişti din domeniu, precum şi cu pacientul şi membrii comunităţii. El trebuie să aibă cunoştinţe temeinice şi la zi privind medicamentul, să deţină bune abilităţi de comunicare, să inspire încredere în profesionalismul său.

• Administrator (Manager) – se referă la capacitatea unui farmacist de a administra eficient şi creativ forţa umană şi informaţia în scopul optimizării îngrijirii pacientului, de a dezvolta şi menţine funcţionale procedurile şi programele privind asigurarea calităţii medicamentelor şi standardele de control al mediului din farmacie.

• Cursant pe viaţă (Life-long learner) – sugerează nevoia educaţiei farmaceutice continue, cu scopul de a-şi îmbogăţi şi consolida competenţa profesională şi de a-şi îmbunătăţi practica curentă.

• Educator (Teacher) – relevă responsabilitatea de a educa şi de a instrui generaţiile viitoare de farmacişti prin transmiterea de cunoştinţe şi deprinderea de abilităţi, precum şi de a informa, consilia şi educa pacienţii şi publicul larg în legătură cu medicamentul.

• Lider (Leader) – reprezintă capacitatea farmacistului de a lua decizii, de a comunica şi de a gestiona eficient activitatea, având ca rezultat final îngrijirea de calitate a pacientului.

Cred că trecerea sumară în revistă a rolurilor sociale curente ale farmacistului reprezintă un scurt memento asupra complexităţii practicii farmaceutice actuale şi ne îndreptăţeşte, o dată în plus, sentimentul de mândrie că aparţinem unei comunităţi profesionale cu o identitate unică, nobilă prin obiectivele şi scopurile sale, pusă în slujba sănătăţii şi bunăstării semenilor.