Să sperăm, așadar!

Ca de fiecare dată, plecăm de la definiția speranței: „sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe”.

Ce își doresc farmaciștii? În general, doresc să le fie recunoscută profesia și să fie respectați ca profesioniști. În particular, își doresc ceea ce fiecare om dorește pentru sine: să aibă zile senine.

Am menționat cândva cele zece nevoi umane, pe care le-a gândit Solomon Marcus într-o perioadă în care se bucura de experiența pe care o dobândise până la acel moment. Între acestea, pare potrivit momentul ca să ne oprim asupra uneia pe care, de regulă, ne grăbim să o așezăm în categoria „Așa nu!”.

Nevoia de greșeală și de eșec

E interesant de văzut parcursul gândirii, în care avem ca punct de plecare greșeala, ca element esențial pentru progres, fiind considerată „prețul pe care-l plătim pentru a ne îmbogăți înțelegerea și pentru a acumula noi capacități. […] A plasa greșeala și eșecul, la modul general, în sfera infracțiunii sau/și păcatului denotă o confuzie gravă, pe care totuși o comite mereu practica educațională. Auzim mereu: «Cine a greșit să plătească». Dar exemplul copilului care cade înainte de a învăța să se țină pe picioare și niciun părinte normal nu se gândește să-l pedepsească pentru acest eșec trebuie să ne stea mereu în față.”

Pe de altă parte, știm cu toții exemple de erori care au generat obiecte cu alte utilități decât cele cunoscute, idei noi sau chiar domenii noi, de pionierat. Cam toată cercetarea medicală se bazează pe alternanța idee – încercare – progres, fără ca neapărat să fie o succesiune lină. 

Se spune că dintr-un eșec este totdeauna ceva de învățat. Să sperăm, așadar, în cât mai multe greșeli în urma cărora farmaciștilor să le fie mai bine!