MOAŞE ŞI ASISTENŢI

Alăptarea şi hepatita C

 Breastfeeding and hepatitis C

First published: 15 martie 2014

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Gine.3.3.2014.4868

Abstract

Breast milk is a very important nourishment for the baby during the first six months of life. Unfortunately, breastfeeding involves sometimes also the transmission of hepatitis from mother to baby. Hepatitis C is paucisymptomatic or asymptomatic with a gentle form of jaundice. In most patients, the symptoms are variable. During the perinatal period (from the fifth month of pregnancy til the first after birth) the risk of hepatitis C transmission rises in general up to 4%.Recent research demonstrates that hepatitis C transmission to the baby may not be caused by breastfeeding. The world health organizations recommend that mothers breastfeed.
Therefore new moms need not worry in this respect.
 

Keywords
breast milk, breastfeeding, hepatitis C transmission

Rezumat

Laptele de sân este o alimentaţie foarte importantă pentru copil în primele şase luni de viaţă. Din păcate, alăptarea im­pli­că, în unele cazuri, şi transmiterea hepatitei de la ma­mă la copil. Hepatita de tip C este paucisimptomatică sau asimptomatică, cu o formă uşoară de icter. La ma­jo­ri­tatea pacienţilor, simptomele sunt variabile. În pe­ri­na­tal (de la a cincea lună de sarcină până la prima du­pă naştere), riscul transmiterii hepatitei de tip C este în ge­ne­ral de 4%. Ultimele cercetări demonstrează că es­te posibil ca transmiterea hepatitei C la copil să nu fie cau­za­tă de alăptare. Organizaţiile internaţionale de să­nă­tate recomandă, de principiu, ca mamele să alăp­te­ze. De aceea noile mame nu au motive de temere.
 

Întrebare: Care sunt cele mai bune dovezi cu privire la femeile cu hepatita C care alăptează?

Considerente medicale

O mare parte din femeile care sunt infectate cu un virus regăsit în sânge, cum ar fi virusul hepatitei B (VHB), virusul hepatitei C (HCV) şi virusul imunodeficienţei umane (HIV), sunt încă din anii lor de copilărie. Au existat foarte multe dezbateri în literatura de specialitate pe tema alăptării şi a transmiterii HCV de la mamă la copil. Infecţia VHC a fost declarată o problemă de sănătate la nivel mondial, cu o valoare estimată de 3% persoane infectate din totalul populaţiei lumii(1).

Un studiu a arătat că la 40% din femeile care s-au dovedit a avea HCV pozitiv în timpul sarcinii nu s-a regăsit nici un factor de risc(2) (nivel III).

Un sondaj poştal în 31 de centre europene a fost realizat pentru a se documenta cu privire la practicile actuale în ceea ce priveşte examinarea şi gestionarea femeilor gravide infectate cu HCV şi a copiilor lor. Rezultatele au arătat că prevalenţa HCV prenatală a fost scăzută. Programele universale de screening (examinare) prenatale au fost în vigoare în 10 centre, controlul selectiv a avut loc în alte 10 centre, două nu au specificat metodele, iar în nouă centre nu au existat programe de screening. Numărul de copii infectaţi cu HCV a fost mic. În 10 dintre centre, alăptarea a fost recomandată şi mamelor cu HCV, în alte 10 centre a fost descurajată, în trei centre femeile au fost informate în legătură cu riscurile care pot apărea, iar în opt dintre centre nu a existat nici un fel de recomandare. Reacţia de polimerizare în lanţ (PCR) a fost disponibilă în toate centrele. Acest studiu scoate în evidenţă lipsa de uniformitate în practica curentă(3) (nivel III).

Un studiu a arătat că rata de transmitere cea mai înaltă a HCV de la mamă la copil este de aproximativ 6%(4) (nivel II).

Un studiu a recomandat imunoglobulină umană normală (HNIG) (125 mg intramuscular (IM) la copil), deşi majoritatea copiilor vor avea doar o infecţie uşoară sau asimptomatică(5) (nivel II).

Conform instrucţiunilor recomandate de centrele pentru controlul şi prevenţia bolii, femeile care sunt infectate cu HCV pozitiv nu ar trebui să se ferească de sarcină sau alăptare(6) (nivel IV).

O analiză sistematică a descoperit că existau două studii care au detectat HCV-RNA în colostru şi în laptele matern. Într-unul din aceste studii se arată că la cinci dintre femeile care născuseră şi care erau infectate cu HCV s-a descoperit un nivel ridicat de VHC-RNA în laptele matern. Într-un alt studiu, femeile cu HCV-RNA pozitiv au avut mai multe şanse de a avea un copil infectat, care poate reflecta o încărcătură mai mare de plasmă virală HCV la femeile infectate. Trei dintre copiii din acest studiu s-au infectat cu acest virus şi se crede că alăptarea a fost principala cale de transmitere. Un studiu retrospectiv pe un eşantion mai mare, 916 femei infectate cu HCV, a descoperit că alăptatul nu a avut nici un efect asupra bebeluşilor, deşi a existat un risc crescut ca aceşti copii să se infecteze cu HCV/HIV. Concluzia analizei a fost că alăptarea nu reprezintă nici un risc crescut în rândul femeilor asimptomatice. A fost, totuşi, un risc asociat cu femeile cu boli hepatice simptomatice şi încărcături virale mari şi s-a recomandat că aceste femei nu trebuie să alăpteze(7) (nivel II).

O analiză sistematică publicată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat că copiii născuţi din mame infectate cu anti-HCV pozitiv, HCV-RNA negativ, alanin aminotransferazei (ALT) şi anti-HCV ar trebui să fie urmăriţi clinic de la 18 la 24 de luni. Dacă valorile ALT sunt normale şi anti-HCV este nedetectabil, urmărirea poate fi întreruptă(1) (nivel I).

Copiii născuţi din mame infectate cu HCV-RNA pozitiv, ALT şi HCV-RNA ar trebui să fie investigaţi la trei luni. Dacă rezultatele sunt pozitive şi rezultatele de până la 12 luni sunt tot pozitive, copilul ar trebui să fie declarat ca suferind de HCV pozitiv. Copiii cu HCV-RNA negativ, cu ALT normalizat anormal trebuie testaţi din nou pentru viremie de la 6 până la 12 luni, iar pentru anti-HCV până la 18 luni. Copiii cu HCV-RNA negativ, cu ALT necorespunzător ar trebui să fie investigaţi pentru anti-HCV şi ALT de la 18 la 24 de luni şi ar trebui să fie consideraţi neinfectaţi dacă ALT este în parametrii normali şi anti-HCV nedetectabil. Copiii cu anti-HCV pozitiv, trecuţi de 18 luni, cu nici o istorie, viremia şi ALT normale, sunt consideraţi că au fost compatibili cu o infecţie HCV în trecut(7) (nivel II).

O analiză sistematică publicată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomanda ca copiii născuţi din mame pozitive anti-HCV, mame ARN-HCV negative, alanin aminotransferazei (ALT) şi anti-HCV să fie investigaţi între 18 şi 24 de luni. Dacă valorile ALT sunt normale şi anti-HCV nu sunt detectabili, monitorizarea poate fi întreruptă(1) (nivelul I).

Factorii de risc sunt consideraţi următorii: atât transfuziile de sânge, seringile nesterile, cât şi comportamentul cu risc ridicat (de exemplu, injectarea de droguri)(1) (nivel I).

Pentru mamele infectate concomitent cu HCV şi HIV (posibilităţi de 35%), s-a constatat că se reduce riscul cu 60% de a avea copii infectaţi cu HCV dacă acesta se naşte prin cezariană, faţă de copiii născuţi vaginal. Riscul de a avea copii infectaţi cu HCV este de patru ori mai mare la aceste femei faţă de cele care sunt infectate doar cu HCV. Se recomandă celor ce sunt infectate cu ambii viruşi (HIV şi HCV) să nască prin cezariană şi să nu alăpteze(1) (nivel I).

Şansele de transmitere pe linie verticală mamă-copil sunt crescute cu 90% la mamele co-infectate (HIV şi HCV)(8) (nivel I).

Potenţialilor părinţi şi noilor părinţi ar trebui să li se spună că HCV nu se transmite prin alăptare. Cu toate acestea, mamele cu HCV pozitiv ar trebui să nu alăpteze dacă mameloanele au răni sau prezintă sângerare, dacă au încărcătură virală mare sau dacă sunt co-infectate (cu HIV şi HCV)(2,6,8) (nivel III-IV).

Puncte de documentare

Acest rezumat se bazează pe o cercetare structurată a literaturii de specialitate bazate pe dovezi şi studii efectuate, bine documentate, preluate din:

  • două studii de cohortă(1,3);

  • două analize sistematice(4,8);

  • trei recomandări(2,5,6);

  • analiză sistematică, cu nici o metaanaliză, datorită eterogenităţii(7).

Recomandări de bună practică

Femeile infectate cu HCV care nu prezintă răni ale mameloanelor sau sângerări, care nu au o încărcătură virală mare, ar trebui să fie încurajate să alăpteze (grad B).

Există dovezi curente pentru a dovedi că HCV poate fi transmis prin laptele matern şi medicii trebuie să fie conştienţi de faptul că acest lucru, mult mai probabil, reflectă încărcături plasmatice virale mai mari la femei infectate (grad B).

Îngrijirea prenatală de rutină trebuie să fie făcută femeilor infectate cu HCV care sunt asimptomatice, chiar şi în cazurile în care nu există o cerinţă specifică de urmărire a pacientei (grad B).

Mamele infectate cu HCV pozitiv ar trebui să se oprească din alăptat atunci când mameloanele prezintă răni sau sângerări (grad A).

Se recomandă ca femeile co-infectate cu HIV şi HCV să nască prin cezariană şi să evite alăptarea atâta timp cât există deja metode mult mai sigure pentru copil (grad A).

Femeile infectate cu HCV, cu HCV-RNA nedetectabil în timpul sarcinii, ar trebui să fie reasigurate că riscul de a infecta copilul prin alăptare este foarte scăzut (grad B).

Urmărirea medicală pe parcurs a copiilor ar trebui să fie luată în considerare şi pusă în practică în următoarele situaţii:

  • Atunci când mama copilului este anti-HCV pozitiv sau HCV-RNA negativ, ALT şi anti-HCV ar trebui să fie investigate de la 18 la 24 de luni. Dacă nivelul ALT este normal şi anti-VHC nu este detectat, se poate opri urmărirea medicală (grad A).

  • Copiii născuţi din mame infectate cu HCV-RNA pozitiv ar trebui să fie investigaţi la 3 luni. Dacă rezultatele sunt pozitive şi următoarele teste până la 12 luni ies tot pozitive, atunci copilul ar trebui să fie declarat infestat cu HCV pozitiv. Copiii cu HCV-RNA negativ, cu ALT normalizat ar trebui să fie testaţi din nou de viremia de la 6 la 12 luni şi pentru anti-HCV la 18 luni. Copiii cu HCV-RNA negativ, cu ALT anormal ar trebui să fie testaţi pentru anti-HCV şi ALT de la 18 la 24 de luni şi ar trebui să fie consideraţi neinfectaţi dacă ALT iese normal şi nu se detectează anti-HCV. Copiii cu anti-HCV pozitiv trecuţi de 18 luni, care nu au în istoria medicală viremia şi ALT normale, sunt consideraţi a fi compatibili cu o infecţie a HCV mai veche (grad A).

  • Se recomandă screeningul prenatal pentru mamele cu factori de risc pentru HCV (grad A).   

Bibliografie

Wright N.M.J., Millson C.E., Tompkins C.N.E. What is the evidence for the effectiveness of interventions to reduce hepatitis C infection and the associated morbidity? Copenhagen: WHO Regional Office for Europe. 2005. Health Evidence Network report; [cited 5 May 2008]. Available from 
http://www.euro.who.int/document/E86159.pdf (Level I).
Conte D. F.M., Prati D., Colucci A., Minola E. Prevalence and clinical course of chronic hepatitis C virus (HCV) infection and rate of HCV vertical transmission in a cohort of 15,250.
Pembrey L., Newell M.L., Tovo P.A. European paediatric hepatitis C virus network. Antenatal hepatitis C virus screening and management of infected women and their children: policies in Europe. Eur J Pediatr 1999; 158(10):842-6 (Level IV).
Dore GJ, Kaldor JM, McCaughan GW. Systematic review of role of polymerase chain reaction in defining infectiousness among people infected with hepatitis C virus. BMJ.1998;316(7130):553-4 (Level I).
British Association for Sexual Health and HIV (BASHH). United Kingdom national guideline on the management of the viral hepatitides A, B & C. 2005:22.
Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Breastfeeding: Diseases and Conditions: Hepatitis B and C Infections. DNPA. 2007. 
http://www.cdc.gov/breastfeeding/disease/hepatitis.htm accessed [5 May 2008].
Pembrey L., Newell, M., Tovo, P. the EPHN Collaborators. The management of HCV infected pregnant women and their children. European Paediatric HCV network. J Hepatol. 2005;43(3):515-25 (Level II).
Polis C.B., Shah S.N., Johnson K.E., Gupta A. Impact of maternal HIV coinfection on the vertical transmission of hepatitis C virus: a meta-analysis. Clin Infect Dis 2007; 44(8): 1123-1131 (Level I).