Managementul diabetului zaharat și al hiperglicemiei în sarcină

Introducere

Diabetul zaharat reprezintă una dintre cele mai importante comorbidități asociate sarcinii, cu impact major asupra evoluției materne și fetale. Prevalența diabetului gestațional este în creștere la nivel global, în paralel cu creșterea prevalenței diabetului zaharat de tip 1 și 2 și a obezității la persoanele de vârstă reproductivă. Conform datelor recente, până la 15-20% dintre sarcini pot fi complicate de o formă de hiperglicemie. Diabetul este asociat cu un risc crescut de avort spontan, malformații congenitale, preeclampsie, macrosomie, deces fetal, hipoglicemie neonatală și sindrom de detresă respiratorie neonatală. De asemenea, expunerea la hiperglicemie in utero crește riscul cardiometabolic (diabet zaharat, obezitate, hipertensiune arterială, boli cardiovaculare) la urmași pe termen lung. Managementul corect al diabetului în sarcină reduce semnificativ aceste riscuri și îmbunătățește prognosticul perinatal.

Clasificarea modificărilor glicemice în sarcină:

• Diabet gestațional (DG) și hiperglicemie depistată precoce în sarcină.
• Diabet zaharat de tip 1 sau tip 2 preexistent sarcinii.

a) Diabet gestațional și hiperglicemie depistată precoce în sarcină

În timpul sarcinii au loc modificări fiziologice ale metabolismului glucidic (creșterea rezistenței la insulină) determinate de modificările hormonale din cursul sarcinii (hormonul lactogen placentar, prolactina placentară, hormonul de creștere placentar, progesteron secretați de placentă, creșterea cortizolului care accentuează gluconeogeneza hepatică și inhibă utilizarea glucozei în periferie), eliberarea de citokine placentare cu rol proinflamator, câștigul ponderal și excesul de țesut adipos. Femeile care vor dezvolta diabet gestațional sau diabet zaharat în sarcină nu reușesc să compenseze această creștere a rezistenței la insulină, în ciuda unei secreții aparent crescute de insulină. Există o serie de factori predispozanți pentru apariția diabetului în sarcină:

• Excesul ponderal preexistent sarcinii (suprapondere sau obezitate).
• Nașteri multiple.
• Statură mică.
• Câștigul ponderal important în timpul sarcinii.
• Vârsta mai avansată a mamei (peste 35-40 de ani).
• Istoricul familial de diabet zaharat (rude de gradul I).
• Istoric de diabet gestațional sau de preeclampsie la sarcini anterioare.
• Sindromul ovarelor polichistice.
• Tabagismul cronic.
• Istoricul personal de avort, nașteri de feți morți sau de copii cu malformații congenitale, nașterea unui copil macrosom (≥400 g).
• Apartenența la un grup etnic sau rasial cu risc crescut de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2 (populații hispano-americane, cea nativ-americană, din Asia de Sud-Est).
• Medicamente administrate pentru comorbidități (corticosteroizi, antipsihotice)^(1,2).

În prezent se consideră că este necesară definirea conceptelor:

• Diabetul gestațional (DG) reprezintă alterarea toleranței la glucoză cu valori ale glicemiei încadrabile în pragurile de prediabet (nu sunt îndeplinite criteriile de diabet zaharat clinic manifest), depistată pentru prima dată în cursul sarcinii; de cele mai multe ori, DG apare după săptămâna a 24-a de sarcină.
• Hiperglicemie depistată precoce în cursul sarcinii (înainte de săptămâna a 15-a de sarcină).
• Diabetul zaharat (DZ) în sarcină (clinic manifest) se caracterizează prin depistarea pentru prima dată în cursul sarcinii a unor valori ale glicemiei care se încadrează în pragurile de diabet; poate apărea oricând în cursul sarcinii, dar mai ales în primul trimestru.

Conform ghidurilor actuale, se recomandă testarea pentru diabet zaharat (glicemie, HbA1c) și evaluarea factorilor de risc la toate persoanele asimptomatice de orice vârstă cu exces ponderal sau obezitate care prezintă unul sau mai mulți factori de risc (rude de gradul I cu DZ, rasă afro-americană, HTA, dislipidemie, sindrom de ovare polichistice, de boală cardiovasculară, sedentarism, acanthosis nigricans, steatoză hepatică asociată disfuncției metabolice); începând cu vârsta de 35 de ani, toate persoanele ar trebui supuse screeningului universal pentru diabet zaharat. În cazul gravidelor care se încadrează la risc crescut de diabet sau dacă nu sunt disponibile investigații preconcepționale efectuate pentru screeningul de diabet, se recomandă testarea precoce a metabolismului glucidic (de preferat înainte de săptămâna a 15-a de sarcină) prin măsurarea glicemiei à jeun și a HbA1c. Chiar și în cazul obținerii unor valori normale se vor efectua investigațiile specifice de screening în săptămânile 24-28 de sarcină (glicemia, TTGO 75 g). Ghidurile actuale recomandă efectuarea screeningului universal pentru diabet între săptămânile 24 și 28 de gestație pentru toate gravidele care nu se află în evidența cabinetului cu diabet zaharat de tip 1 sau de tip 2. Criteriile de încadrare în prediabet sau diabet zaharat preconcepțional sau hiperglicemii depistate în cursul sarcinii precoce (înainte de săptămâna a 15-a gestațională) sunt aceleași ca și la persoanele negravide (tabelul 1).

Pentru diagnosticul de diabet zaharat gestațional se recomandă efectuarea TTGO (testul de toleranță la glucoză) într-un pas (one step) cu 75 g de glucoză sau în doi pași (two steps) în săptămânile 24-28 de sarcină tuturor femeilor care nu au fost diagnosticate anterior cu diabet zaharat, precum și femeilor cu anormalități ale metabolismului glucidic detectate în sarcina precoce (înainte de săptămâna a 15-a). TTGO se efectuează dimineața, după o perioadă de post de minimum opt ore, diagnosticul de diabet gestațional fiind confirmat dacă este îndeplinită/depășită cel puțin una din valorile din tabelul 2. Este important de menționat că HbA1c nu este o măsură bună pentru a evalua riscul de diabet gestațional în comparație cu protocoalele TTGO într-un pas sau în doi pași, deoarece acest marker glicemic tinde să fie mai scăzut la femeile însărcinate, ceea ce duce la subestimarea profilului glicemic⁽⁴⁾.

Dezvoltarea diabetului gestațional relevă de multe ori o disfuncție a celulelor b pancreatice, fiind un indicator pentru riscul apariției intoleranței la glucoză sau a DZ la mamă după naștere. De aceea, aceste femei ar trebui testate pentru prediabet sau diabet la 4-12 săptămâni post-partum, folosind TTGO cu 75 g și criteriile de diagnostic pentru diabet zaharat aplicabile în afara sarcinii. Ulterior, persoanele cu istoric de DG ar trebui să fie supuse screeningului pentru dezvoltarea prediabetului sau diabetului toată viața, ideal anual^(1,5,6). Femeile cu DG au un risc de 10 ori mai mare să dezvolte diabet zaharat în decursul vieții decât populația generală, de aceea monitorizarea profilului glicemic este esențială pe tot parcursul vieții⁽⁷⁾. Alte complicații care pot să apară în cursul sarcinii la femeile cu DG sunt dezvoltarea hipertensiunii arteriale gestaționale, cu risc de preeclampsie-eclampsie, convulsii, accident vascular, apariția de aritmii sau deces matern. Supravegherea gravidei va fi făcută cu atenție, monitorizând greutatea, tensiunea arterială, prezența edemelor sau a simptomelor cardiace și neurologice^(5,6,8).

Complicații fetale pe termen scurt: macrosomia fetală (greutate la naștere ≥4000 g), anomalii retiniene și cerebrale, necesitatea îngrijirilor neonatale sau a suportului respirator, distocia de umăr, fracturi sau pareza unor structuri nervoase, nașterea unui copil mort; uneori poate apărea hipoglicemie neonatală prin hiperinsulinism fetal sau nașterea unui făt mai mic decât vârsta gestațională, în special în cazul femeilor care primesc insulină antepartum⁽⁶⁾. Pe termen lung, copiii născuți din mame cu DG prezintă risc crescut de obezitate și de dezvoltare a insulinorezistenței și a diabetului zaharat⁽¹⁾.

Managementul diabetului gestațional

Monitorizarea gravidelor la risc să dezvolte DG este importantă și se realizează prin examen clinic periodic, măsurarea greutății și evaluarea câștigului ponderal, evidențierea edemelor, măsurarea tensiunii arteriale și examenul cordului. Promovarea unui stil de viață sănătos este benefică atât pentru mamă, cât și pentru făt: consilierea cu privire la dietă, activitatea fizică, controlul greutății, evitarea fumatului activ și pasiv și a alcoolului. Studiile arată că aproximativ 70-85% dintre femeile cu DG pot controla profilul glicemic prin măsuri care privesc stilul de viață și doar 15-30% dintre gravide necesită și terapie medicamentoasă^(9,10,11).

Câștigul ponderal controlat este un obiectiv major, în special în cazul gravidelor cu DG și DZ. Nu se recomandă scăderea ponderală în cursul sarcinii, din cauza riscului de dezvoltare a unui făt cu greutate mai mică decât vârsta sarcinii și a riscului de ketoză maternă; dieta trebuie să asigure necesarul caloric pentru mamă și făt, nu sunt recomandate diete cu <1600 kcal/zi (tabelul 3). În primul trimestru de sarcină nu este necesară creșterea aportului caloric, în trimestrul al doilea se recomandă un aport caloric de 300 kcal/zi, iar în trimestrul al treilea este suficient un aport caloric crescut cu 450 kcal/zi^(1,3). Se recomandă controlul câștigului ponderal în cursul sarcinii, care ar trebui să fie diferențiat în funcție de greutatea inițială preconcepțională a femeilor (tabelul 4).

Dieta femeilor cu DG trebuie să fie echilibrată, să asigure un aport de 35-50% carbohidrați (cel puțin 175 g/zi), proteine (71 g/zi) și lipide 30-35% din aportul caloric. Dieta ar trebui să fie individualizată, cu sprijinul unui nutriționist. Repartiția carbohidraților în dietă în timpul zilei în cazul femeilor cu DG se recomandă să se facă în trei mese principale (mic dejun 10-15%, prânz 20-30% și seara 30-40% din totalul carbohidraților) și trei gustări (5-10% din totalul carbohidraților). Sunt preferați carbohidrații minim procesați, care au densitate nutrițională mare și un conținut crescut de fibre (legumele fără amidon, fructe, cereale integrale, leguminoase sau lactate fără adaos de zaharuri). Se recomandă evitarea băuturilor îndulcite cu zahăr, inclusiv a sucurilor de fructe. Proteinele din dietă sunt esențiale pentru dezvoltarea fetală și pot fi consumate atât proteine de origine animală (carne, ou, lactate, pește), cât și de origine vegetală (leguminoase, oleaginoase).

Ghidurile recente recomandă creșterea aportului proteic la 1,2 g/kc/zi din săptămâna a 16-a, respectiv la 1,52 g/kc/zi începând din săptămâna a 36-a. Aportul lipidic va fi asigurat în special de grăsimi nesaturate (ulei de măsline, nuci, arahide, avocado), acizi omega-3 (pește) și acizi omega-6 (soia, ulei de porumb, de rapiță sau de floarea-soarelui). Suplimentarea dietei cu acizi omega-3 scade riscul de macrosomie fetală^(1,3). Necesarul de minerale în cursul sarcinii va fi asigurat prin dietă, de preferat: 900-1000 g calciu/zi, 27 g fier zilnic (carne, ou, vegetale verzi, cereale îmbogățite cu fier, fructe uscate), 12 g zinc, 400 g magneziu, 70 µg iod (pește, ou, legume) zilnic. Gravida va primi acid folic 5 mg/zi în primele 12 săptămâni de sarcină, 25(OH) vitamina D, vitaminele C și E din dietă^(3,12).

Monitorizarea profilului glicemic și automonitorizarea (à jeun, la o oră și la două ore postprandial) la gravida cu DG sunt recomandate de toate ghidurile actuale, fiind utile în stabilirea necesității terapiei insulinice și medicamentoase. Țintele glicemice recomandate în cazul diabetului gestațional sunt prezentate în tabelul 5.

Gravidele cu DG vor fi monitorizate în echipă multidisciplinară (obstetrician, diabetolog, medic de familie, cardiolog). Dacă țintele glicemice nu sunt atinse și nivelul glicemiei rămâne ridicat după una-două săptămâni de intervenții asupra stilului de viață, trebuie inițiat tratamentul farmacologic. Cea mai mare parte dintre gravide (70-85% dintre gravidele diagnosticate cu DG) își pot controla valorile glicemice prin terapie medicală nutrițională, activitate fizică și măsuri de control al greutății, doar 15-30% dintre femei vor necesita terapie farmacologică⁽³⁾. În mod tradițional, se preferă administrarea insulinei, deoarece este eficientă și sigură de utilizat la făt, întrucât nu traversează placenta. La începerea tratamentului se poate iniția o doză de 0,3 UI/kgc la fiecare 24 de ore și poate fi crescută până la 1 UI/kg, dacă este necesar⁽³⁾. În unele cazuri când pacienta refuză sau nu-și poate administra insulina, se indică tratament cu metformin sub supraveghere medicală. Metforminul acționează prin suprimarea producției hepatice de glucoză, determinând reducerea glicemiei à jeun; poate provoca simptome gastrointestinale, nivel scăzut de vitamina B12 și traversează placenta⁽⁷⁾. Alți agenți hipoglicemici sunt contraindicați la gravidele cu DG^(1,3). O metaanaliză ce a cuprins peste cinci milioane de femei evaluate pe trei continente (Europa, America și Australia) între anii 2006 și 2016 a concluzionat că insulina a fost cel mai frecvent utilizată la gravidele cu diabet zaharat, dar se remarcă și creșterea utilizării metforminului atât în diabetul pregestațional, cât și în diabetul gestațional; în SUA se remarcă și o creștere a prescrierii metforminului și a glibenclamidei în cazul diabetului gestațional, deși insulina rămâne de primă alegere. Se subliniază, de asemenea, că sunt necesare studii viitoare asupra efectelor pe termen lung ale metforminului asupra copiilor născuți de mame cu diabet zaharat⁽¹³⁾. Alte studii care au urmărit copii expuși la metformin și insulină in utero pe termen lung nu au identificat asocieri cu efecte nedorite comparativ cu copiii expuși doar la insulină⁽¹⁴⁾.

În cazul gravidelor cu DG sau diabet zaharat de tip 1 sau 2, nașterea se recomandă să aibă loc după săptămâna a 39-a dacă nu există complicații; în cazul complicațiilor fetale sau materne, echipa care monitorizează gravida poate stabili nașterea între săptămânile 37 și 39 și rareori mai devreme (săptămânile 34-36). În cazul feților macrosomi se recomandă operația cezariană. Post-partum, după una-două săptămâni, nivelul glicemiei revine de obicei la valori anterioare sarcinii, nemaifiind necesară de cele mai multe ori terapia insulinică. Se recomandă alăptarea copilului, efectul benefic fiind atât asupra copilului (aport nutritiv, rol imunomodulator, scade riscul infecțiilor și al obezității la copil), cât și asupra mamei (scade riscul de evoluție spre DZ2, de cancer de sân și de ovar). În cazul menținerii unor valori glicemice ridicate post-partum, se poate administra insulină (în doza adaptată) și pe parcursul alăptării, alături de măsurile nefarmaceutice de reducere a riscului metabolic.

Post-partum este foarte important ca femeia să fie monitorizată atât clinic, cât și în privința profilului glicemic. Se recomandă efectuarea TTGO la 4-12 săptămâni și apoi cel puțin anual, deoarece un procentaj important dintre femeile cu DG vor dezvolta diabet zaharat de tip 2. Persoanele cu antecedente de diabet gestațional prezintă un risc semnificativ crescut de a dezvolta atât diabet, cât și boli cardiovasculare în decursul vieții. Probabilitatea acestor rezultate adverse este influențată de mai mulți factori, printre care severitatea DG și capacitatea femeii de a adopta modificări ale stilului de viață. Pacientele care își gestionează controlul glicemic doar prin intervenții asupra stilului de viață și care alăptează prezintă un risc mai mic de a dezvolta boli cardiovasculare și diabet zaharat de tip 2 în comparație cu cele care necesită intervenție farmacologică. Aproximativ 50% dintre femeile cu DG vor dezvolta o formă de afectare a metabolismului glucozei în decurs de 10 ani de la diagnosticare, respectiv una din trei femei va dezvolta sindrom metabolic în decurs de șapte ani. Aceste constatări sugerează că orice grad de intoleranță la glucoză apărută în timpul sarcinii crește substanțial riscul de tulburări metabolice și de dezvoltare a bolilor cardiovasculare⁽⁷⁾.

b) Diabet preexistent sarcinii

Prezența diabetului zaharat de tip 1 sau de tip 2 la femei înainte de concepție este întâlnită într-un procentaj relativ mic (0,5-2,4%), dar necesită supraveghere multidisciplinară, deoarece sarcina la femei cu diabet este considerată sarcină cu risc crescut; 72% din femeile cu diabet dezvoltă complicații materne (preeclampsie, avort) sau fetale, riscul de malformații fiind de 2-5 ori mai mare⁽¹²⁾.

Societățile de endocrinologie și obstetrică recomandă utilizarea metodelor contraceptive până în momentul în care femeile sunt pregătite să conceapă. Se subliniază necesitatea planificării sarcinii și importanța unui control metabolic (HbA1c <6,5%) și ponderal cât mai bun anterior sarcinii și apoi pe parcursul acesteia. O sarcină neplanificată la o pacientă cu glicemii necontrolate crește riscul de malformații fetale și de complicații materne în cursul sarcinii^(5,15).

Evaluarea femeii cu diabet zaharat de tip 1 sau de tip 2 înainte de a concepe presupune:

• Cunoașterea istoricului medical personal (comorbidități: afecțiuni tiroidiene, hepatice, renale, boli autoimune, dislipidemie, HTA) și familial.
• Istoricul obstetrical al femeii (menarha, ciclul menstrual, utilizarea contracepției, sarcini, avorturi, alte probleme apărute în cursul sarcinilor anterioare).
• Cunoașterea istoricului diabetului zaharat (tip de diabet, durată, curbele de evoluție a profilului glicemic, existența unor episoade de hipo-/hiperglicemii acute/cetoacidoză în antecedente, terapia urmată).
• Evaluarea complicațiilor cronice ale diabetului (istoric și actual) este indicată obligatoriu înaintea concepției: boală cardiovasculară (ECG, ecocardiogramă, consult cardiologic), afectare vasculară periferică (index gleznă-braț, Doppler arterial), examenul oftalmologic (dacă se identifică retinopatie diabetică, se va repeta examenul oftalmologic trimestrial în cursul sarcinii), evaluarea funcției renale (RFG, RACU, sumar de urină, urocultură, ecografie renală), examen neurologic pentru identificarea neuropatiei, evaluarea funcției hepatice și a profilului lipidic. Identificarea și corectarea deficitului de vitamina B12, folați, fier și vitamina D.
• Evaluarea stilului de viață (dietă, activitate fizică, fumat, consum de alcool, cafea, droguri, medicamente, condiții de muncă și viață) va fi urmată de consiliere privind îmbunătățirea aspectelor identificate.
• Imunizarea în funcție de statusul vaccinal (antigripal, DTP, anti-hepatita B).
• Planificarea sarcinii.
• În cazul femeilor care urmează tratamente cronice pentru alte patologii, acestea se vor evalua și, în cadrul consultului interdisciplinar, se va stabili oportunitatea continuării/întreruperii terapiei.
• Pentru femeile hipertensive, se vor înlocui blocanții sistemului renină-angiotensină-aldosteron și diureticele cu medicamente hipotensoare permise în sarcină (metildopa, labetalol, blocanți ai canalelor de calciu) încă din perioada de preconcepție⁽⁶⁾. Țintele pentru TA în cazul femeilor hipertensive cu diabet zaharat în timpul sarcinii sunt 110-135/85 mmHg⁽¹⁾. Gravidele cu risc de preeclampsie vor primi doze mici de aspirină, 75-100 mg/zi din săptămâna a 12-a până în săptămâna 36-37^(6,16).
• Medicația hipolipemiantă (statine, inhibitorii de PCSK9, fibrați, ezetimib, acid bempedoic) se întrerupe din perioada de preconcepție și pe toată durata sarcinii și alăptării, cu excepția cazurilor de boli cardiovasculare sau de dislipidemie familială, la care este permisă continuarea statinelor și sechestranților de acizi biliari pe durata sarcinii sub supraveghere medicală; statinele sunt contraindicate în perioada alăptării^(6,16).
• Femeile care utilizează agoniști GLP1 ca terapie antidiabetică sau pentru scădere ponderală sunt consiliate să întrerupă această clasă de medicamente înaintea concepției cu aproximativ două luni⁽¹⁾. Pe de altă parte, unele studii au arătat că utilizarea agoniștilor GLP1 în decurs de 24 de luni înainte de sarcină a fost asociată cu un risc redus al mai multor complicații obstetricale, inclusiv diabetul zaharat gestațional, tulburări hipertensive asociate sarcinii, nașterea prematură și nașterea prin cezariană⁽¹⁷⁾. Scăderea ponderală și modificările metabolice asociate intervențiilor chirurgicale pentru obezitate determină creșterea fertilității la femeile cu diabet zaharat, reducerea riscului de HTA în cursul sarcinii, dar cu un risc crescut de prematuritate și făt cu greutate mică⁽¹²⁾.

Monitorizarea sarcinii în cazul femeilor
cu diabet de tip 1 sau de tip 2

Femeile cu DZ preexistent sarcinii vor fi monitorizate permanent, cu atenție la controlul greutății, tensiunii arteriale și verificarea periodică a complicațiilor macro-/microvasculare ale diabetului, care se pot agrava pe parcursul sarcinii. Țintele glicemice recomandate în cazul diabetului zaharat de tip 1 sau de tip 2 la gravide sunt: glicemie à jeun 70-95 mg/dL; la o oră postprandial 110-140 mg/dL; la două ore postprandial 100-120 mg/dL. În cursul nașterii se recomandă valori controlate ale glicemiei: 100-120 mg/dL, HbA1c <7%, evitarea hipoglicemiei⁽¹⁾. Recomandările referitoare la stilul de viață sunt aceleași ca în cazul femeilor cu DG, adaptarea aportului caloric în funcție de greutatea inițială și controlul câștigului ponderal, fără a scădea sub 1600 kcal/zi. Dieta va fi atent monitorizată (de preferat de către un nutriționist) și va asigura aceleași principii ca și la diabetul gestațional (minimum 175 g hidrocarbonați distribuiți în trei mese și două gustări, 71 g proteine, grăsimi nesaturate, acizi omega-3 și omega-6, vitamine, fibre), consum de apă 1,6-2 l/zi, exercițiu fizic aerob 150 minute/săptămână. Activitatea fizică regulată ameliorează insulinorezistența, îmbunătățește statusul cardiorespirator și limitează câștigul ponderal pe parcursul sarcinii.

Terapia medicamentoasă a diabetului zaharat de tip 1 sau de tip 2 va fi evaluată periodic de către medicul diabetolog în cursul sarcinii; dozele și modul de administrare a insulinei vor fi stabilite cu ocazia consulturilor, iar în diabetul de tip 2 poate fi admis ca terapie și metforminul alături de insulină, în anumite condiții. Metforminul traversează bariera placentară, dar studiile au arătat că nu crește riscul de malformații fetale, putând fi utilizat alături de insulină. Beneficiile asocierii metforminului în trimestrul al III-lea de sarcină s-ar reflecta într-un necesar mai scăzut de insulină, rată mai mică de naștere prin cezariană și un risc mai redus de naștere de feți macrosom⁽¹⁾. Dozele de insulină se vor adapta post-partum; în perioada de alăptare, în cazul DZ de tip 2 se poate administra alături de insulină și metformin, care este excretat în cantitate mică în laptele matern⁽¹⁴⁾.

Riscul de naștere prematură este de două-trei ori mai mare în cazul femeilor cu DZ de tip 1 sau de tip 2, ca și cel al nașterii de feți macrosomi. Alte complicații care pot apărea în timpul sarcinii sunt: malformațiile congenitale la copil (cardiace, defecte de tub neural, malformații musculoscheletale sau genitourinare), moarte in utero (trimestrele II-III de sarcină), hipoglicemie neonatală, cu afectarea dezvoltării neurologice ulterior. Pentru mamă, riscurile sunt reprezentate de apariția hipo-/hiperglicemiilor acute, progresia accelerată a afectării de organ din cauza diabetului (nefropatie, retinopatie), dezvoltarea HTA și preeclampsie/eclampsie, complicații cardiovasculare, infecții în cursul sarcinii, nașterea prematură sau avortul spontan. Supravegherea gravidei de o echipă multdisciplinară (medic de familie, obstetrician, diabetolog, nutriționist, cardiolog, nefrolog, oftalmolog) poate preveni sau diagnostica precoce aceste complicații, care apoi să fie rapid tratate. Post-partum, femeile vor fi monitorizate, terapia farmacologică revizuită și se va asigura controlul tensiunii arteriale și al profilului metabolic. În cazul DZ de tip 1, este de menționat riscul pacientelor de a dezvolta alte afecțiuni autoimune, cum ar fi tiroidita, ce poate apărea la 25% dintre femeile cu DZ1 post-partum (risc de trei-patru ori mai mare de apariție a tiroiditei față de femeile fără DZ); la două-patru luni post-partum poate apărea hipertiroidismul, iar la patru-opt luni, hipotiroidismul⁽¹⁸⁾. De aceea, se recomandă monitorizarea funcției tiroidiene la șase săptămâni, trei luni și șase luni post-partum la gravidele cu DZ în sarcină⁽³⁾.

În concluzie, atât monitorizarea sarcinii la femeile cunoscute cu diabet zaharat de tip 1 sau de tip 2, cât și managementul sarcinii la femeile la care se identifică modificări ale glicemiei în cursul sarcinii reprezintă o provocare pentru întreaga echipă medicală și este important de subliniat necesitatea urmăririi preconcepționale, pe parcursul sarcinii și, ulterior, postnatal, pe termen lung.   

Autor corespondent: Mihaela-Daniela Baltă E-mail: dana.balta@umfcd.ro

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.