Medicina presupune studiu individual, dar şi studiu în echipă. În decursul anilor de studenţie şi de rezidenţiat, precum şi ulterior, pe parcursul dife­ri­te­lor etape de pregătire şi perfecţionare a cunoştinţelor medicale, suntem de multe ori nevoiţi să interacţionăm cu colegi şi să ne supunem metodelor şi ritmului de învăţat în grupul din care facem parte. Acest lucru nu este întotdeauna facil şi la îndemâna oricui, mai ales dacă nevoile grupului şi ritmul de învăţare sunt total diferite de cele ale persoanei în cauză.

Câteodată, un anumit domeniu poate să fie irelevant şi neinteresant pentru cineva, ceea ce va face ca această perioadă de învăţare să fie încadrată cu uşurinţă la timp irosit. De aceea, este important să ne alegem cu grijă activităţile şi opţiunile atunci când avem această oportunitate. Nu vom alege acele cursuri din care anticipăm că nu vom învăţa nimic, nu vom alege acele prezentări ale unor persoane care nu reuşesc să transmită mesaje clare, nu vom alege acele activităţi doar pentru că sunt în trend. Studenţii şi rezidenţii la Medicină pe parcursul anilor de studiu reuşesc de cele mai multe ori să îşi descopere aptitudinile şi să îşi definească domeniul de interes, astfel încât deprinderea cunoştinţelor noi devine tot mai direcţionată.

În timpul pregătirii ca medic există însă perioade în care trebuie să te adaptezi grupului de învăţare din care faci parte şi este vorba despre acea perioadă în care se acumulează cunoştinţele medicale de bază pe care ar trebui să le deţină orice medic. Adaptarea la ritmul de lucru al grupului nu este tocmai simplă şi necesită un oarecare efort. În primul rând, ar trebui să încerci să înlături factorii perturbatori interni sau externi, să renunţi la ideile preconcepute, să fii deschis spre a primi noi informaţii, pe care apoi să le filtrezi prin prisma proprie. În cadrul unui grup, toţi membrii ar trebui să fie egali, existenţa unui lider nefiind întotdeauna benefică pentru ceilalţi. Domeniile de învăţare şi activităţile ar trebui alese de comun accord, şi nu să reprezinte voinţa expresă a unei persoane.

Dacă în grup există o persoană dominantă, unii dintre membri ar putea avea probleme de adaptare, de comunicare, iar în final procesul de învăţare va avea de suferit. Relaţiile dintre membrii unui grup de învăţare (grupa sau seria de la facultate, grupa de rezidenţi) ar trebui să se bazeze pe încredere, respect reciproc şi colaborare. Interesele ar trebui să fie comune: învăţarea a cât mai multe cunoştinţe teoretice şi însuşirea cât mai multor deprinderi practice.

Învăţatul în echipă, în care membrii grupului oferă şi primesc sprijin şi asistenţă, în care fiecare cere părerea colegilor sau, la rândul lui, oferă părerea celorlalţi, este mai benefic decât învăţatul bazat pe competiţie şi individualism. Cel din urmă poate fi benefic până la un moment dat, atunci când competitivitatea este înţeleasă în sens constructiv şi nu distructiv. Individualismul în exces duce la izolare şi la distrugerea relaţiilor interumane. Desigur, fiecare dintre noi este supus şi studiului individual şi nu ne vom limita doar la ceea ce învăţăm în cadrul grupului. Îmbinarea studiului individual cu învăţarea în cadrul grupului reprezintă cheia reuşitei formării medicale la un nivel cât mai înalt.

Fiecare dintre noi aparţinem la un moment dat unor grupuri formale de învăţare, grupuri constituite pentru desfăşurarea unei activităţi didactice, pe care nu le putem evita. Este important ca ceea ce învăţăm, curriculumul, să fie structurat astfel încât să asigure nevoile tuturor membrilor grupului. În cadrul acestor grupuri formale există o disciplină ce trebuie respectată şi o organizare a modului şi timpului de învăţare şi predare la care membrii trebuie să se adapteze; ei pot aduce îmbunătăţiri atât curriculumului, cât şi modului de organizare, dacă acestea sunt justificate şi argumentate, ulterior aprobate şi implementate de către îndrumătorii grupului şi de alte organisme ierarhice superioare (universităţi, minister).

Grupurile informale sunt grupuri spontane de învăţare, în general cu durată scurtă (minute, ore, zile), cu un conţinut informaţional ridicat, de cele mai multe ori actua­lizat, prezentat de către experţi în domeniu. Participarea la aceste activităţi (cursuri, congrese, conferinţe, ateliere) este facultativă, din dorinţa fiecăruia de a acumula cât mai multe cunoştinţe şi de a se perfecţiona. În general, formele de învăţare interactive sunt considerate a fi cu eficienţă mai mare, putând clarifica aspectele neînţelese; exemplificarea prin prezentarea unor cazuri şi discuţii pe marginea lor reprezintă o reală sursă de învăţare. Există persoane care preferă însă modalitatea de învăţare pasivă, neputând să se desprindă de statutul de simplu ascultător şi preferând prezentările scolastice, fără întrebări şi discuţii.

În sfârşit, există grupuri restrânse ca număr, formate ad-hoc, pentru o perioadă scurtă, având ca scop însuşirea rapidă a unor cunoştinţe limitate, de cele mai multe ori în vederea susţinerii unui examen. Pentru a fi eficienţi, membrii acestui grup se ajută reciproc în înţelegerea, reţinerea şi fixarea informaţiilor, ridicând întrebări la care un alt membru să răspundă sau efectuând sublinieri ale unor aspecte considerate mai importante. Apartenenţa la un astfel de grup nu este potrivită pentru oricine, membrii trebuind să aibă modalităţi, ritm de învăţare şi nivel de cunoştinţe asemănătoare. Persoanele obişnuite cu studiul individual, cele cu un ritm de învăţare prea rapid sau, din contră, prea lent nu se vor putea adapta acestui grup, cea mai bună soluţie pentru ei rămânând studiul individual.

Apartenenţa la un anumit grup, mai ales în ceea ce priveşte grupurile informale, este până la urmă alegerea fiecărui individ şi depinde de personalitatea, de gradul lui de educaţie şi de interesele pe care le are. De cele mai multe ori, alegerile ne aparţin şi ar trebui să le facem în cunoştinţă de cauză, având cât mai multe informaţii despre ceea ce urmează. Uneori însă poate exista o oarecare constrângere asupra alegerilor pe care urmează să le facem sau o dezinformare cu privire la activităţile ulterioare, situaţie în care va trebui fie să acceptăm noua situaţie şi să ne adaptăm, fie să facem o nouă alegere.