Mamografia de screening reduce mortalitatea cu 25-30% la femeile de 50 de ani şi cu 18% la femeile peste 40 de ani. Previne apariţia metastazelor prin diagnostic şi tratament precoce.
Societatea Americană de Cancer recomandă mamografie anuală peste vârsta de 40 de ani. Rata mortalităţii cauzate de cancerul la sân a scăzut semnificativ în ultimii 20 de ani în Europa.
Cercetări recente arată că îmbunătăţirea mijloacelor de diagnosticare şi a politicilor de tratament a contribuit substanţial la reducerea numărului de decese în urma acestei boli, mai ales în Marea Britanie şi în Islanda. Rata mortalităţii rămâne însă stabilă în ţările central-europene, iar în unele dintre acestea, chiar a crescut.
Oamenii de ştiinţă au afirmat ca atare necesitatea de a diagnostica şi de a trata mai bine boala, pentru a reduce cât mai mult decesele.
Potrivit cercetării conduse de Philippe Autier, de la Institutul Internaţional de Prevenire din Franţa, care a evaluat fluctuaţia ratei mortalităţii în 30 de ţări, din 1989 până în 2006, per ansamblu, rata mortalităţii a scăzut cu o cincime, ajungând la 24 la 100.000 de decese. Cea mai mică incidenţă a morţii cauzate de cancer a fost întregistrată în Spania: 18,9 la 100.000, iar cea mai vizibilă schimbare pozitivă a avut loc în Marea Britanie, unde mortalitatea a scăzut de la o rată de 41,6 la 2. Deşi numărul deceselor înregistrate în România e mai mic decât în alte ţări, el a înregistrat, din nefericire, o creştere între anii 2004 şi 2006, faţă de 1987-1989, cu aproximativ 2,5 la 100.000. Astfel, în timp ce Islanda a înregistrat o scădere cu 45% a mortalităţii, România a cunoscut o creştere a acesteia cu 17 procente (figura 1).
Echipa de cercetători de la Institutul Francez de Cercetare şi Prevenire a identificat drept posibile cauze ale progreselor reduse, în ceea ce priveşte scăderea mortalităţii, „activităţile de screening dezorganizate, numărul redus de mamografii, adoptarea greoaie a medicamentelor anticancer şi investiţiile sub media europeană în sistemul de sănătate. ”Numeroase alte studii au arătat că stilul de viaţă contribuie semnificativ la creşterea incidenţei cancerului la sân.
Un alt factor de risc este consumarea de alimente îmbogăţite cu acid folic, cum sunt unele produse din paste, orez sau cereale, care a fost asociată cu un risc cu 21% mai mare de cancer.
Riscul de mortalitate este crescut, mai ales în cazul populaţiei suferinde de boli de inimă, arată o cercetare realizată în Norvegia de medici din cadrul Spitalului Universitar. Datorită unui nou instrument de calcul, care ţine cont de procesul de îmbătrânire a populaţiei, oamenii de ştiinţă pot să prevadă mortalitatea asociată fiecărui tip de cancer pe fiecare ţară. Folosind această metodologie, experţii au estimat că, în 2030, vor exista 21,3 milioane de cazuri noi de cancer şi 13,3 milioane de decese, din care cancerul de sân reprezintă o problemă majoră de sănătate publică.
În Uniunea Europeană are o incidenţă de aproximativ 109/100.000 femei/an şi o mortalitate de aproximativ 38/100.000 femei/cauza acestei boli. În România, cancerul mamar a reprezentat 6,9% din totalitatea tumorilor maligne la femei în anul 1960, atinge 13,5% în 1978 şi a ajuns la 22,61% în 1996, situându-se pe primul loc în patologia oncologică la femei. Actualmente se înregistrează o ascensiune importantă a incidenţei cancerului de sân în lumea întreagă. Riscul unei femei de a dezvolta în cursul vieţii un cancer de sân este de o femeie din 8 în SUA, una din 12 în Franţa, una din 19 în Marea Britanie şi o femeie din 34 în România. Cel mai important factor de risc pentru cancerul de sân este vârsta, efectul acesteia asupra incidenţei cancerului fiind considerat ca o măsură a expunerii cumulative la factorii de risc. Numeroase studii ecologice au corelat creşterea incidenţei cancerului de sân cu scăderea parităţii, atribuind până la o treime din variaţia incidenţei regresiei fertilităţii. Alţi factori, cărora li se poate atribui, cel puţin în parte, creşterea incidenţei sunt: îmbunătăţirea mijloacelor diagnostice şi a accesibilităţii la asistenţa medicală, precum şi a sistemului de raportare şi înregistrare a cazurilor.
Diagnosticarea cancerului de sân
prin ultrasonografie
Ultrasonografia reprezintă o metodă imagistică de testare, prin care undele de sunet de frecvenţă foarte ridicată, trimise spre sân, sunt convertite în imagini pe un ecran. Această metodă nu implică radiaţii. De obicei, ultrasonografia este utilizată ca metodă de depistare a cancerului de sân complementară altor tipuri de screening. Dacă în urma unei mamografii sau a unui examen fizic se evidenţiază o anomalie, ultrasonografia este o metodă foarte bună de a stabili dacă anomalia are o consistenţă solidă (precum fibroadenomul benign sau cancerul), sau reprezintă o acumulare de lichid (precum chisturile benigne). Prin ultrasonografie nu se poate determina dacă un nodul solid este canceros sau nu şi nici nu pot fi detectate calcifierile.
Diagnosticarea cancerului de sân
prin mamografie
Mamografia este o investigaţie imagistică a sânului, care constă în radiografierea glandei mamare utilizând raze X. Mamografia este cea mai des folosită metodă pentru diagnosticarea leziunilor mamare şi principala tehnică imagistică folosită pentru screening-ul cancerului de sân.
Precizia examinării prin mamografie se situează între 90-70%, aceasta însemnând că 10-30% dintre cazurile de cancer mamar nu pot fi puse în evidenţă prin examenul mamografic. Diagnosticarea precisă prin mamografie a cancerului de sân depinde de dimensiunea tumorii, de tipul de creştere, subtipul histopatologic etc. Acurateţea informaţiilor prezente într-o mamografie depinde şi de tipul de sân investigat: imaginea prezinta o relevanţă mai mare în cazul unui sân adipos şi mai redusă în cazul examinării unui sân dens, glandular.
Analiza factorilor de risc pentru cancerul de sân relevă că profilaxia primară, cu evitarea expunerii la factorii de risc major (risc genetic, risc hormonal endogen), nu este încă practicabilă. Beneficiile şi efectele favorabile ale screening-ului mamografic de masă, vizând ansamblul populaţiei feminine cu vârstă între 50 şi 69 de ani, se concretizează în scăderea mortalităţii cu 30-35% la aceste categorii de vârstă.
Dintre cele 2.904 femei decedate prin cancer de sân în anul 1999 în România, 1.821 au aparţinut grupelor de vârstă 50-74 de ani, reprezentând 63% din totalul deceselor prin cancer de sân.
Dacă luăm în considerare doar grupele de vârstă la care eficienţa screening-ului mamografic a fost dovedită, decesele a cel puţin 400 de femei ar putea fi evitate în fiecare an prin instituirea unui program bine organizat de screening mamografic. Incidenţa cancerului de sân în România a crescut de la 25/100.000 femei în 1988 la 40,14 /100.000 de femei în 1996, respectiv la 50,56/100.000 de femei în 2006. Mortalitatea prin cancer mamar a crescut de la 11,2/100.000 de femei în 1960 la 15,6/100.000 în 1978, 19,00/100.000 în 1988, 20,67/100.000 de femei în 1996, ajungând în anul 2004 la cifra de 28,25/100.000 de femei şi de 23,88/100.000 de femei în 2006. (Ghid de management al cancerului mamar). Număr de cazuri noi de cancer în populaţia feminină din România în 2005.
Total cancer 24.732/223,21 la 100.000 persoane
1. Sân: 5.772/52,09 la 100.000 femei
2. Cervical: 3.202/28,70 la 100.000 persoane
3. Colorectal: 2.476/22,35 la 100.000 persoane
4. Pulmonar: 1.312/11,84 la 100.000 persoane
Incidenţa cancerului de sân la bărbaţi este de 1,61 la 100.000 faţă de 52,09 la 100.000 la populaţia feminină.
Populaţia Capitalei este de 1.924.959 locuitori, din care 53% femei. În anul 2010, incidenţa cancerului de sân a fost de 54,47/100.000, comparabilă cu indicatorii de la nivel naţional (50,56/100.000 incidenţă).
Mortalitatea prin cancer de sân înregistrată în Bucureşti este aproape dublă faţă de cea naţională - 45,94/100.000 faţă de 27,79/100.000 femei.
Importanţa diagnosticării precoce
a cancerului de sân
Scopul examinărilor pentru detectarea precoce a cancerului de sân este de a descoperi cancerul înainte ca acesta să producă simptome. Screening-ul de detectare precoce constă în teste şi examinări prin care se descoperă o boală, precum cancerul, la persoane care nu au încă nici un simptom.
În cazul în care cancerul de sân este descoperit când există deja simptome, el are de regulă dimensiuni mari şi, adesea, se extinde în afara sânului. Din contră, cancerele descoperite în timpul testelor de screening sunt, de cele mai multe ori, mai mici şi delimitate în interiorul sânului. Mărimea tumorii şi aria de răspândire sunt printre cei mai importanţi factori care influenţează prognosticul de evoluţie în cazul unei persoane cu cancer la sân.
Majoritatea specialiştilor apreciază că testele de detectare precoce a cancerului de sân salvează mii de vieţi în fiecare an, iar numărul ar putea fi şi mai mare dacă femeile şi medicii lor curanţi ar profita de oportunitatea efectuării acestor teste de depistare precoce a cancerului de sân. Un cancer de sân detectat în fază timpurie poate fi tratat mai uşor, cu metode mai puţin invazive şi are şanse mult mai mari de vindecare completă.
În acest sens, fiecare femeie ar trebui să se prezinte la un control regulat, încă de la vârsta de 30 de ani sau chiar mai devreme, atunci când suspectează modificări sau când în istoricul familiei există antecedente de cancer de sân.