Varicela sau „vărsatul de vânt“ este una dintre „bolile copilăriei“, foarte contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zosterian (VVZ). Este percepută drept o boală benignă, dar cu toate că în majoritatea cazurilor evoluţia nu este gravă, pot să apară şi forme severe care duc la spitalizări şi, în cazurile cele mai grave, la deces. În Europa sunt raportate anual circa 80 de decese, între 18 şi 23 de mii de spitalizări şi 5,5 milioane de cazuri de boală (Riera Montes M. et al., 2017).
Persoanele cele mai afectate de complicaţii (virale sau bacteriene) sunt copiii cu vârste mici, adulţii, femeile însărcinate şi persoanele imunodeprimate. S-a observat că cele mai multe cazuri de complicaţii şi spitalizări apar la copiii anterior sănătoşi (Bonanni P, et al., 2009).
Utilizarea vaccinului împotriva VVZ (conţine virusul viu atenuat, disponibil din anul 1995) se consideră drept cea mai eficace metodă de a preveni această maladie. Vaccinul este considerat sigur şi eficient (95% - eficacitatea unei singure doze), oferind o protecţie de lungă durată. Acest ultim deziderat este îmbunătăţit prin utilizarea unei scheme de vaccinare ce include două doze succesive de vaccin. Există un număr mic de cazuri de persoane care pot face varicelă după vaccinare, dar de obicei, în acest caz, apar forme mult mai uşoare, cu puţine vezicule şi febră uşoară sau chiar lipsa creşterii valorilor termice.
Sunt disponibile două variante de vaccin: unul monovalent - antivaricelos şi unul tetravalent – antirujeolic, urlian, rubeolic şi varicelos. Recomandările de vaccinare variază în diferite ţări ale lumii: se vaccinează fie adolescenţii neexpuşi anterior, fie grupurile cu risc crescut, fie se adoptă vaccinarea universală cu una sau două doze de vaccin. În Italia s-a dovedit că vaccinarea cu două doze de vaccin este cea mai eficientă strategie, inclusiv în ceea ce priveşte costurile, conducând la economii de peste 50 milioane de euro (Bonanni P et al., 2008), scăzând foarte mult şi incidenţa bolii. Rezultate similare s-au constatat şi în Spania, unde s-a introdus, începând din 2016, vaccinarea cu două doze împotriva varicelei, după ce anterior s-au constatat rezultate bune în anumite regiuni în care s-a aplicat vaccinarea (Gil-Prieto R, et al., 2014).
În ceea ce priveşte siguranţa vaccinării, au existat discuţii indicând o posibilă creştere a incidenţei herpes zoster (zona), în urma creşterii acoperirii vaccinale. În practică, s-a constatat că incidenţa este diferită de la o ţară la alta şi că vaccinarea împotriva VVZ ar putea scădea riscul apariţiei acestei patologii la copiii vaccinaţi. Este drept că s-a înregistrat o uşoară creştere a incidenţei convulsiilor febrile în cazul utilizării vaccinului tetravalent; comparând aceste cazuri cu numărul celor prevenite prin vaccinare, utilizarea vaccinului tetravalent are avantaje. Este importantă informarea corectă a populaţiei în legătură cu beneficiile şi riscurile vaccinării.
În Europa, şase ţări au introdus vaccinarea împotriva varicelei în programele naţionale de vaccinare (Austria, Germania, Grecia, Cipru, Letonia şi Luxemburg), iar altele au adoptat programe regionale sau vaccinarea grupurilor de populaţie la risc.
Din perspectiva acestor date, este important să evaluăm importanţa imunizării antivaricelă, boală cu morbiditate şi chiar mortalitate de luat în seamă. Existenţa unui vaccin sigur şi eficient care poate să prevină îmbolnăvirea sau decesul şi să reducă costurile necesare spitalizării cazurilor complicate este importantă atât la nivel individual, cât şi populaţional.