„Teoria integralistă”

Uroginecologia a debutat ca specialitate interdisciplinară din dorinţa de a aduce în atenţia ginecologilor problemele urologice ale femeilor, legate în special de tractul urinar inferior. Primul pas a fost făcut de ginecologi, după care urologii s-au simţit obligaţi să adauge punctul de vedere şi experienţa lor în elucidarea mecanismelor de apariţie, a diagnosticului şi tratamentului incontinenţei urinare de efort în mod special. Începutul secolului XX a marcat cel mai important pas în uroginecologia modernă prin introducerea procedeului de suspensie uretrovezicală pentru tratamentul incontinenţei urinare de efort la femeie cu sling suburetral, imaginată de Goebel-Frangenheim şi Stoeckel. De atunci şi până în prezent au fost imaginate peste 250 de procedee chirurgicale care şi-au dovedit eficacitatea în limite de gravitate a afecţiunii şi de valabilitate a acestora în timp. La începutul anilor ’90, Petros şi Ulmsten, după elaborarea unei teorii patogenice unitare, au reactualizat conceptul de suspensie uretrală şi au imaginat un procedeu prin care uretra medie este susţinută de un sling sintetic, procedeu care este considerat astăzi tehnica “golden standard”.

Uroginecologia actuală şi-a extins aria de acoperire nu numai asupra problemelor legate de patologia tractului urinar, ci şi asupra unei patologii complexe legate şi de cea a tractului genital şi digestiv inferior.

Tulburările de statică pelvică sunt văzute astăzi prin prisma unui concept unitar elaborat de Petros şi Ulmsten în 1993, cunoscut ca “Teoria integralistă”.

Conform acestei teorii, tulburările de statică pelvică sunt rezultatul alterărilor colagenului la diverse niveluri (fascii, ligamente) care pot da naştere la două categorii anatomoclinice: tulburări funcţionale majore (incontinenţa urinară de efort), cu modificări anatomice minore sau tulburări anatomice majore cu răsunet funcţional minor (prolapsul uterovaginal).

În virturea „Teoriei integraliste”, soluţiile terapeutice propuse pentru diversele tipuri de tulburări de statică pelvică şi-au dovedit eficacitatea (tehnica TVT pentru incontinenţa urinară de efort, tehnicile de reconstrucţie ligamentară şi fascială TFS etc.).

Şcoala românească de uroginecologie, cu o vechime de peste 25 de ani, reunită în Societatea Română de Uroginecologie, a deschis o nouă eră în chirurgia pelvică reconstructivă prin folosirea unor grefe biologice acelulare de generaţia a doua, găsind prin aceasta soluţii pentru reconstrucţia parţială a pereţilor vaginali sau de vagin integral, tehnici de pionierat în uroginecologia mondială.

Acest număr al revistei este dedicat uroginecologiei, cuprinzând articole ce reflectă experienţa medicilor urologi şi ginecologi în acest domeniu. Articolele prezintă mecanismele patogenice implicate în apariţia incontinenţei urinare, efectul sarcinii şi naşterii asupra planşeului pelvic, precum şi elementele de diagnostic urodinamic al disfuncţiilor urinare.